"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

joi, 6 decembrie 2012

Azi 6 decembrie praznuirea Sfantului Ierarh Nicolae !




Ierarhul Nicolae este cinstit ca un mare sfant. Pe cei care au nevoie de ajutorul sau ii sprijina nu doar cu cuvantul , ci si cu fapta. Nu-i trece cu vederea pe cei indurerati, pe cei care sunt ispititi si pe cei care plang si pier.Dumnezeu savarseste prin el minuni mari, al caror numar nu poate fi socotit. Viata noastra este plina de minuni. Fiece zi este o minune. Fiece gura de aer este o minune. Fiece frunzulita sau firicel de iarba este o minune dumnezeiasca. Noi suntem obisnuiti cu aceste minuni de fiecare zi si nu le observam, pe cand minunile supranaturale ne sunt date pentru intarirea credintei. Dumnezeu, Cel ce ne iubeste nespus de mult,nu vrea pentru noi nimic altceva decat mantuirea. Insa nu trebuie sa credem ca, daca noi nu vedem minuni, Dumnezeu Si-a intors fata de la noi. Nu ! El nadajduieste ca , odata ce am vazut minunea infaptuita, nu vom mai cere altele, ci vom intelege ca Dumnezeu este intotdeauna cu noi. Nu ne este de nici un folos daca in jurul nostru se vor savarsi permanent minuni. De la aceasta putem sa cadem in mandrie si slava desarta.Dumnezeu ne trimite pe placutii Sai care savarsesc minuni uimitoare, pentru ca noi si mai vartos sa-L urmam pe Creator, precum L-au urmat acesti oameni sfinti. Ei au privit doar inainte, spre lumina dumnezeiasca, lasand in urma tot ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu si aspirand din toata inima si din toata fiinta catre Creatorul pentru a dobandi plinatatea vietii. Aici, viata noastra pamanteasca este atinsa de moarte, iar plinatatea vietii o putem dobandi doar in veacul ce va sa vina.Insa inceputul trebuie neaparat sa fie facut aici. Iar Sfantul Nicolae ne este un ajutator noua, celor slabi si neputinciosi, sa ne intarim in credinta si sa dobandim viata vesnica.
Preot Igor Filin - Parohul Bisericii Cuviosul Serafim de Sarov ,Sankt-Petersburg
Bataia din geam
S-a intamplat la inceputul razboiului, intr-un orasel de langa Moscova,Balasih. In familia Soloviov erau patru copii. Iarna,mama s-a inbolnavit grav, era pe moarte. Fiica ei de zece ani Parascheva,statea la geam si plangea. Deodata ea a auzit o bataie in geam. Parascheva a sters usor cu degetul un colt din geamul inghetat si a vazut un batran care avea peste umar o pamglica. El i-a spus: - Fetita nu plange ! Mama ta nu va muri. Parascheva s-a linistit si s-a dus sa le povesteasca vecinilor intamplarea. – Mama nu va muri. Mi-a spus un batran. –Care batran ? – Cel care a batut la noi in geam. Avea o panglica pe umar. El mi-a spus ca mama nu va muri. I-au aratat cateva icoane. Intr-una din ele l-a recunoscut pe Sfantul Nicolae, care era infatisat cu omofor si cu Evanghelia in mana.
Covrigii rumeni
In anul 1942 familia noastra a fost deportata din Leningrad in regiunea Iaroslav. Acolo am cumparat o casuta. In acea perioada mama se imbolnavise, insa noi trebuia sa supravietuim cumva. Flamanzeam si eram nevoite sa pastem vacile satenilor pentru a ne hrani cat de cat.Intr-o iarna, sora mea cea mai mica a inceput s-o roage pe mama sa-I dea un covrig. In casa nu se gasea nici un pic de faina, dar fetita insista. Atunci mama pirzandu-si rabdarea, a intors-o spre icoana Sfantului Nicolae si i-a spus :
“ Roaga-l pe Sfantul Nicolae sa-ti trimita un covrig !” Dupa aceasta discutie , timp de doua zile a bantuit un viscol cumplit. A nins atat de mult, incat in fata casei s-au adunat troiene mari de zapada. In dimineata celei de a doua zile, cand a iesit soarele, mama a auzit o usoara bataie in usa. M-a trimis pe mine sa deschid, crezand ca venise vecina.
 Deschizand usa, am zarit agatat de gard un sirag mare de covrigi rumeni. Am alergat la mama si i-am povestit minunea. Mama nu m-a crezut, ne-a imbracat repede pe mine si pe sora mea, si ne-a trimis in sat sa aflam : poate i-a uitat cineva ? Zapada era proaspata, nu se vedea nicaieri nici o urma. Vecina nu stia nici ea nimic. Am intrebat oamenii din sat, insa nimeni nu stia nimic despre siragul de covrigi. Negasindu-l pe stapanul covrigilor, ne-am intors acasa. De fapt se intamplase cu adevarat o minune , deoarece nimeni din locuitorii satului nu putea sa ne faca un astfel de cadou: foamea bantuia in toate casele. Venind acasa mama ne-a asezat in fata icoanei sfantului si ne-a spus : “ Multumiti Sfantului Nicolae Facatorul de minuni” si ne-a dat la fiecare cate un covrig. Acesti covrigi ne-au ajuns pentru mult timp.
Nota: Fragment preluat din cartea "Noi minuni ale Sfantului Nicolae "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu