"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

vineri, 30 octombrie 2009

Icoanele Sufletului (prima parte)



Cred ca fiecare dintre noi avem cel putin o icoana care troneaza in sufletele noastre mai mult decat celelalte.
Cunosc oameni care au mai multe sau mai bine zis pe masura ce inainteza in viata duhovniceasca ajung sa dobandeasca tot mai multe si din una singura, care la inceput le era cea mai draga, ajung sa le fie toate cele mai dragi.
Pentru mine Icoana sufletului meu este Ierusalimita si cumva poate pe masura ce trece timpul se inmultesc icoanele preferate , caci toti Sfintii ne devin prieteni dragi din momentul cand ii aducem in casa..... dar cea scrisa in sufletul meu ramane Icoana Maicii Domnului de la Mormantul ei.
Maica Domnului este pentru noi crestinii -ortodocsi o a doua mama si sustinatoare a vietii noastre pe acest pamant.
Stau de multe ori si incerc sa identific momentul cand am inceput sa ma apropii de Ea, dar sincer nu-mi dau seama.
Stiu doar ca mi-am dorit s-o am cu adevarat in viata mea si mai departe pot spune ca Ea a infaptuit toata lucrarea.Toate sentimentele mele si tot dorul de Ea , sunt de la Ea si sprijinul si intelegerea ca este cu mine zilnic chiar si atunci cand nu o am in gandurile mele.
Aceasta, postata aici este infatisarea ei pe care sufletul meu o cauta...Imi doream o icoana a Maicii Domnului cu Sfantul Acoperamant....de mult timp as putea zice si multe icoane cu Sfantul Acoperamant am vazut,toate mi-au fost dragi , dar doar aceasta m-a facut sa plang.
Infatisarea ei ca un copil fragil , dar matur care protejeaza toata lumea cu omoforul in maini, e cutremuratoare.Fetisoara pura si inocenta si atat de serioasa ,umerii slabuti ,ochii mari si adanci ,gatutul ei micut....
Cred ca multe sunt ceea ce simtim si putine ne sunt cuvintele...
Sa ne fie Maica Domnului , Acoperamant al sufletelor noastre in toate zilele vietii si sa o iubim cu adevarat, caci bine ne este noua sub mainile Maicii Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos.

joi, 29 octombrie 2009

O icoana unicat







Recent mi-a ajutat Dumnezeu si am ajuns in Dobrogea.



Una din manastirile in care am poposit a fost si manastirea Dervent Dobrogea , o bijuterie a tarii noastre prin darurile fara de pret cu care a fost binecuvantata.
Prima comoara este o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate.
Aceasta este singura din lume in care Mantuitorul este infatisat cu parul ciufulit si este o icoana facatoare de minuni.

A doua comoara este Crucea de Leac ,o cruce din piatra care creste singura din pamant de aproape 2000 de ani.
Aceasta Cruce creste pe locul in care a fost martirizata o fecioara pentru credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.
Manastirea Dervent in limba turca inseamna "trecatoare" ceea ce in tot adevarul si este,multi sunt oamenii care cauta cu sufletul acest loc sfant.
Ultima comoara se afla la o distanta de 1 km si este izvorul Sfantului Apostol Andrei,cel intai chemat,ocrotitorul Romaniei.
Pot spune cu adevarat ca tare bine i-a priit sufletului meu aici la Dervent mai ales ca am si dormit o noapte in aceasta sfanta manastire.



















Icoana care se curata singura


„Icoana care se curata singura”
Ati vazut vreodata o icoana in care sa fie zugravit un chip cu ochii abia intredeschisi?
O astfel de reprezentare rara este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos care se afla in patrimoniul Manastirii Celic Dere.
Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812.
Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul Mantuitorului s-a luminat in mare parte.
Iata cateva din marturiile pastrate in decursul vremii de maicutele
Celic Dere, care au urmarit cu pioasa evlavie minunea curatirii :

In contextul conflictelor ruso-turce, de la inceputul secolului al XIX-lea, aproximativ in anul 1816, a sosit pe aceste meleaguri un ostas din armata austro-ungara, care avea asupra sa aceasta icoana.
Gasind aici un grup de calugari, a dat icoana , zicandu-i:
"Parinte tineti aceasta icoana! Daca Sfintia voastra nu veti trai pana la sfarsit, cei ce va urmeaza sa pastreze aceasta icoana. Sa aveti mare evlavie ca prin ea se va savarsi o mare minune. Aceasta icoana o vedeti ca este neagra, dar pana la urma se va lumina toata, se va curata si ochii Mantuitorului, care-i vedeti ca sunt inchisi, se vor deschide.”

Acum, dupa aproape doua sute de ani, suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. Icoana s-a curatit mai mult de jumatate si ochii Mantuitorului incep sa se deschida.

Oamenii locului au tesut o legenda, vazand o legatura intre catastrofele istorice si naturale care s-au petrecut in acest interval de timp si ritmul in care se curata icoana. Atentionarea ostasului: „Prin ea se va savarsi o mare minune” a generat pana acum doar teama de cataclisme sau chiar de venirea
.
Nu stiu sa mai existe vreo profetie referitoare la vreo icoana care sa inspaimante atat de mult incat sa genereze teama de a o vedea in totalitate luminata, cu ochii larg deschisi. Privit dinspre partea care s-a luminat, Mantuitorul zambeste.