Ne vorbeste Parintele Serafim Rose !

“ Ortodoxia inseamna viata. Daca nu traim Ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de credintele formale pe care le sustinem.Dar viata in lumea contemporana a devenit artificiala, foarte nesigura si confuza. Si este inevitabil sa nu fim afectati de acest lucru. Cum este posibil pentru noi crestinii ortodocsi, sa ducem o viata duhovnicesca autentica in aceste vremuri cumplite? Cum putem dezvolta astazi o viziune ortodoxa asupra intregii vieti care sa ne ajute sa supravietuim cu credinta intacta? Nu este nci o exagerare sa afirmam ca,din perspectiva unei vieti considerate normale acum 50 de ani, viata de astazi a devenit anormala. Valorile fundamentale si conceptiile asupra comportamentului au fost rasturnate.

Generatiile stricate de astazi, care nu au cunoscut decat traiul usor, nu au alta lege decat satisfacerea fericirii personale in momentul prezent. Parintii se supun capriciilor fiilor,care,ajunsi la varsta maturitatii, nu fac decat sa schimbe jucariile si jocurile copilariei cu distractii pentru adulti. Viata devine pentru ei o goana permanenta dupa “ amuzament “, atat de lipsit de sens,incat un vizitator din secolul XIX,din orice tara, care s-ar uita la programele noastre de televiziune, la parcurile de distractii, la reclame, la filme, la muzica - de altfel, la toate formele culturii noastre curente - ar crede ca a nimerit intr-o tara de imbecili care au pierdut orice contact cu realitatea normala. Aceasta cultura” consumerista” care a fost creata de o generatie egolatra, nu poate sustine dezvoltarea unei vieti umane normale, cu atat mai putin sa inspire o cautare veritabila a adevarului. Cand acesta generatie egolatra se intoarce spre religie - lucru care se petrece foarte frecvent in ultimele cateva decenii- o fac de regula catre o forma de religie “ consumerista” , centrata pe sine, plina de fanteziile unui program de televiziune. In cativa ani, aceasta tara a fost inundata de o varietate socanta de culte care spala creierul si strica mintea, de guru divinizati, de swami si de alti autoproclamati “ oameni sfinti “. Si acestia nu sunt singurii care se intrec intre ei pentru supunerea totala a sufletelor. Lumea secularizata de astazi intretine o stare constanta de ispitire care exercita de asemenea presiuni asupra sufletului.

Ne confruntam permanent cu aceasta situatie - fie in muzica de fundal pe care o ascultam pretutindeni in magazine, fie in reclamele si afisele publice si chiar in casele noastre, unde televizorul devine adesea conducatorul secret al gospodariei, dictand valorile moderne, opiniile si gesturile. In diferitele ei forme, acesta cultura transmite acelasi mesaj : traieste pentru prezent, distreaza-te, relaxeaza-te. In spatele acestui mesaj se afla altul, de o subtilitate sinistra, care se exprima deschis astazi  numai in tarile oficial comuniste, care in aceasta privinta sunt cu un pas inainte fata de tarile libere : uita-L pe Dumnezeu si viata de dincolo pentru present. Aceasta filosofie a dat nastere sclaviei din lagarele de concentrare din Uniunea Sovietica, cunoscuta sub numele de Gulag.Pe masura ce tot mai multi oameni au fost subjugati de mentalitatea de tip Disneyland American, Dumnezeu cel adevarat a fost impins in afara societatii si in mod inconstient am fost adusi mai aproape de propriul nostru Gulag. Dar se poate intreba cineva ce are de-a face acest lucru cu noi, care incercam sa ducem, dupa putinte,o viata crestin-ortodoxa sincera? Acest lucru ne afecteaza in multe privinte, daca suntem suficienti de smeriti sa vedem ca mediul noastru, prin faptul ca este anormal, ne perturba indiscutabil viata.

Intrebarea care se pune este : ce putem face ? Exista doua atitudini gresite fata de viata din jurul nostru pe care le adopta multi ortodocsi din zile noastre. Cea mai raspandita este adaptarea la spiritul veacului. Lipsindu-le un exemplu puternic in parintii lor, multi tineri ortodocsi nu sunt nici macar constienti ca trebuie sa lupte impotriva acestei ispite universale a acestei epoci “ narcisiste “ . Ei se amesteca bucuros cu lumea anticrestina din jurul lor.Iar acesta inseamna moartea sufletului. In calitate de crestini trebuie sa fim diferiti de lume si sa-I invatam pe copii nostril sa observe aceasta diferenta. Altfel nu ne putem numi crestini, si chiar crestini ortodocsi. Cealalta atitudine eronata aflata la extrema opusa este ceea ce s-ar putea numi falsa spiritualitate sau “ super-spiritualitate”, manifestata de cei care au ravna, dar nu potrivit cunoasterii ( Rom.10,12 ). Pe masura ce textele ortodoxe despre viata duhovnicesca au devenit accesibile, creste numarul oamenilor care vorbesc despre “ isihasm”, despre rugaciunea lui Iisus, despre stari duhovnicesti exaltate, etc. Este minunat sa fii inspirat si  sa-ti implinesti inalta chemare, dar fara o constiinta foarte realista si foarte smerita a faptului ca suntem foarte departe de aceste inaltimi duhovnicesti, interesul nostru se va dezvolta intr-un nou joc care nu este decat alta expresie a universului nostru marcat de consumerism si centrat pe noi insine.Si nu consider ca exagerez importanta evitarii acestor doua extreme- a desertaciuii lumesti si a super-spiritualitatii. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa avem o constiinta realista a solicitarilor legitime pe care lumea le exercita asupra noastra sau ca nu ar trebui sa respectam si  sa luam aminte la invatatura marilor parinti isihasti, sa lucram noi insine rugaciunea lui Iisus potrivit circumstantelor si puterilor noastre.Problema este ca trebuie sa intelegem profund ce vremuri traim, cat de putin cunoastem credinta noastra ortodoxa si cat de mult trebuie sa ne smerim tocmai pentru a supravietui astazi ca si crestini ortodocsi. Ce putem face pentru a evita extremele mai sus mentionate si pentru a duce o viata cu adevarat rodnica in aceste vremuri primejdioase ? Pentru ca perioadele copilariei si tineretii sunt critice pentru formarea sufletului, raspunsul la acesta intrebare se va adresa in primul rand parintilor.

Acestia trebuie sa fie constienti de faptul ca duhul lumii rareori ajuta si de cele mai multe ori impiedica cresterea copiilor intr-un duh ortodox authentic. (…) De aceea parintii au o mare responsabilitate, pe de o parte de a fi atenti la ceea ce este expus copilul lor – programele TV,orele de educatie sexuala la scoala, filme, muzica-, iar pe de alta parte, sa-si aduce copilul intr-o intelegere crestina adecvata situatiilor concrete. Un copil caruia i se formeaza gustul pentru muzica clasica buna, pentru literatura, istorie si arta, chiar si pentru stiinta, este cel putin partial vaccinat impotriva culturii consumeriste si a ispitelor acesteia. Dar nu numai copiii, ci noi toti ducem o lupta pe viata si pe moarte cu lumea anticrestina, care intr-adevar “ este mult prea prezenta in vietile noastre “ astazi. Cineva care s-a convertit la Ortodoxie direct de la cultura rock are un drum greu de urmat inainte de a deveni un adevarat crestin ortodox. Pe de alta parte o persoana familiarizata cu cele mai bune produse ale culturii seculare – care in Occident prezinta intotdeauna conotatii religioase si crestine bine definite- are o sansa mult mai mare de a duce o viata ortodoxa normal si rodnica. Nu trebuie sa ne izolam artificial de realitatea lumii de azi; ci mai degraba trebuie sa invatam sa folosim cele mai bune lucruri pe care lumea poate sa ni le ofere, pentru ca orice lucru bun din lume- daca suntem suficienti de intelepti ca sa-l vedem- Il arata pe Dumnezeu si trebuie sa-l folosim. Prea multi oameni fac greseala de a limita Ortodoxia la slujbele Bisericii, la canonul de rugaciuni si la lectura ocazionala a cartilor duhovnicesti. Adevarata Ortodoxie presupune insa un angajament care implica toate aspectele vietii noastre. Fie esti ortodox permanent si in fiecare zi, in orice situatie a vietii- fie nu esti cu adevarat ortodox. De aceea trebuie sa ne formam o conceptie de viata ortodoxa si sa o asumam existential.Prima cale prin care putem dezvolta si sustine aceasta conceptie ortodoxa despre lume este de a fi in contact permanent cu sursele hranei crestine, cu tot ce ne da Biserica pentru luminarea si mantuirea noastra : slujbele Bisericii si Sfintele Taine, Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Si daca toate acestae ne aduc foloase, trebuie sa avem o atitudine corecta fata de ele. Sa nu le folosim pentru a dobandi o cunoastere intelectuala sau pentru a indeplini o obligatie religioasa. Aceste lucruri trebuie sa atinga direct vietile noastre si sa le schimbe. Educatia noastra ortodoxa trebuie sa ne dea un simt pentru ceea ce este authentic crestin;trebuie sa patrunda in inimile noastre si sa poata atinge si alte inimi.Trebuie sa avem o atitudine normala , sa fim cu picioarele pe pamant, sa nu alunecam in stari de exaltare si nici sa nu fim cu capul in nori. De asemenea atitudinea noastra nu trebuie sa fie centrata pe noi insine, ci sa se extinda cu dragoste si intelegere crestina asupra celor care Il cauta cu adevarat pe Dumnezeu – astfel , suntem morti care isi ingroapa mortii, sarea care si-a pierdut gustul. Trebuie sa evitam atitudinile lumesti.

O anumita rigiditate s-a strecurat in viata ortodoxa de astazi. Prea adesea, in locul iubirii si iertarii , intalnesti neincredere, criticism si judecata; barfa se face ecoul unor cuvinte precum “ fanatic “, “ eretic “, “ spion “. Fara a fi excesiv de naivi, in calitate de crestini trebuie sa fim iubitori si deschisi. Si ar trebuie sa nu grabim sa judecam, daca avem putina smerenie, uitandu-ne la noi insine. Pentru orice crestin ortodox care este constient de ceea ce se petrece in jurul lui astazi, este evident ca lumea se indreapta catre sfarsitul ei.Sunt razboaie si zvonuri de razboaie, dezastre naturale de mari proportii, se inmultesc falsii hristosi, centralizarea crescanda a informatiei pregateste instaurarea guvernului unic mondial. Vremurile sunt mai avansate decat credem; Apocalipsa este acum. Atat timp cat mai este liniste sa iesim din acest “ paradis al nebunilor “ si sa incepem sa-l chemam pe Hristos. Apartenenta exterioara nu este suficienta.

In acest sens, cuvintele Parintelui Gheorghe Calciu, un preot ortodox inchis dincolo de Cortina de Fier, sunt edificatoare:” Sa construim biserici cu credinta noastra, biserici pe care nici o putere umana sa nu le poata darama, o biserica a carei temelie sa fie Hristos “. Acest lucru este posibil daca avem curajul sa fim altfel decat lumea din jurul nostru, daca ne formam si hranim o conceptie ortodoxa despre lume, strabatuta de o atitudine vie, normal, iubind si iertand, nu centrati pe noi insine, ci pastrandu-ne nevinovatia si candoarea. Apoi, in ciuda pacatoseniei si insuficientei noastre, credinta noastra va supravietui socurilor la care va supusa si va fi o sursa de inspiratie si de mantuire pentru cei care Il cauta inca pe Hristos chiar in toiul naufragiului umanitatii care a inceput deja in zilele noastre.”

Nota : Fragment preluat din cartea " Ne vorbeste Parintele Serafim Rose - Scrisori "