"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

joi, 2 iulie 2009

Sfantul Alexandru din Svir
















"De doua ori in intreaga istorie a omenirii s-a aratat Dumnezeu in Treime inaintea ochilor omului, prima oara Sf Avraam la Stejarul din Mamvri, aratand marea mila a lui Dumnezeu fata de neamul omenesc, iar a doua oara, pe pamant rusesc, Sfantului Preacuviosului Alexandru Svirski” –
Sf Ioan de Kronstadt in Jurnalul sau in anul 1904.
Sfantul Alexandru este singurul sfant al Noului Testament caruia i s-a aratat Sf Teime sub infatisarea a trei ingeri cu sceptrul in mana in jurul anului 1507. O parte a vietii lui o puteti citi in minunata carte intitulata Tebaida Nordului.
Este fiul duhovnicesc al Sf Serghie de Radonej intemeietorul mai multor manastiri din Rusia.
De-a lungul a peste 500 de ani ,moastele Sfantului au ramas neschimbate, la racla lui se aduna mii de oameni cu rugaciuni fierbinti pe buze,fiind un mare facator de minuni si grabnic ajutator celor care il cheama in ajutor.

Manastirea Ostrog Muntenegru










La o altitudine de 2000 de metri ,intr-un tinut stancos,troneaza o minunata manastire care iti i-a rasuflarea cu frumusetea ei.Aici in acest loc salbatic in bisericuta din pestera se odihneste un mare Sfant.Sfantul Vasilije de Ostrog.
Mii de pelerini din toate colturile lumii ajung aici pentru a cere ajutor acestui puternic Sfant.Pentru mine este a doua oara cand cu ajutorul lui Dumnezeu voi ajunge acolo.Intr-un fel cuvintele nu pot sa descrie ce frumos a fost tot acel mers pe jos,pana sus .Era un soare bland,primavaratec si o liniste speciala.Am uitat de toate cele ale lumii si pentru aceasta ii multumesc Domnului si Sf.Vasile,marele facator de minuni.




Imparateasa Cerurilor



Am extras cateva fragmente din viata acestei mare Sfinte contemporane cu noi,Cuvioasa Macaria,mangaietoarea celor suferinzi.
Aici prin viata Sfintei ,Dumnezeu ne-o descopera putin mai mult pe Maica Domnului,a carei viata pt noi cei muritori ramane o mare Taina.
Personal ,pentru mine a fost si este o mare bucurie sa aflu atat de multe lucruri despre cea care imparateste peste lumea cea vazuta si nevazuta.
Fie ca aceste amanunte minunate sa ne fie spre o mai mare nevoie de apropiere de Dumnezeu si de insasi Maica Domnului.

Icoana facatoare de minuni Ierusalimita(Mormantul Maicii Domnului-Ierusalim)

"Când intră înăuntru, sau când stă la o depărtare de cinci până la şapte metri, vine de la ea o mireasmă negrăită, cum nu este alta pe pământ. O poţi recunoaşte după mireasmă.”

"Ea mi-a povestit ce anume purta Maica Domnului când i se arătase ultima oară: „Era într-o mantie foarte lungă, albastru deschis, cu faţa acoperită” (18 ianuarie, 1988).

Din povestirile ulterioare ale schimonahiei Macaria am înţeles că Apărătoarea Doamnă poate apărea în felurite chipuri. „Dacă voieşte, se arată în toată slava Sa”, spunea Matuşka. „Oh, cât e de elegantă, este de necrezut!...

E numai floare, de culoarea macului. Este voioasă, bucuroasă, dichisită, plină de flori, cu o cununiţă de flori pe cap. Uneori e îmbrăcată în veşminte felurit colorate.” Acum mi-era limpede de ce culoarea veşmintelor ei e înfăţişată diferit, mai ales în vechile icoane. Altădată am aflat de la Matuşka: „Maica Domnului vine uneori în alb, alteori în negru. Când e o slujbă bisericească de sărbătoare Ea este în roşu. Mântuitorul îi spune ce să poarte, şi ea poartă, iar El îi pune pe cap o coroană. O poţi recunoaşte îndată. Eu sunt obişnuită cu ea şi o pot recunoaşte dintr-o mie.”

"„Este brună şi cu părul lung şi negru. În ultimii ani e din ce în ce mai rar voioasă – iar inima aproape că-mi sare din piept”, povestea Matuşka despre impresia lăsată de acele întâlniri. Împărăteasa Cerurilor începuse să se i arate tot mai mult schimonahiei Macaria „peste măsură de întristată”.

„Începe îndată să plângă cu suspine, vărsând mulţime de lacrimi. O, de-aş putea să le adun!”

"Pricina pentru care vizitele Apărătoarei Doamne sunt atât de scurte era explicată de Matuşka Macaria chiar cu cuvintele Maicii Domnului: „Mântuitorul nu-mi îngăduie să stau prea mult lângă o singură persoană.”

„Îndeobşte Maica Domnului vorbeşte foarte puţin. După ce se obişnuieşte cu cineva, atunci vorbeşte”, explica Matuşka.

„Când Ea intră, eu şi încep. «Păi iarăşi te temi de mine», zice Maica Domnului. «Cum să nu mă tem de tine, Împărăteasa Cerurilor? Noi suntem toţi oameni păcătoşi», repeta ea. Iar Ea vorbeşte aşa de încet, că nu totdeauna o înţeleg. Ei vorbesc graiul ceresc, un grai numai al lor.”

"„Nu vreau să asemuiesc pe Maica Domnului şi pe Iisus Hristos cu nimeni altcineva”, proclama Matuşka. „Îmi sunt mai dragi decât orice pe lume. Am îmbrăţişat-o (pe Maica Domnului) pe după gât şi i-am spus:
«Eşti numai a mea!» Ea a zâmbit: «De ce mă îmbrăţişezi?» «Du-mă acasă, du-mă la tine», i-am cerut eu.
«Încă nu ţi-ai sfârşit lucrarea.» «Şi după aceea?» «După aceea mai vedem.>>


Odată, istovită de chinuri, Matuşka s-a plâns Apărătoarei Doamne: „Am fost aleasă dintre toţi oamenii din lume, dar nu am puterea să îndur povara bolnavilor, beţivanilor, a tuturor celor ce dau năvală.” Iată cuvintele Ei de răspuns pe care le-a auzit: „Rabdă încă puţin. Cât eşti de chinuită!
Dar încă nu ţi-ai împlinit datoria, şi de aceea nu te-am luat încă la mine”, i-a spus Ea încă o dată, în septembrie 1988.
În ce priveşte o altă arătare a Maicii Domnului, spunea: „M-a bătut uşor pe cap şi mi-a zis: Rabdă.”
Îndată Matuşka a explicat: „La urma urmei nici Ea nu este oricine. Dacă Împărăteasa Cerurilor zice să rabzi, trebuie să rabzi!
Maica Domnului îmi dă răbdare.” Într-o zi schimonahia se plângea Apărătoarei Doamne: „«Maica Domnului, nu am destulă răbdare.» Maica Domnului s-a uitat la mine”, a urmat ea, „şi a zis: «Gândeşte-te ce ai fost şi ce eşti acum». Iar eu am zis:
«Ce vrei? Nu poţi face tânără dintr-o bătrână...» «Trecând pe la tine», a urmat Maica Domnului, «vin la Temkino mai mult decât în alte sate. Altfel nu aş veni aici, căci nu-mi place când femeile se ceartă.»”