"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

luni, 24 septembrie 2012

Lavra Pecerska din Kiev !

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Slava Tie Doamne, slava Tie !


Nota:
Aceste poze au fost facute cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului in luna iulie a anului 2012.
 

miercuri, 19 septembrie 2012

Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor !


" In urma cu cativa ani ,in Manastirea Pskovo-Pecersk,s-a stins un schimnic cucernic si virtuos.Zilnic se ruga mult, statea in picioare la pravilele lungi, respecta toate canoanele monahale, era un bun exemplu pentru fratii de obste si pentru toti pelerinii. Cand era intrebat despre viata sa,el incepea sa planga cu amar, sa se bata peste piept si sa spuna:” Credeti-ma , fratilor, ca sunt cel mai pacatos om de pe pamant”. Putini dintre frati stiau taina vietii lui.S-a intamplat aceasta in 1918, intr-un satuc din Ural. In localitate a oprit o masina din care au coborat cativa ” tovarasi “ imbracati in geci de piele, legati cu panglici rosii la brat si inarmati cu mitraliere si revolvere.
Dupa ce locuitorii satucului s-au adunat pe platform din fata bisericii, ei le-au spus ca au venit sa-i imobilizeze pe toti tinerii in detasamentul ( CEKA- Comisia extraordinara pe intreaga Rusie pentru combaterea contrarevolutiei, speculei si abuzului de putere ), in scopul satisfacerii serviciului militar. In acele timpuri, toti stiau ce inseamna CEKA si multi s-au opus ordinului lor de inrolare, fiind impuscati imediat pentru nesupunere fata de puterea sovietica. Altii insa s-au aliniat in coloana, asteptand decizia comisarilor. Cand grupul de tineri s-a marit,li s-a ordonat sa urce in masina si, in scurt timp au plecat. Printre ei se afla si un tanar de 17 ani. Fiind adusi in cazarma, au fost instruiti sa traga din toate tipurile de arma, sa tortureze si sa chestioneze. Dupa aceasta novicii au fost delegate in prima lor misiune. Locuitorii unui satuc nu fusese in stare sa colecteze cantitatea de produse agricole pretinsa de stat, si comisarul i-a condamnat pe toti la moarte prin impuscare, ca “ pilda moralizatoare” pentru ceilalti.
Satul a fost inconjurat de soldati.Batranii,femeile si copiii au fost pusi la zid, iar tinerilor cekisti li s-a ordonat sa-i impuste.Cekistii , fiind nascuti si crescuti la tara, nu indrazneau sa traga. De aceea ,prima rafala de gloante a zburat deasupra capetelor condamnatilor. Atunci comisarul i-a amenintat pe tineri :” Daca nu veti trage in ei, voi impusca pe fiecare al zecelea dintre voi.” Desi ordinal a rasunat din nou, cekistii nu au indraznit sa traga nici de data aceasta in locuitorii nevinovati.
 Astfel, comisarul a trecut de-a lungul coloanei si a impuscat pe fiecare al zecelea soldat.Pentru ca le era scumpa viata, soldatii s-au conformat si i-au ucis pe tarani. Dupa acest masacru au urmat si alte nenumarate torture si condamnari la moarte. Inaintea condamnarilor in masa, soldatii erau siliti sa bea votca, pentru a executa mai lesne ordinele autoritatilor.Dupa ce isi reveneau din starea de betie, ii mustra chinuitor de mult constiinta, incat nu puteau sa inghita nici macar o bucata de paine.
Odata, tanarul de 17 ani l-a intrebat pe comisar:” La ce ne foloseste sa ii omoram pe oameni ?” Comisarul,neamt de origine, i-a raspuns :” Acestia sunt contrarevolutionari. De aceea, imi va fi mila mai curand de o musca decat de ei”. Asa a luat sfarsit educatia politica.Anii treceau. Razboiul civil a incetat. In tara se “ construia” socialismul, incepusera colectivizarea, cincinalele , si , desigur, au urmat alte represalii, teroarea si condamnarile. Cu cat puterea sovietica” faurea fericirea” poporului,cu atat mai multi oameni erau exterminati. Tanarul despre care am vorbit anterior se maturizase si cugeta mult asupra situatiei create in societate. Multi din colegii sai au devenit alcoolici, unii au innebunit, altii s-au sinucis, nesuportand amarele mustrari de constiinta, iar urmatorii au devenit mari functionari pentru “ ispravile “ lor din trecut.
Nici ei insa nu bucurau prea mult timp de putere: de regula, cei care se luptau contra “ dusmanilor poporului “ erau declarati mai tarziu ei insisi “ dusmani”, fiind condamnati la moarte. El a inteles ca , mai devrem sau mai tarziu, va infrunta aceeasi soarta. Cu prima ocazie, a solicitat demisia din CEKA. Desi a plecat de acolo, ii persista mereu in minte imaginea persoanelor pe care le ucisese. Isi pierduse cu desavarsire linistea : cand inchidea ochii, vedea lacuri de sange si privirea celor impuscati.Adesea isi amintea de preotii care mergeau la moarte cu bucurie, cantand rugaciuni si intarindu-se unii pe altii. In fata mortii erau senini, aveau chipuri luminate si o liniste sufleteasca straina calailor sovietici.
Ei ii iertau si ii binecuvantau pe ucigasii trupurilor lor.In toate acestea se simtea maretia de neinvins a duhului omenesc si o putere inaccesibila mintilor impatimite. Se parea ca acesti muritori vad si stiu lucruri de neconceput pentru calai.Deopotriva cu amintirile oribile, pastra in minte imaginea luminoasa a copilariei, biserica unde il ducea mama ca sa fie impartasit, slujba de Paste si , ulterior, bucuria de a sta la masa cu intreaga familie.Amintirile copilariei sale neprihanite le simtea departate si despartite de multimea timpului si a sangelui semenilor sai. Odata , acest om a intrat intr-o biserica.
S-a apropiat de icoana Mantuitorului, s-a rugat sa-i potoleasca chinul sufletesc si sa-i ierte multimea pacatelor de moarte.Desi omorase la ordinul altora, se simtea foarte vinovat pentru crimele comise.A plans foarte mult in fata chipului Mantuitorului si ,cand a iesit din biserica, si-a simtit sufletul usurat. De atunci a inceput sa frecventeze mai des biserica.
La un moment dat, a hotarat sa se spovedeasca unui preot. Spovedania a durat cateva ore,in timpul careia a plans neincetat. A inteles ca Domnul Iisus Hristos este unica lui salvare, ca numai El poate sa-I izbaveasca de cosmarurile care il urmaresc neincetat. Acest om a mers in manastire, a fost tuns monah si apoi a imbracat schima.Intreaga sa viata L-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si s-a rugat pentru toti oamenii ucisi de el. Dumnezeu a primit pocainta lui, caci si-a adeverit neprihanirea printr-o viata si un sfarsit sfant. Pocainta este sensul vietii fiecarui om.(…) Prin urmare sa nu amanam pocainta noastra. Sa ne amintim mai des una din poruncile de seama ale Mantuitorului :  “ Pocaiti-va , caci s-a apropiat Imparatia cerurilor !”  
Nota:
Fragment preluat din cartea " Este posibila mantuirea in secolul XXI ? " autor Ieromonah Serghie Rabko

marți, 18 septembrie 2012

Manastirea Diveevo !

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Izvorul Sfantului Serafim
 
 
 
 
 
Mormantul lui Nikolay Alexandrovich Motovilov ucenicul Sfantului Serafim. Pe mormant se afla copacul, din care a crescut dupa cum se vede, un cap de urs.
 
 
Slava Tie Doamne, Slava Tie !
 

 
Nota :
Aceste fotografii au fost facute cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului in luna iulie a anului 2012.

miercuri, 12 septembrie 2012

Diaconul mucenic !

" Cu multi ani in urma am auzit o istorioara in chilia unui mare staret: In timpurile vitrege cand Imperiul rus a cazut pentru pacatele poporului sau, cand pe tronul tarilor cucernici au urcat carmuitori aspri si sangerosi, intr-o localitate din Kursk locuia un diacon. Era virtuos cucernic, se ruga lui Dumnezeu, savarsea cu dragoste Liturghia. El se ruga indeosebi pentru pacea lumii si pentru bunastraea sfintelor biserici. Lumea vazandu-I viata sfanta, se folosea si sporea sufleteste. Traiul sau caluzea sufletele mai presus de cuvintele cele alese, pentru ca numai smerenia si pocainta adevarata poate sa zideasca.
Noua conducere sau mai bine zis, diavolul au hotarat sa-l piarda. Acest diacon avea un frate cekist care il apara mereu de atacuri pentru ca il iubea si respecta. Totusi dusmanii Bisericii cautau unmoment potrivit ca sa-l omoare. Odata, fratele sau a mers la o intrunire de partid.
Profitand de ocazie, revolutionarii l-au arestat pe diacon si l-au condamnat la moarte in regim de urgenta. El nu a ezitat, nu le-a pretins gratierea, nu i-a implorat sa-l elibereze. In celula, s-a rugat lui Dumnezeu cu pocainta pentru intreaga sa viata, cantand : “ Usile pocaintei deschide-mi mie Dadatorule de viata…” Canta cu putere duhovnicesca si cu mare cainta, incat vocea sa se auzea in afara celulei.
Toti detinutii au incremenit. In inchisoare s-a asternut linistea. Detinutii au renuntat la cartile de joc, s-au ridicat in picioare si au inceput sa se roage. La un moment, dat usa celulei diaconului sa- deschis si a intrat seful inchisorii. El i-a spus :” Ce faci ? De ce imi otravesti sufletul ? Taci ,ca de nu, te omor chiar caum !” Diaconul insa nu tacea. Nimeni nu putea sa-l opreasca de la rugaciune. El continua sac ante, sa aduca pocainta nu doar pentru pacatele sale, dar si pentru ale caestui sef de inchisoare si ale lumii intregi. Atunci gardianul si-a aruncat revolverul si a iesit din celula plangand.
A doua zi, de dimineata, diaconul a fost impuscat. Pamantul a fost lipsit de un locuitor virtuos, iar cerul l-a primit cu bucurie in ceata Sfintilor Mucenici, Apostoli si Ingeri. Acum el mijloceste pentru noi inaintea lui Dumnezeu si se roaga Lui  sa dea pocainta pamantului rusesc si fiecaruia dintre noi. Sa ne amintim mereu de rugaciunea acestui nou mucenic rus. Sa ne straduim sa ducem un trai vrednic (…) asa incat fiecare pas sa ne apropie de cer. Amin”

Nota:
Fragment preluat din cartea "Este posibila mantuirea in secolul XXI ? " autor Ieromonah Seghie Rabko

miercuri, 5 septembrie 2012

Manastirea Valdai !

 
Manastirea se gaseste cam la 400 de km de Moscova pe o insula. De jur imprejurul ei intr-un peisaj extraordinar se afla lacul Valdai.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Slava Tie Doamne, slava Tie !
 
Nota:
Fotografiile au fost facute in luna iulie a anului 2012.