"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

joi, 19 noiembrie 2009

Rugaciune pentru Duhovnic


"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ,care pe desfranata si pe talharul i-ai primit ,primeste si rugaciunea mea pentru duhovnicul meu(........) ales de Tine sa ia povara pacatelor mele in fata Ta. Asa cum Tu porti povara lumii in fata Tatalui Ceresc.Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare ca sa punem inceput bun de pocainta ,vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si de toata slabiciunea firii celei cazute. Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti ,de tot raul si ispitele care i-au venit.
Sporeste-i intelepciunea ,indelunga rabdarea ,linistea,pacea si multumirea sufleteasca,inmulteste-i puterea,sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.
Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine Imparatul Luminilor.Daruieste-l sanatos, indelung in zile ,drept invatand Cuvantul Adevarului.Amin( o metanie)
Imparate Ceresc,Mangaietorule deschide stavilele cerului si ploua peste duhovnicul meu (.....), ales de Tine,belsug de har,revarsa peste el multimea indurarilor Tale.Amin (.....)
Maica Domnului, acopera cu Sfant Acoperamantul Tau pe duhovnicul meu (.....) roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l mantuiasca de rautatea draceasca si omeneasca pentru rugaciunile Tale.Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca,curateste-l ,tamaduieste-l ,sanatate deplina daruindu-i. Amin( o metanie)
Sfinte Pahomie cel Mare,Sfinte Ioan Botezatorule,Sfinte Mucenic Gheorghe,Sfinte Mucenic Dimitrie ,Sfinte Matronusca, Sfinta Filofteia,Sfinte Ioan Rusul rugati-va lui Dumnezeu ca pentru rugaciunile Voastre sa-l mantuiasca pe parintele meu duhovnic (......).Amin ( o metanie)
Cele Noua Puteri Ceresti,Sfintilor Arhangheli Mihail ,Gavriil si Rafail,Sfinti Parinti romani,cuviosi si cuvioase,muceniti si mucenite,Sfinti ai caror pomenire se savarseste astazi,Parinte Argatu,Parinte Arsenie rugati - va lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa-l miluiasca si sa-l mantuiasca pe parintele meu duhovnic(......).Amin (o metanie)

Icoanele Sufletului ( partea a treia )









Icoana Facatoare de Minuni de la Rarau


Pentru rugaciunile sihastrilor si credinta poporului roman, Bunul Dumnezeu a daruit Manastirii Rarau darul facerii de minuni prin Icoana Maicii Domnului, care, fiind chemata cu credinta mare si smerenie, este grabnic ajutatoare.


M-a ajutat Dumnezeu si pe mine nevrednica sa ajung la Manastirea Rarau ,in muntii Raraului . Cand am ajuns noi , se facuse deja noapte, trecut de 8 , slujba de priveghere deja incepuse. Imi amintesc de momentul cand am intat in bisericuta, era ca si cum incercam sa ma strecor si cu frica sfanta in suflet am cautat un loc cu privirea unde sa ma asez, nici nu am privit inauntrul Bisericii , parca nu indrazneam. Dar cand mi-am ridicat capul, primul lucru pe care l-am privit a fost Chipul Maicii Domnului din Sfanta Icoana.


Sunt momente in viata, cand nu putem sa spunem in cuvinte, ce simtim in suflet. Asa a fost si atunci la Rarau, cand am privit Chipul Ei. Tot ce am trait atunci acolo, e de neexprimat .Toata slujba privegherii am fost ca in transa, eram ca hipnotizata, iar calugarul care a oficiat slujba de priveghere parca tocmai coborase din Pateric. Inalt de 1,90 , ascetic, cu un chip supt , tot invaluit intr-o pelerina neagra in mijlocul palpaitului candelelor,a intunericului cald si a valurilor de tameie, cred ca a fost un soc pentru mine, asa ceva nu mai traisem niciodata pana atunci. Era Lumea rugaciunii si a celor Sfinte.


Cred si o spun din tot sufletul, ca pentru Acel Loc , ar trebui sa-i multumim lui Dumnezeu si Maicii Domnului toata viata, cu multe lacrimi picurandu-ne din sufletele noastre pacatoase.


Istoria Icoanei Maicii Domnului


"In anul 1538, Maica Domnului a facut o minune cu Voievodul Petru Rares, cand acesta a fost indepartat prima data de la domnie. Aflandu-se pe varful muntelui Rarau,Voievodul se gaseste inconjurat de 300 de tatari.Sihastrii care se nevoiau prin acele locuri si care erau luminati de Duhul Sfant, prin Icoana Facatoare de Minuni, vin in ajutorul domnitorului;ingroapa tezaurul grabnic sub Pietrele Doamnei, ii adapostesc sotia si copiii ,il binecuvinteaza si-i prorocesc ca, in curand, cu ajutorul Maicii Domnului, va reveni la domnie...Dupa 5 (1541-1546)ani ,Voievodului i se implineste prorocirea sihastrilor si revine la domnie.


Mutarea Schitului


In anii de staretie ai Parintelui Ieroschimonah Sisoe, la Schitul Rarau, s-a petrecut alta minune(1798). Icoana Maicii Domnului disparea mereu din fata Sfantului Altar,sihastrii gasind-o la iesirea din Biserica. Parintii cu smerenie si cu multa credinta au adus rugaciuni Maicii Domnului, rugand-o sa le descopere taian aceasta. Nu dupa mult timp,Maica Domnului i-a vorbit staretului prin Icoana Facatoare de Minuni, spunandu-i sa mute Schitul dincolo de varful Rarau, pe teritoriul Romaniei, deoarece armata austriaca a generalului Bucow vrea sa-l distruga.


Staretul,impreuna cu soborul,au facut priveghere de toata noaptea,apoi au incarcat pe 30 de aci putina avere a Schitului,care consta in odoare,carti de cult,precum si Catapeteasma, si au pornit sa traverseze muntele. Si, "O minunile Tale, Maica a lui Dumnezeu!", Sfanta Icoana mergea singura prin padure, aratandu-le drumul. Astfel ,vietuitorii schitului au trecut garnita Imperiului fara sa fie observati de granicerii austrieci. Staretul Sisoe mergea inainte si se ruga cu lacrimi la Sfanta Icoana, ca Maica Domnului sa le descopere locul unde sa construiasca Biserica. Dupa un timp, Icoana Facatoare de Minuni s-a oprit intr-o poienita, luminata fiind de Duhul Sfant, iar locul s-a umplut de buna mireasma.


Pe acel loc, parintii sihastrii au inaltat Sfantul Altar.Facand priveghere si Sfanta Liturghie ,au adus multumiri si lauda lui Dumnezeu si PreaCuratei Maicii Sale.Afland de aceasta minune, boierul a venit degraba si cu toata dragostea de cele sfinte, a daruit Sfintei Manastiri 600 de ha de pamant, padure, trei stani cu oi si o moara. La toate acestea s-a adaugat si un bun administrator care aproviziona Sfanta Manastire cu toate cele de trebuinta.


O mare minune care s-a infaptuit dupa ani, indianului Sundar Singh, care a trecut de la budism la crestinism, este ca a vazut, intr-o vedenie, Muntele Rarau ca fiind varful duhovnicesc al lumii. Dar ceea ce vazut Sundar Singh este puterea facerii de minuni a Icoanei Maicii Domnului, rugaciunea de foc si Harul Duhului Sfant, care se pogoara in timpul Sfintelor Slujbe savarsite de sfintitii slujitori preoti si preface Sfintele Daruri in Insusi Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.


In ziua de 26 iunie 1997 s-a petrecut o alta minune ,din Sfanta Icoana,din gura Maicii Domnului , a inceput sa izvorasca Mir sub forma unor picaturi mici. Aceasta minune reprezinta cuvantul, plin de har si de mireasma Duhului Sfant, cu care Maica Domnului ne vorbeste, se roaga pentru noi si ne binecuvinteaza. Atunci toti au trait momente de neuitat, in timp ce se citea Acoperamantul Maicii Domnului, din ochii tuturor picurau lacrimi duhovnicesti."


Manastirea Rarau va straluci intotdeauna sub Acoperamantul Maicii Domnului, prin Icoana Facatoare de Minuni , care cheama pe credinciosi sa vina la dumnezeiestile slujbe, si sa primeasca binecuvantarile dumnezeiesti.

marți, 17 noiembrie 2009

"Bucura-te Marie"

Multe sunt minunile Maicii Domnului , toate atunci cand le citim, raman in inima noastra, dandu-ne mai multa forta si nadejde de a merge inainte, cu Dumnezeu.

In cartea intitulata "Patericul Maicii Domnului" , este o istorisire care pe mine m-a invatat multe. Ceea ce am constientizat cel mai adanc este cat de mult se uita Dumnezeu la inima omului, la simplitatea inimii mai bine zis , si deasemenea inocenta ei .

Inocenta inimii cred eu nevrednica , ca a avut-o si Maica Domnului de aceea in icoane la moartea ei , Mantuirorul este infatisat tinanand in brate un copil.

Acela fiind sufletul Maicii Domnului , pur si inocent ca a unui copilas.

Imi amintesc ca dupa ce am citit aceasta intamplare din Muntele Athos , am prins atat de mult drag de Cantarea Arhanghelului, ca si astazi oriunde merg sau orice fac , fredonez in gand sau cu voce tare ,atunci cand imi pot permite si-mi amintesc , aceaste sfinte cuvinte ale Arhanghelului Gavriil ... "Nascatoare de Dumnezeu,Fecioara,bucura-te..."

Sper ca acesta sa fie spre folosul nostru, al tuturor.


In cetatea vechii Rome traia un crestin care se numea Ioan, un om foarte evlavios si foarte bogat.

Acest crestin avea o minte atat de greoaie, incat nu putea sa invete carte si de aceea nu stia nici o rugaciune asa cum stiau ceilalti crestini.
Dupa o vreme acesta a mers la o manastire, a dat toata averea sa acolo si s-a facut monah, rugandu-i pe frati sa-l invete carte. Toti incercau sa-i talcuiasca Psalmii si sa-l invete diferite rugaciuni, dar el nu putea sa invete nimic. Mintea lui era ca un bolovan de care nu se prindea nimic.
Atunci un monah incercat, dupa ce i-a citit diferite rugaciuni, l-a intrebat care dintre toate cele pe care le-a auzit i-au placut mai mult si pe care ar vrea sa o invete. Acela i-a raspuns bucuros:
- Imi place foarte mult: “Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara…“
Auzind acestea, fratii s-au straduit cu multa osteneala sa-l invete pe acel monah cantarea Arhanghelului Gavriil…
Dupa ce a invatat-o, a primit atata bucurie in inima, de parca aflase o comoara pretioasa. In fiecare clipa avea aceasta cantare pe buze, iar fratii il auzeau mereu rostind: “Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, Ceea ce esti plina de Har…“.
Intotdeauna se ruga Maicii Domnului cu aceasta cantare, caci ii aducea in suflet multa dulceata si veselie.
Calugarii din manastire l-au poreclit “Bucura-te, Marie”, ceea ce il bucura foarte mult, deoarece considera un lucru de mare cinste sa poarte numele Pururea Fecioarei Maria.
Cand a murit acest fericit, l-au ingropat intr-un loc deosebit, deoarece trupul sau raspandea buna mireasma. Iar aceasta mireasma, pe zi ce trecea devenea tot mai puternica, lucru care ii facea pe monahi sa se minuneze.
Dupa noua zile, cand monahii au mers sa-i faca dupa randuiala Trisaghionul, dupa ce au facut rugaciunea, s-a intamplat o minune care i-a lasat muti de uimire: din mormantul acelui monah rasarise un crin pe ale carui petale era scris cu litere de aur:
“Bucura-te, Ceea ce esti plina de Har, Marie “.
Crinul raspandea o mireasma deosebita si foarte puternica, care nu semana cu mireasma nici unei flori pamantesti.


Atunci egumenul a spus monahilor:
- Din acest fapt minunat ne-am putut da seama ca fratele nostru care a adormit a avut o viata sfanta si o deosebita evlavie catre Maica Domnului.

Dar cred ca ar fi bine sa vedem si de unde iese radacina acestui crin.
Dupa ce au sapat mormantul, au vazut cu totii ca radacina iesea din gura monahului.

Apoi egumenul a poruncit sa deschida si pieptul monahului si au vazut ca radacina iesea din inima sa, in care era pictata icoana Maicii Domnului.
Atunci monahii au luat crinul si sfintele moaste pe care le-au pastrat cu mare cinste in manastire”.

Minunea din Siria

Panaghia Saidnaya

"În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presa pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care i s-a petrecut si care i-a schimbat viata.
Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste si broşuri în Arabia Saudita, în Siria, Palestina si în tarile vecine.
Aceasta minune a covârşit cu înfricoşata surprindere toata lumea araba – musulmana si întreg Orientul Mijlociu.
Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmană foarte bogata, însa stearpa.
Anii au trecut si, în pofida tuturor străduinţelor si a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fara copii.
Părinţii lui i-au propus sa se căsătoreasca cu o alta femeie, păstrându-o si pe întâia sa soţie (legea locala îngăduie pana la patru casatorii concomitent).
Obosit, neliniştit si deznădăjduit, bărbatul nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a ales sa plece în vacanta cu soţia sa în Siria.
Ajunşi acolo, au închiriat o limuzina si un şofer care sa îi poarte ca ghid în călătoriile lor prin Siria. De-a lungul vacantei, şoferul a observat ca perechea saudita părea amarata, îndurerata, mâhnita.
Deoarece devenise apropiat de pereche, şoferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiţi – poate pentru ca nu sunt mulţumiţi de felul în care conduce excursia?
Perechea i-a mărturisit şoferului ca pricina nefericirii lor este neputinţa de a avea copii. Şoferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, în Siria, creştinii ortodocşi au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă Preasfânta si un cuvânt arab care înseamnă Doamna noastră) si ca mulţi oameni care nu pot avea prunci se îndreaptă către icoana ei făcătoare de minuni.
Ei merg la manastire si li se da sa mănânce din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate.
Iar apoi „Maria” creştinilor le da cele ce doresc, după credinţa lor. Însufleţiţi de emoţie, arabul saudit si soţia sa i-au cerut şoferului sa îi duca la mănăstirea „Saidnaya” a „Doamnei Creştinilor”, spunând:
„Daca vom avea un copil, mă voi întoarce si îţi voi da 20.000 de dolari SUA, iar mănăstirii 80.000 de dolari SUA”.
Astfel, s-au dus la manastire si au făcut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasă si după ceva vreme, femeia a fost găsita însărcinata. După câteva luni, a născut un băieţel minunat.
A fost cu adevărat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarea. Acum, de îndată ce soţia sa a născut, bărbatul saudit a vrut sa se întoarcă în Siria, ca sa-si tina făgăduinţele pe care le făcuse.
La întoarcere, l-a sunat pe acelaşi şofer si i-a cerut sa îl ia de la aeroportul din Damasc.
Însa şoferul era un om viclean si rău, si i-a convins pe doi prieteni ai săi sa meargă împreuna cu el la aeroport ca sa îl ia pe bogatul arab saudit, sa îi ia banii si sa îl omoare.
Aşadar, l-au luat pe bogătaş de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fara sa îşi dea seama ca plănuiseră sa îl omoare, le-a spus prietenilor şoferului ca le va da fiecăruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.
Fiind ei tot nemulţumiţi, s-au abătut de la drumul câtre manastire si au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorât pe bărbatul saudit, apoi i-au tăiat capul si celelalte parţi ale trupului sau (mâinile si picioarele) în bucata.
Orbiţi de patima si copleşiţi de fapta groaznica pe care tocmai o săvârşiseră, au pus ramasitele bărbatului în portbagajul maşinii, în loc sa le părăsească acolo. După ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapă de rămăşite.
Apoi, pe când se aflau pe autostrada naţionala, maşina a făcut o pana si s-a oprit în mijlocul drumului.
Cei trei s-au dat jos ca sa vadă ce se întâmplase cu motorul.
Un trecător s-a oprit sa îi ajute, însa ei, temându-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor.
Însa în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sânge picurând din spatele vehiculului, si a chemat politia pentru investigaţii, căci întreaga scena si cei trei oameni dădeau de bănuit.
Poliţiştii a sosit si, văzând sângele de sub maşina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.
Ei bine, atunci când au deschis portbagajul, dintr-odată!, bărbatul saudit s-a sculat, în chip vădit si minunat în viata si teafăr, zicându-le: „Chiar acum aceasta Panaghia a isprăvit sa-mi coasa gatul, chiar aici -si le-a arătat zona mărului lui Adam- după ce mi-a cusut restul trupului”.
Văzând aceasta, cei trei ucigaşi si-au pierdut de îndată minţile – au înnebunit. Politia le-a pus cătuşele si în timp ce erau purtaţi către un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinţa ca bărbatul saudit pe care îl omorâseră, decapitaseră si măcelăriseră sa mai fie în viata.
Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de către doctori, iar aceştia au confirmat si au întărit faptul ca cusăturile erau făcute de putina vreme, validând astfel aceasta întâmplare minunata.
Cusăturile erau, si sunt încă, evidente. Atunci când sauditul a ieşit din portbagajul maşinii, părea a fi, literalmente, făcut din nou (pus laolaltă), mărturisind într-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.
Imediat după aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele din Siria, si au mers toţi împreuna la mănăstirea Panaghiei Saidnaya, dând lauda, slava si rugăciuni, iar în locul darului iniţial de 80.000 dolari SUA (pe care îl făgăduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Astăzi, atunci când bărbatul acesta istoriseşte amânuntele acestei minuni copleşitoare, îsi începe povestirea cu cuvintele:
„Pe când eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmează…” – ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

luni, 16 noiembrie 2009

Parintele Filothei si Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir




Este mai mult decat minunat, atunci cand, ne vin sfintii in ajutor.

Cu toate ca suntem cu adevarat nevrednici , ne sunt alaturi chiar si atunci cand uitam de ei.

Un "urias " duhovnic grec , sfant la randul lui povesteste cu multa uimire de sine cum l-a jutat Sfantul Dimitrie cel Izvorator de mir, intr-un moment din viata sa ....este vorba de Parintele Filothei Zervakos, ucenicul Sfantului Nectarie , si care la randul lui este un mare facator de minuni.


"Am mers la cladirea Administratiei din Tesalonic, spune parintele Filothei, si paseam pe un coridor.Un ofiter turc m-a vazut si m-a intrebat ce caut. I-am spus: Vreau sa vorbesc cu pasa. -Despre ce sa vorbesti?". Am sa-i spun ceva",i-am raspuns."-Eu sunt reprezentantul pasei",i mi zise: Spune-mi ce vrei. Daca esti reprezentantul pasei, spune-mi de ce nu ne lasati sa mergem in Sfantul Munte?" Mi-a raspuns pe un ton aspru: Nu-ti voi da tie socoteala". Atunci i-am zis cu indrazneala:Nu sunteti oameni buni, sunteti nedrepti. De vreme ce nu suntem vinovati cu nimic,de vreme ce nu suntem raufacatori si actele noastre sunt in regula,nu vad motivul pentru care ne impiedicati si ne necajiti.Cum sa traim intr-un loc necunoscut si strain? Daca voi ati fi mers in Grecia,v-ar fi placut sa va faca ce ne faceti voi noua acum?


Cuvintele acestea l-au iritat, s-a maniat si a inceput sa sune cu putere clopotetelul. S-au adunat imediat 30-35 de ostasi si ofiteri , care m-au prins si m-au dus in Turnul Alb. Ce aveau de gand cu mine,nu stiu. Poate sa ma intemniteze. Cu toate acestea, eu nu m-am infricosat deloc, nu mi-am pierdut curajul. Imi parea rau numai ca nu mi-au spus nimic impotriva credintei mele(incat sa ocarasc credinta lor si sa micenicesc). Insa nadajduiam ca acolo unde ma vor duce, ma vor provoca intr-un fel.


Si pe cand paseam pe calea muceniciei, l-am rugat pe Sfantul Dimitrie sa mijloceasca la Domnul ca sa ma invredniceasca sa am moarte muceniceasca, desigur daca asta era voia lui Dumnezeu; iar daca nu este, sa ma izbaveasca din mainile acelor atei, barbari, varsatori de sange si salbatici.


Dupa ce am inaintat putin,iata ca a si aparut un superior de-al lor, care le-a vorbit in limba turca. Ce le-a spus n-am inteles. Acel turc le-a vorbit cu manie si i-a izgonit. Indeosebi pe acel ofiter care m-a arestat cu toiagul in umar. Dupa ce i-a alungatpe toti, s-a apropiat de mine cu o privire vesela si m-a lovit usor cu mana pe umar, incredintandu-ma unui ostas cuminte din Ioanina.I-a dat porunca sa ma duca pe vaporul grecesc "Mikali" care ancorase in portul din Tesalonic,pentru a ma putea intoarce in Grecia.


Intrucat nu stiam cine a fost cel care venise si daduse porunca, l-am intrebat pe astas. Mi-a spus ca era pasa. L-am intrebat: Si de ce l-a lovit pe ofiterul acela?. "L-a lovit si l-a mustrat -mi-a zis- pentru ca te-a osandit la moarte fara sa-i ceara voie". Si unde ma duceau? "In Turnul Alb, mi-a raspuns.Te duceau sa te execute. Acolo ii duc pe cei condamnati la moarte si pe altii, pe care-i lasa sa moara de foame, de sete si de duhoare.


Abia mai tarziu a aflat parintele Filothei adevarul, de la prietenul sau, avoact in Tesalonic. Acest avocat l-a auzit intr-o zi pe ofiterul pasei, care a marturisit cu exactitate ce-i spusese pasa in legatura cu asta.


"Intr-o zi , a zis pasa, pe cand dormeam linistit, in camera mea a intrat Sfantul Dimitrie, imbracat in haine de conducator de osti, inarmat si mi-a spus poruncitor si cu privire aspra:"Trezeste-te imediat ,imbraca-te,incalta-te si du-te in strada...din oras ca sa eliberezi un tanar, pe care un ofiter de-al tau la osandit la moarte. Dupa ce il vei elibera si scapa de la moarte, sa-l trimiti pe vaporul Mikali, care se afla in port si se pregateste sa plece. M-am grabit asadar,l-am scapat si l-am trimis in Grecia."


Atunci am inteles, a zis parintele Filothei, ca izbavitorul meu de la osanda cu moartea a fost marele Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir."

Rugaciune


Am gasit acum catva timp, aceasta rugaciune catre Mantuitorul Iisus Hristos , in acatistul Sfantului Arhanghel Rafail. Este o rugaciune frumoasa si care mie m-i s-a parut un pic mai neintalnita, mai deosebita.
De aceea m-am gandit sa o iau din acatist si sa o pun pe blog, pentru a putea fi folosita de cat mai multi oameni.
"Daca nu Te-as fi intalnit, as fi fost fara de pacat. Dar eu am umblat pe cararile Tale, alaturi de Tine. Te-am cunoscut indeaproape si ti-am ascultat cuvantul.
O, glasul Tau atat de mangaietor facea si ciripitul pasarilor sa inceteze, gazele se opreau pe firul ierbii, vantul adia lin si pana si timpul statea pe loc; mainile Tale ridicate asupra noastra ,binecuvantand intreaga fire, ochii Tai luminosi care revarsau rauri de speranta ,tristetea Ta de neinteles ,
Iisuse Hristoase ,bunul meu Invatator!
Cu mine ai impartit bucata de paine si pestii, langa mine ai inchinat apa transformata in vin, inceput al Legii celei noi, cu mine Ti-ai impartit haina, camasa si tot ce ai avut al meu a fost.
Mi-ai aratat cele ce nu cunosteam si mi-ai vegheat odihna , eu dormind ca un ticalos, iar Tu rugandu-Te pentru mine cu lacrimi de sange.
Din mine ai scos demonii ce ma tineu legat in lanturi cand tuturor le era frica, mie mi-ai indreptat madularele si m-ai ridicat din patul ce ma tinea tintuit; tina ai pus pe ochii mei orbi si culorile lumii am vazut prin Tine, gura mea ai deschis-o si ai daruit cantarea ingerilor din cer auzului meu.
Pe mine m-ai redat mie insumi.
Si eu m-am lepadat de Tine. In ceasul acela eu nu eram acolo.Nici n-am aflat de Invierea Ta.
Beat de fericirea de a fi fost intreg , am uitat de tot si de toate. Si calau m-am facut, omorand binele in mine si in fratii mei, carora le cautam mereu pricina. Si avar m-am facut, si barfitor,si mincinos, si nimic din ceea ca a fost rau nu mi-a fost ascuns mie, in desfranarea puturoasa in care-mi petreceam zilele.
Dar oricate averi as fi avut,oricate placeri mi-as fi indeplinit, era mereu ceva ce lipsea si nu-mi gaseam multumirea.
Iar in noaptea vietii mele, caci mort eram fara sa stiu, Arhanghelul Domnului Rafail ,a fost trimis in casa desfatarilor mele si cu glas de tunet a zis: Nebune , uite pe Cine ai parasit! ,apoi mi-a luat negura de pe ochii sufletului, deschinzandu-i inspre Slava Ta.
Atunci am strigat pamantului: deschide-te si acopera-ma, ca de nimic nu sunt vrednic!
Din pustiul care ma inconjoara, marturisesc in fata tuturor, Doamne, ca eu sunt cel ce Te-a urmat si apoi Te-a osandit fara vina; eu sunt cel ce Te-a tradat cu un sarut si eu Te-am biciuit, insangerandu-ti Trupul. Coroana de spini Ti-am asezat pe frunte si mana mea a batut piroanele. Eu Te-am rastignit, Dumnezeul meu, cu nemernicia mea, cu uitarea si cu neiubirea mea.
Am cerut ingerului sa deschida cerurile si ploaie de foc sa cada peste mine, sa ridice muntii si sa-i pravaleasca peste ticalosenia mea, sa adune apele puhoaie si sa se reverse peste suflarea mea de otrava.
Ca mielul haituit de lup alergam fara sa gasesc scapare, pana cand m-am prabusit, iar parerile de rau m-au preschimbat in rauri de lacrimi si am aflat ca in tot acest timp ceea ce mi-a lipsit a fost chipul Tau in mine.
Si am vazut Lumina.
Timpul se scurge, ma arde bland si necontenit dorul tau de tine, Iisuse Hristoase , dulcele meu Mantuitor. Asezat pentru totdeauna langa Crucea inpodobita cu ghirlande de trandafiri rosii ca sangele pe care L-ai varsat si pentru mine, Te marturisesc laolalta cu vamesul, desfranata si talharul, chemandu-te in ajutor.
Sfinte Arhanghel Rafail, cu puterea ta, cere mila si indurare pentru mine cel ce m-am intors, si roaga-l ca atunci cand usa stramta se va inchide, eu sa fiu ultimul care-i va fi trecut pragul si ca atatia rataciti care au regasit Calea, sa aud si eu "iertate-ti sunt pacatele" , intru Slava vesnica a Celui fara de Inceput al nostru Parinte, al Fiului Sau Unuia Nascut si Mangaietorului Duh dadator de viata, in vecii vecilor. Amin"

vineri, 13 noiembrie 2009

Arhanghelul Mihail din Mandamad



Chiar daca sarbatoarea Sfintilor Arhangheli a trecut noi continuam sa-i praznuim in sufletele noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu toata viata.
Sfantul Arhanghel Mihail este pentru multi oameni un adevarat prieten si nu putine sunt minunile lui.
Am sa scriu aici doua minuni a Sfantului Arhanghel Mihail care pentru mine sunt foarte,foarte dragi.Una dintre ele este istoria unei frumoase icoane care se afla si astazi in insula Lesbos.

Arhanghelul din Mandamad

*Prin secolele X-XI ,cand Imperiul Bizantin se afla la zenit,saracinii erau si ei intr-o peroada foarte propice.Bantuiau insulele Marii Egee,jefuiau,ardeau si luau oamneni in robie,pe care ii vindeau in targurile din Orient.
Fiind bogata,insula Lesbos a devenit o tinta preferata a piratilor.In locul numit Lesbad,langa Mandamad,exista vechea localitate Stenaka,aproape de care se afla o manastire inchinata Sfintilor Arhangheli,a carei intemeiere se pierde in negura timpului.
Istoria acestei manastiri poate fi aflata din traditia orala,care s-a pastrat pana astazi.
Manastirea era intarita ca o cetate,cu ziduri si turn de aparare,trezind interesul piratilor,care si-au pus in gand sa o cucereasca.
Astfel ca ,intr-o primavara,Shiran,capetenia piratilor,un urias negricios cu infatisare salbatica,ce purta la mijloc sabie si secure,si-a adunat ceata de talhari si le-a zis:
-De data aceasta nu imi incape indoiala ca o sa intram in manastire.Eu vreau numai paharul de aur pe care il folosesc calugarii la slujbe,ca beau vin din el.Restul e al vostru.
Shiran nu avea de gand sa ia parte la asalt,pentru ca socotea a fi un lucru prea marunt pentru el.
Piratii au aruncat ancora si s-au indreptat spre Lesbos.S-au apropiat de manastire in timpul noptii si s-au ascuns printre copaci.
Intre timp,gandind ca este iarna inca si nu ii paste nici o primejdie,calugarii nu au pus sa se pazeasca zidurile cum trebuia.La un moment dat,a batut toaca ce ii chema pe frati la Utrenie.Atunci corsarii s-au apropiat de manastire,ascunzandu-si zgomotul pasilor sub bataia ritmica a toacei.In curand ,s-a asternut din nou linistea.
Intr-un moment anume,capetenia a dat semnalul de atac.Unul dintre pirati a aruncat un carlig,a urcat zidul,a sarit inauntru si a deschis poarta cea mare a manastirii.Piratii s-au napustit atunci cu strigate salbatice in biserica.Pana sa-si dea seama ce se intampla calugarii au fost ucisi...
Un calugar novice pe nume Gavriil,se afla in Altar.Fiind sprinten,a urcat repede pana pe acoperisul bisericii.Piratii s-au luat dupa el.Atunci insa,s-a auzit un vuiet si acoperisul s-a prefacut in chip minunat in mare cuprinsa de furtuna.Pe valurile inspumate s-a aratat un soldat urias si infricosator cu sabie de foc,ce s-a napustit asupra piratilor.Acestia si-au lasat armele si ce apucasera sa fure si au fugit cuprinsi de groaza.
Gavriil ,singurul calugar care a scapat cu viata de pe urma acestei cumplite intamplari,s-a dus la icoana Arhanghelului si a inceput sa se roage cutremurat de minunea care se facuse cu el.Cand si-a venit in fire,si-a ridiact ochii si ce i-a fost dat sa vada!Cu toate ca era zugravit,chipul Arhanghelului parea viu,privindu-l binevoitor.Atunci,el s-a rugat astfel:
-Sfinte Arhanghele,mijloceste la Domnul pentru odihna fratilor mei,iar pe mine lasa-ma sa-ti zugravesc cu vrednicie chipul cel sfant.
Dupa aceea,ca si cum Arhanghelul i-ar fi spus ce sa faca,a luat un burete,a sters cu el sangele calugarilor,adunandu-l intr-un lighean,l-a amesteact cu pamant alb si a inceput sa inchipuie o icoana in relief.
Inca de cand a pornit lucrul,a simtit ca Arhanghelul il ajuta.Mainile parca ii erau miscate de o putere nevazuta,alcatuind repede chipul ingerului lui Dumnezeu.
Era acealsi chip pe care il vazuse pe acoperisul bisericii,plin de manie cereasca,dar si de har dumnezeiesc.
In timp ce la manastire se petrecea aceasta tragedie,in localitatile din jur,viata isi urma linistita cursul.Doar un ciobanas,uitandu-se inspre mare de pe un varf de munte,a vazut vasele piratilor indreptandu-se spre manastire.
Atunci a sarit pe cal si a pornit in galop spre manastire,ca sa ii instinteze pe calugari sa se pazeasca.Dar, cand a ajuns,era prea tarziu.A vazut macelul,cazand jos si lesinand.
Cand si-a venit in fire,a pornit spre Alexe mai marele peste satul Stenaka,spunandu-i ce se intamplase.Acesta a luat in graba cincizeci de calareti si au plecat cu totii spre manastire.
Cand a intrat in biserica,Alexe a armas inmarmurit.I-a vazut pe calugari taiati,intr-o baie de sange,iar pe staret mort dinaintea sfintei Mese.Atunci a scrasnit din dinti si a iesit afara cu gand de razbunare.
Au sarit toti pe cai si,luand urma corsarilor,s-au apropiat de un povarnis.Brusc s-au oprit cu totii.Privelistea de dinainte lor era infricosatoare.Cei pe care ii urmarea zaceau morti imprastiati peste tot in jur.Fiecare dintre ei avea cate o taietura de sabie care pornea de la frunte si cobora pana la pantece,spintecandu-i in doua.Fiecare trup avea aceeasi taietura.
Nici unul dintre calareti nu a intrebat cine facuse asa ceva.Cu totii si-au dat seama cine fusese cel care ii pedepsise pe raufacatori.Nu aveau nici cea mai mica indoiala.
-Mare este harul si puterea ta Arhanghele! si-au zis oamenii facandu-si semnul crucii.
Intre timp, doi pirati, care ramasesera pe tarm asteptandu-si tovarasii ,s-au nelinistit pentru ca acestia nu mai veneau,asa ca au urcat sa vada ce se intamplase.
Cand au ajuns la acel delusor si au vazut privelistea macabra,s-au intors iute inapoi,ducandu-se spre corabie ,unde ii astepta capetenia lor cu sufletul la gura.I-au spus ce vazusera,iar acesta,iesit din minti,a batut cu pumnul in masa,jurand razbunare.
In anul urmator si-a pus in lucrare planul de a cucerii Stenaka.Intr-o noapte,piratii au coborat in liniste pe tarm ,pregatindu-se sa atace in zori mica localitate,care era cufundata in somn,fara ca nimeni sa banuiasca nimic.
In aceasta clipa grea Arhanghelul si-a aratat din nou puterea.Stefan ,fiul lui Alexe,l-a vazut dinaintea sa pe Arhanghel.
Era neinchipuit de frumos,imbracat in armura de aur.Avea parul blond care se revarsa pe umeri,dand aripilor sale albe stalucire aurie.In mana dreapta tinea o lance de aur,in vreme ce in mana stanga era ridicata,cu degetul aratator intins.Arhanghelul a zambit si aspus cu o voce calda:
-Scoala-te Stefan.Du-te repede la tatal tausi spune-i sa pregateasc apararea satului.Vin saracinii sa va nimiceasca.Dar sa nu va temeti.De partea voastra vom fi eu si Stapanul vostru protector.
O sa va aparam si o sa aratam ce sa faceti.Piratii sunt acum jos,sub cetate.Cativa dintre ei vor urca zidul,ca sa-l omoare pe strajer si sa deschida portile.Se vor napustii asupra voastra la inganarea zilei cu noaptea.
Aveti mare grija la poarta!
Totul s-a desfasurat intocmai cum a spus Arhanghelul.Cand piratii s-au napustit asupra cetatii,oamenii erau pe metereze.
In acelasi timp,cativa oameni in frunte cu Stefan au coborat pe ascuns pe tarm si au dat foc corabiilor invadatorilor.Piratii au vazut focul din departare si au intrat in panica.Au inceput sa alerge ca nebunii pe mare,urmariti de calareti,care i-au macelarit.
O mana de pirati,in frunte cu capetenia lor,au izbutit sa fuga,indreptandu-se inspre padure.Insa i-au intalnit in cale pe calaretii care se dusesera sa dea foc corabiilor.Piratii au fost inconjurati si nu a durat mult pana au pierit cu totii.
Au mai trecut veacuri de atunci.
Manastirea a ajuns o ruina din cauza repetatelor atacuri din partea agarenilor.In secolul al XVIII-lea,a fost ridicata o biserica noua,mult mai mare,insa icoana Arhanghelului facuta cu sangele calugarilor ucisi de pirati s-a pastrat,existand de altfel si in ziua de astazi,asa cum era odinioara.
Si acum isi pastreaza prospetimea,chiar daca a fost sarutata de sute de mii de ori.Credinciosii lipesc pe frunte si pe obraji monede care lasa semne ,dar acestea dispar imediat.Ochii Arhanghelului sunt inlacrimati,iar credinciosii ii sterg mereu lacrimile.La fel fac si cu sudoarea,atunci cand se intampla ca fruntea Arhanghelului sa transpire.
Multe minuni cutremuratoare se savarsesc si astazi pentru cei care se inchina cu credinta la icoana aceasta."
***

Ajutorul Arhanghelului Mihail la o operatie

Una din minunile savarsite de Arhanghelul Mihail la Mandamad,in insula Lesbos,a avut legatura cu vindecarea unui copil pe nume Vasilis Karastiris din Atena.
In timp ce se juca,copilul a cazut si s-a lovit foarte rau la cap.L-au dus la spital,unde medicii si-au dat seama ca a ramas orb si paralizat.
Directorul spitalului i-a chemat pe parintii baiatului la el in birou si le-a spus:
-Starea copilului este grava.Este nevoie de operatie urgenta,dar sansele de reusita sunt aproape nule,sa zicem 1-2%.Trebuie sa va hotarati acum,cat nu este prea tarziu.
Mama a simtit ca-i fuge pamantul de sub picioare.Tatal a intrebat:
-Nu este nici o alta speranta?
-Din pacate,nu.
Atunci s-a aplecat si dat semnatura pentru interventia chirurgicala.
Copilul a fost dus in sala de operatii.In timp ce il pregateau,asa cum a povestit el insusi mai tarziu,intunericul din ochii lui s-a risipit,avand o vedenie plina de lumina.
S-a vazut dinaintea unei biserici cu arcade,zidita din piatra rosie.Pe usa intredeschisa a bisericii iesea o lumina orbitoare.
Copilul s-a apropiat de usa si a vazut inauntru un tanar frumos,scaldat de lumina,care a intins mana spre el si l-a chemat:
"Hai,Vasile,nu te teme.O sa te faci bine.Eu voi indruma mana medicului care te v-a opera"
Copilul s-a apropiat,a ingenuncheat dinaintea lui,i-a cuprins picioarele in brate,si si-a sprijinit capul de piciorul lui stang.
Atunci,tanarul a intins mana si l-a mangaiat pe crestet.
Pana ca vedenia sa se risipeasca,copilul a apucat sa vada in biserica o icoana innegrita de vreme ,in care se distingea un inger cu aripi.
Operatia a reusit.Copilul si-a recapatat vederea si miscarea membrelor.Doctorii au spus ca nu putea sa fie deact o minune.
Era 8 noiembrie,de ziua Arhanghelilor Mihail si Gavriil....
Au trecut ani de zile de atunci.Vasile incerca in zadar sa-si dea seama de adevarata semnificatie avedeniei sale.Pana intr-o zi,cand in mod cu totul nesperat,a vazut la televizor biserica in care intrase in timpul vedeniei sale.
Era biserica Arhanghelului Mihail din Mandamad.
S-a dus apoi acolo sa se inchine si sa-i multumeasca Arhanghelului pentru insanatosirea sa minunata.

Pentru rugaciunile Sfantului Arhanghel Mihail,Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi.Amin

miercuri, 11 noiembrie 2009

Icoanele Sufletului (partea a doua)


Sunt persoane care de-a lungul anilor ajung sa-L considere pe Dumnezeu , Tata cu adevarat.
Eu insumi cunosc o fata care fiind orfana de mama si neavand familie s-i l-a facut Tata pe Insusi Dumnezeu. M-am gandit in mintea mea ce frumos trebuie sa fie sa-L ai ca si Tata pe Domnul Cel care a facut cerul si pamantul...
De aceea am sa povestesc aici o intamplare ce am cunoscut si eu din viata acestei fete..
Am inceput acum vreo doua saptamani rubrica intitulata Icoanele Sufletului si am sa continui in partea a doua cu o deosebita icoana a Sfintei Treimi.
Aceasta Icoana este mai rara,adica nu o intalnesti peste tot ci poate doar la dorinta unei inimi. Asa a fost si cu o inima care si-a dorit-o mult de tot si a primit-o atunci cand se astepta mai putin.
Aceasta tanara de care vorbeam mai sus isi dorea mult icoana Sfintei Treimi unde este infatisat si Dumnezeu Tatal .
De aceea avea o mare aplecare a inimii la icoana mare din Sfanta Catedrala unde este Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul unul langa altul cu Dumnezeu Duhul Sfant deasupra Lor.
Intamplarea face sa fie rugata de catre o cunostinta sa mearga la Catedrala pentru a vedea de Acatistul Sfantului Nectarie.
Mergand si interesandu-se de acatist isi ridica ochii si-l vede pe Tatal ei intr-o ipostaza mai mult decat minunata,vede icoana mult dorita de sufletul ei, dupa care tanjea.
Pot spune cu mana pe inima ca multa este grija lui Dumnezeu fata de noi si ne indeplineste si cele mai marunte dorinte si chiar mai mult.
Intreband daca pana maine v-a mai fi icoana caci nu avea destui bani la ea ,calugarita simtindu-i emotia i-a dat icoana fara s-o plateasca spunandu-i sa aduca banii atunci cand v-a putea.
Mare este Dumnezeu,toate le face pentru noi numai sa-L iubim cu sinceritate si sa cautam Cuvantul Lui.
Icoana postata mai sus este Minunea acelei fete.
Dumnezeu Tatal cu bratele deschise tinandu-L pe Dumnezeu Fiul in brate ca si Prunc ,cu Duhul Sfant intre Ei , iar la picioarele Lor un serafim cu sase aripi ...cei care stau langa tronul lui Dumnezeu si aduc dorul de Dumnezeu in inimile noastre.