“
In partile Lombardiei traiau doi soti foarte credinciosi care aveau multa
evlavie la Maica Domnului. Pentru aceasta, cuprinsi de dor dumnezeiesc, au
pictat pe un perete al casei lor icoana ei, cheltuind multi bani pentru ca ea
sa devina cat mai frumoasa si mai mareata. De fiecare data cand treceau prin
fata icoanei, se inchinau cu respect si rosteau cantarea ingeresca: “
Bucura-te, Ceea ce sti plina de har, Marie…” Pentru acest obicei bun la lor,
Maica Domnului le-a trimis toate bunatatile ceresti si pamantesti. Viata lor
era plina de fapte bune, traind in pace cu toata lumea. Din acesta pricina
oamenii i-au numit “ pasnicii”. Acesti crestini binecuvantati aveau un copil de
trei ani care, vazand pe tatal si pe mama lui ca de fiecare data se opreau
inaintea icoanei Maicii Domnului si se inchinau cu evlavie, a incept sa faca si
el la fel.Incet-incet a invatat si cantarea ingeresca, pentru ca o auzea in fiecare
zi de la parintii lui. Copilul insa nu se ruga din evlavie, ci dintr-o
obisnuinta buna, deoarece credea ca Maica Domnului, asa cum era zugravita stand
pe tron, era Stapana casei.Intr-o zi , in timp ce se juca cu alti copii pe
malul raului, din lucrarea diavolului a cazut in adancul apei. Copiii au
vestit-o pe mama copilului care, impreuna cu vecinii, au alergat la rau. Doi
barbati au sarit in apa, dar in ciuda nenumaratelor lor incercari, nu l-au
putut afla pe copil.Atunci mama copilului a alergat ca o nebuna in josul raului
nadajduind ca il va gasi acolo. Deodata il vede pe copil in mijlocul raului
stand pea pa ca pe un scaun. Vazandu-l, mama lui a strigat cu nespusa bucurie :
- Copilul meu, ce faci acolo ? Esti bine ? – Sunt bine, mama ! Stapana ma tine
si de aceea nu ma tem ! Din pricina bucuriei mama copilului nu a inteles despre
care Stapana ii spunea el. Doi barbate au inotat pana la mijlocul raului si au
luat copilul, pe care l-au dat inapoi mamei lui. Ajungand acasa si intrebandu-l
cum s-a izbavit de inec, copilul a raspuns: - Cand am cazut in apa, Stapana
casei noastre( si copilul a artatat cu degetul spre icoana Maicii Domnului) m-a
scos din apa si m-a tinut pana au venit vecinii si m-au luat. Atunci toti cei
care se adunasera sa auda cele povestite de copil s-au inchinat Maicii Domnului
si s-au minunat de iubirea de oameni si de milostivirea ei. Toata noaptea au
cantat tropare si cantari de lauda in cinstea Maicii Domnului. Desigur cantarea
cea mai iubita de toti a fost : “ Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara…”
Nota : Minune preluata din" Patericul Maicii Domnului "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu