"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 noiembrie 2011

Dumnezeu Cuvantul !



" Deoarece Hristos este Intelepciunea lui Dumnezeu in ipostas cuvintele rostite de El sunt expresie a intelepciunii. Hristos este Cuvantul ( cu c mare ) lui Dumnezeu pentru ca transmite voia lui Dumnezeu Tatal si pentru ca Se naste din Tatal precum cuvantul din gand. In acelasi timp insa, cuvantul Sau ( cu c mic ) - adica propavaduirea si invatatura Sa - este expresie si energie a Cuvantului si a intelepciunii lui Dumnezeu. Asadar, nu este vorba despre un cuvant omenesc, ci despre unul teantropic. De aceea, cuvantul Cuvantului duce la vindecarea omului, dupa cum El Insusi a spus candva : Acum voi sunteti curati pentru cuvantul pe care vi l-am spus ( Ioan 15,3 ).

Cuvantul lui Dumnezeu ( cu c mic ) este energia Sa necreata, care curata, ilumineaza si indumnezeieste omul si prin care Dumnezeu creeaza si sustine intraga lume. Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit ( Ps. 32,6 ), spune psalmistul.

Desigur nu putem sa tinem cont de faptul ca, atunci cand vorbim despre cuvantul lui Dumnezeu ( cu c mic ) , intelegem doua lucruri, si anume : energia necreata a lui Dumnezeu, negraitele cuvinte si intelesuri, respectiv transmiterea prin invatatura a expresiei revelate.

Fiecare cuvant omenesc ascunde in el o energie, deoarece exprima experienta, cunoasterea sau anumite capacitati ale oamenilor. Acest lucru este cu atat mai valabil in cazul cuvantului sfant. Cuvantul lui Hristos a transmis si transmite energia Sa necreata.

Insusi Hristos a spus ca ca cine pazeste poruncile Sale, acela va fi iubit de Tatal Sau, si atunci vom veni la el si ne vom face locas la el. ( Ioan 14,21-23 ). Explicand aceste cuvinte, Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca in fiecare porunca pe care a dat-o Dumnezeu Se ascunde in chip tainic Insusi Dumnezeu Cuvantul. In plus, se cunoaste faptul ca Dumnezeu Cuvantul este nedespartit de Tatal si de Duhul Sfant. Prin urmare cel care pazeste cuvantul rostit de Hristos, primeste inlauntrul sau intreaga Sfanta Treime, din Care se impartaseste in chip tainic.

Asadar , invatatura lui Hristos nu este o simpla invatatura, pentru care este alcatuita din cuvintele vietii vesnice ( Ioan 6,68 ). Cuvantul neintrupat punea cuvnatul in gura proorocilor Vechiului Testament si tocmai de aceea, proorocii spuneau de obicei : " asa zice Domnul" . Insa Hristos nu se adresa precum acestia, ci zicea : Eu va spun voua, iar cuvantul Lui aducea roada atunci cand gasea pamant prielnic. Hristos a relevat voia lui Dumnezeu Tatalui, iar cuvantul lui Dumnezeu a avut multa putere si energie, la fel cum samanta are un mare potential vital, din ea putand creste un arbore urias. (...) Cuvantul lui Dumnezeu nu este nelucrator, " ci lucreaza in suflet ", asa cum spune Sfantul Macarie.

De aceea, cine asculta cuvantul lui Dumnezeu , " se lumineaza pe sine ", afirma Cuviosul Talasie. (...) Intrevbarea care se pune este : de ce cuvantul lui Dumnezeu nu lucreaza la fel in toti oamenii ?

Raspunsul la acesta intrebare are legatura cu miscarea harului sfant in functie de starea duhovniceasca a omului.(...) O explicatie a acestui fenomen ne este data de parabole. Hristos nu vorbea in parabole cu scopul de a face cuvantul Sau mai usor de inteles, ci tocmai pentru a ascunde marile adevaruri. Se creeaza impresia ca Hristos vorbea foarte simplu pentru a fi inteles de oamenii simplii ai acelei epoci, dar acest lucru nu este adevarat.

Atunci acnd Hristos a rostit pilda semanatorului, iudeii nu au inteles ce insemna ea cu adevarat, dar cand ucenicii s-au apropiat de El ca sa-L intrebe ce a vrut sa spuna, Hristos le-a raspuns : Voua va este dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti in pilde, ca vazand sa nu vada si auzind sa nu intelega ( Luca 8, 9-10 ).

De aici vedem ca Hristos vorbea in parabole pentru a ascunde sensul cuvintelor Sale, care au fost insa dezvaluite ucenicilor, fiindca acestia erau pregatiti pentru a intelege. Talcuind aceste fapte Cuviosul Teofilact spune ca ucenicii erau vrednici sa cunoasca tainele Imparatiei Cerurilor, pe cand ceilalti au fost lasati in intuneric, astfel vazand sa nu vada si auzind sa nu inteleaga. Hristos nu a facut acest lucru dintr-un soi de elitism, ci din iubire de oameni, deoarece stia ca acei oameni vor dispretui tainele Imparatiei Cerurilor dupa cele vor cunoaste, fapt pentru care le ascunde , ca sa nu se osandeasca si mai mult.

Prin urmare din pilda semanatorului intelegem ca unii asculta cuvantul lui Dumnezeu in pilde, asa cum face multimea, altii cunosc tainele Imparatiei lui Dumnezeu, dupa cum s-a petrecut cu ucenicii, iar altii urca pe Tabor, vazandu-L pe Hristos schimbat la fata, cum a fost in cazul celor trei ucenici. Toate acestea depind de starea duhovnicesca a celor care asculta. "


Nota:

Fragment preluat din cartea " Predici la marile sarbatori " autor Arhim. Hierotheos Vlachos

miercuri, 16 noiembrie 2011

Despre Domnul nostru !


" Hristos Si-a aratat multa Sa dragoste pentru ca nu S-a oprit la a-i invata pe oameni, nici nu i-a tinut langa El prin frica, asa cum ar fi facut stapanitorii lumesti, si nici nu i-a cumparat cu bani, ci, avand putere dumnezeiasca, i-a unit cu Sine pe cei care I s-au supus.
S-a facut El insusi prieten, parinte si inima a omului.
L-a indrumat pe om " mai credincios ca un prieten, mai intelept deact un imparat, cu mai multa dragoste si cu mai multa grija decat un parinte, ca unul pentru care inima are cea mai multa dorire ".
Hristos stapaneste peste oamenii Sai prin iubire. El Insusi are puterea si nu o ia de nicaieri; dar in acelasi timp, nu tine pe nimeni langa El prin frica sau prin plata, pentru ca asemenea lucruri nu au legatura cu adevarata stapanire. Smerenia si dragostea sunt in stransa legatura cu libertatea.
Chiar daca ii iubeste pe oameni, Hristos nu ii indruma impotriva voirii lor. El S-a facut Domn si Imparat nu numai al trupurilor, ci si al sufletelor si al liberei alegeri, si ii indruma pe oamenii Sai asa cum sufletul indruma trupul si asa cum capul indruma madularele.
Domnul rastignit este chipul adevaratei puteri. Numai cel acre are smerenie , dragoste si respect pentru libertate poate stapanii cu adevarat. Cu aceste atribute, Hristos " a imparatit peste adevarata si curata imparatie".

Nota: Fragment preluat din cartea " Predici la marile sarbatori ", autor Arhim. Hierotheos Vlachos

miercuri, 9 noiembrie 2011

Povestiri despre Sfantul Nectarie !


" Una dintre maici istoriseste ca , de multe ori vedea alaturi de Sfantul Nectarie, in timpul Sfintei Liturghii, un tanar stralucitor imbracat in haine de militar. Era Sfantul Mina.
O alta miaca , care era rasponsabila cu curatenia din biserica, povesteste ca odata, la mijlocul sfintei slujbe, a vazut o femeie foarte distinsa, tinand in brate un prunc minunat, care a intrat prin sfintele usi si a daruit acel prunc Sfantului Nectarie.
Imediat a urmat momentul liturgic al axionului, iar Maica Domnului, caci dansa se aratase, a disparut.
Maica Teodosia povesteste odata, pe cand urca cu Sfantul Nectarie pe drumul dintre oras si manastire, li s-au aratat deodata in fata Sfantul Dionisie impreuna cu Sfantul Dionisie impreuna cu Sfantul Mina, imbracat in haine stralucitoare de soldat. Sfantul Dionisie le-a spus:
- Ce mai faci , nectarie, de mult te astept sa vii! Parintele Nectarie infricosat si el de minunata vedere a intrebat mirat :
- Si fratele imbracat in haine militare cine este ?
- Este Sfantul Mina , locuieste si el aici. Dupa acest scurt dialog, cei doi sfinti au disparut in chip minunat. Peste cateva zile , Sfantul Nectarie a intrebat pe locuitorii insulei daca exista vreo biserica cu harmul Sfantului Mina pe insula. I s-a raspuns ca exista doar un vechi paraclis, undeva departe pe munte si ca este destul de greu sa ajunga cineva pana acolo. Cu toate acestea, peste cateva zile , insotit de doua maici, au plecat pe cararea ce urca anevoie spre paraclis. Au ajuns dupa cateva ore de mers si au inceput sa curete bisericuta, care era de mult parasita si in care de multe ori se adaposteau de ploaie ciobanii din zona. Dupa ce au facut curat, Sfantul Nectarie s-a rugat indelung in fata icoanei Sfantului Mina. Apoi le-a spus maicilor urmatoarea profetie, care avea sa se implineasca peste cateva zeci de ani.
- Aici se va face candva o infloritoare manastire de maici. Maicile l-au privit oarecum mirate si se gandeau in sinea lor :" Prea Sfintitul viseaza cu ochii deschisi. Cine va putea sa intemeieze o manastire in acest loc pustiu si indepartat ?" Si totusi, la aproape 30 de ani de la trecerea Sfantului Nectarie la cele vesnice, unul dintre ucenicii sai, parintele Amfilohie Makris a intemeiat in acel loc o manastire de maici infloritoare care dainuie si astazi, avand un numar destul de ridicat de vietuitoare.
Tot referitor la aceste aratari minunate de sfinti, maicile povestesc faptul ca, intr-o seara, au trimis-o pe una dintre maici sa il cheme pe PreaSfintitul la masa. Peste cateva minute maica s-a intors si le-a spus ca nu il poate deranja pe parintele , ca are un oaspete de seama. Vazuse pe geamul chiliei un tanar stralucitor, imbracat in haine militare si de aceeia s-a temut sa intre.
Cand au trimis-o mai tarziu din nou, tanarul plecase iar maica o intrebat :
" - Cine a fost oaspetele dumneavoastra in aceasta seara ?
- Care oaspete ? raspunse parintele Nectarie.
- Acel soldat stralucitor cu care stateati mai devreme de vorba.
- L-ai vazut si tu, copila mea ?
-Da l-am vazut.
- Ei bine sa stii ca era Sfantul Mina .
Intelegem asadar , din aceste graitoare episoade, la ce inaltime spirituala ajunsese Sfantul Nectarie si la ce puritate sufleteasca , de se invrednicea de descoperirea sfintilor."

Nota: Fragment preluat din cartea " Sfantul Nectarie Taumaturgul"

marți, 8 noiembrie 2011

Sarbatoarea Sfintilor Arhangheli cu minuni !





Batista pocaintei



" Pe vremea cucernicului imparat Mavrichie ( secolul VI ), traia in regiunea Traciei un mare talhar. Omul acesta semanase atat de multa frica intre localnici, incat drumurile devenisera pustii. Multi soldati si prinzatori de hoti au incercat sa puna mana pe el , dar fara niciun rezultat. A aflat lucrul acesta si Mavrivhie, care i-a trimis talharului cateva lucruri peronlale de valoare. Gestul imparatului precum si gandurile sale bune l-au facut pe hot sa se rusineze si sa se smereasca prin puterea lui Dumnezeu. Asa ca a lasat vechea lui viata si s-a dus sa se inchine imparatului cu pocainta. Nu peste multa vreme , talharul s-a imbolnavit, avand mare fierbinteala. A fost primit si ingrijit la spitalul Sfantului Samson. Intr-o noapte i s-a facut foarte rau si, simtind ca pleaca din acesta lume, s-a spovedit cu lacrimi in ochi, cerand iertare de la Dumnezeu: - Nu-Ti cer nimic altceva , Doamne, deact sa ma miluiesti pe mine talharul, asa cum i-ai miluit si pe altii ca mine. Primeste plansul de la sfasitul vietii mele asa cum ai primit si lacrimile lui Petru. Uda cu lacrimile mele buretele milei Tale si sterge cu el pacatele pe care le-am savarsit. Blonavii din celelalte paturi l-au auzit tota noaptea spunanad asemenea cuvinte. Plngea si isi stergea lacrimile cu batista, pana cand di-a dat sufletul. In acel ceas, doctorul pricipal al spitalului, care dormea acasa la el, a vazut in vis multi diavoli ce s-au apropiat de patul talharului, avand cu ei o hartie pe care erau scrise pacatele acestuia. Dupa aceea, a vazut si doi ingeri. Demonii au adus o balanta, punand pe unul din brate hartia cu pactele omului. Bratul acela a coborat, pe cand celalalt a urcat.

-Noi n-avem sa punem nimic, si-au spus intre ei cei doi ingeri. Ce vom zice ? Nu sunt nici zece zile de acnd s-a oprit din a face ucideri si talharii. Ce lucru bun sa punem in apararea lui ? In timp ce vorbeau ei asa, cautau pe patul mortului, sa vada daca gasesc ceva de vreun folos. Unul dintre ingeri a gasit batista cu care talharul isi stersese lacrimile.

-Iata, a spus el celuilalt. Aceasta este batista plina cu lacrimile sale. Sa o punem pe celalalt brat al balantei si poate, prin bunatatea lui Dumnezeu, vom izbuti ceva. Cum au pus batista pe bratul ridicat al balantei, acesta a coborat mai jos decat bratul pe care era asezata hartia cu pacate, ce s-a facut indata nevazuta. - Abiruit mila lui Dumnezeu, au strigat atunci cei doi ingeri. Si luand sufletul celui mort au urcat la ceruri, in timp ce diavolii au plecat rusinati. Acesta a fost visul doctorului, care, cum sa trezit , a alergat intr-un suflet la spital unde a vazut ca talharul murise. Trupul sau era cald inca, iar pe ochi avea batista udata cu lacrimi.Dupa ce le-a povestit tuturor din spital cate vazuse in visul sau, afland si el cum isi petrecuse fostul talhar ultimele ceasuri de viata , doctorul a luat batista si s-a dus cu ea la Mavrichie. I-a povestit lui toata istoria, dupa care i-a spus: - Sa-L slavim pe Dumnezeu, cucernice imparate.Stiam de talharul care s-a pocait si a fost izbavit de Imparatul Rastignit pe cruce. Si , iata acum am cunoscut un alt talhar care s-a mantuit tot prin pocainta, in anii imparatiei tale. "


Vedenia de dinainte de moarte


"Candva , traia in Constantinopol o fata tanara so bogata pe nume Ana, dar care s-a imbolnavit foarte tare, apropiindu-se de moarte. Cei care o vegheau la capatai au crezut la un moment dat ca si-a dat sufletul. O zi intreaga , mama si sora ei au plans-o ca pe o moarta. Insa dupa-amiaza Ana a intins amna si a strigat: - Slava tie , Maica Nascatore de Dumnezeu ! Apoi s-a ridicat si si-a sarutat familia. Dupa care aceea, au trimis dupa duhovnicul ei. Cand acesta a venit, Ana a inceput sa-i povesteasca : - Am simtit ca plec din trupul acesta, cand am vazut dintr-o data dinaintea mea doi barbati infricosatori. Mi s-a parut ca erau Arhangheii Mihail si Gavriil. Raspandeau o lumina atat de puternica, incat nu pot sa o descriu in cuvinte. Cei doi m-au luat si m-au urcat la cer. Nu voi uita niciodata multimea de ingeri care cantau " Sfant , Sfant, Sfant Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Sa" . Am ingenuncheat, si in timp ce ma rugam, am auzit o voce care a spus:" Luati-o si duceti-o la iad". Atunci Arhanghelii m-au luat si m-au coborat in iad, lasandu-ma singura acolo. In jurul meu se auzeau plansete si tipete. " Vai de sufletul meu ", imi spuneam eu " Ce se va intampla cu mine ? Izabaveste-ma Maica Domnului, de locul acesta si, daca traiesc, ma voi pocai din toata inima mea ", ma rugam eu cu lacrimi in ochi. " Si tu ai venit aici ? ma intrebau cei osanditi." Daca tineai legile Evangheliei, nu ajungeai in locul cesta !" A trecut asa multa vreme. Dintr-o data i-am vazut pe Arhangheli ca se apropie de mine si imi spun :" Ridica-te ! Maica Domnului iti daruieste viata. Du-te sa te pocaiesti pentru pacatele tale si sa te impaci cu cumnatii tai. In doua luni venim sa te luam de tot. Ai grija sa faci fapte bune ca sa te mantuiesti ! Dupa ce am auzit aceste cuvinte, m-am trezit dintr-odata vie. Si , cu adevarat , dupa doua luni , Ana a plecat pentru totdeauna la cer, cu sufletul plin de pocainta. "


Panormitis


In Simi, una din insulele Dodecanezului, cu saptezeci si sapte de biserici si manasatiri, oamenii au evlavie mai ales la Sfintii Arhangheli. Pe insula exista noua locasuri inchinate Arhanghelilor, dupa numarul cetelor ingeresti. Cel mai faimos dintre ele este manastirea P anormitis, inchinata Arhanghelului Mihail si zidita in timpurile bizantine pe ruinele unui templu antic inchinat lui Poseidon. Astfel, Arhanghelul Mihail a luat nu numai locul vechiului zeu, dar si calittaea de protector al celor ce merg pe mare. De aceea, multe vase din insula Simi poarta numele Arhanghelului Mihail. Datele istorice referitoare la ridicarea bisericii Panormitis sunt putine, insa traditia orala, vine i completarea lor. O femeie evlavioasa, in timp ce sapa in locul numit Panormo, a gasit o icoana mica si foarte veche a Arhanghelului Mihail. A luat-o si a dus-o acasa la ea, unde a atarnat-o pe perete, arinzand sub ea o candela. Adoua zi , icoana nu mai era acolo. Femeia a gasit-o in acelasi loc si iarasi a dus-o acasa la ea. Lucrul acesta s-a intamplat si a treia oara, ceea ce a facut-o pe femeie sa se mire si sa se intristeze, gandind ca Arhanghelul nu vrea sa stea in casa ei. Nedumerirea femeii a fost risipita de insusi Arhanghelul Mihail, care i s-a aratat in vis si i-a spus ca vrea sa ramana in Panormo. Atunci ea a povestit tuturor intamplarea cu icoana, iar oamenii au ridicat pe acel loc o bisericuta inchinata Arhanghelului. Dupa aceea, biserica a fost marita, iar mai tarziu a devenit manastire. Asa cum spune traditia, femeia care a gasit icoana Arhanghelului era Maria lui Protinios, o femeie credincioasa, care a avut parte in viata ei si de alte aratari ale Arhanghelului Mihail. Odata Maria , s-a pornit spre biserica Panormitis, impreuna cu niste fete din vecini, ca sa aprinda acndelele. Lumina lunii facea biserica sa se vada in tota splendoarea ei, deasupra tarmului. Au intrat inauntru , s-au inchinat si au aprins candelele. Au stat sa faca curatenie si au asternut sa doarma in biserica , pentru ca a doua zi era Sfanta Liturghie. Peste putina vreme fetele dormeau adanc. Numai de Maria nu se atingea somnul. Avea inima starnsa de o anumita frica. In cele din urma , a adormit si ea , dar nu a trecut mult si a auzit o voce impunatoare ce iesea din Altar: - Maria lui Protinios , ia fetele si pleaca ! Femeia s-a trezit speriata, a aprins candela Arhanghelului care se stinsese si a adormit la loc. Peste putin timp, a auzit aceiasi voce, mai puternica si mai poruncitoare. - Fugi , Maria ! Fugi, iti zic ! - Sfinte Arhanghele de ce ma alungi ? Lasa-ma sa dorm ! , a spus Maria si s-a intins pe o parte sa se culce. Atunci , a auzit a treia oara vocea, care acum era manioasa, rasunand ca un tunet si facnad icoana Arhanghelului sa trosneasca . - Fugi , iti zic , Maria ! Ia fetele si fugi ! De data aceasta , Maria s-a speriat de-a binelea. Le-a trezit pe fetes i au fugit. Dupa ce au mers o bucata de drum, s-au intors si ce le-a vazut ochii ? Portul era plin de fregate si de tunuri turcesti ! Arhanghelul le-a scapat din mana turcilor. "


Nota:

Intamplari minunate preluate din cartea '' Minuni ale Sfintilor Ingeri "

joi, 3 noiembrie 2011

O descriere minunata !

" In traditia Bisericii, se vorbeste mult despre pogorarea lui Hristos la iad, in sensul patrunderii Sale in imparatia mortii.(...)
In cadrul unei omilii prin care se talcuieste un psalm a lui David ce se refera la acest subiect( Ps.23, 7-10 ), Sfantul Epifanie, Episcopul Ciprului, face o descriere a pogorarii lui Hristos la iad si a tuturor lucrurilor care s-au petrecut in acest rastimp.
In cuvinte expresive, el spune ca Hristos S-a pogarat la iad " ca un Dumnezeu, ca un razboinic..ca un imparat " , insotit nu de dousprezece cete de ingerii, ci de mii de mii si de milioane de milioane de ingeri .
Inainte ca Hristos sa ajunga la locasurile necercetate de lumina soarelui ale iadului, a coborat acolo Arhanghelul Gavriil ca sa vesteasca tuturor sosirea sosirea lui Hristos, asa cum tot el vestise odinioara si Fecioarei Maria zamislirea Mantuitorului in pantecele ei. Arhanghelul Gavriil a spus :" Ridicati, capetenii, portile voastre! Dupa aceia a grait Arhanghelul Mihail : ... si va ridicati portile cele vesnice ! Puterile ingeresti au strigat : dati-va la o parte strajeri ai raului, iar stapaniile : sfaramati-va lanturi care nu ati fost nicicand dezlegate...Infricosati-va tirani si calcatori de lege.
Apoi a venit Hristos si a semanat frica, tulburare si groaza. Atunci , stapanitorii Iadului au intrebat cu glas mare : cine este acesta Imparatul slavei ? Iar puterile cerului au raspuns : Domnul cel tare si puternic, Domnul cel tare in razboi...Domnul puterilor , Acesta este imparatul slavei ! ( Ps. 23, 7-10 )
In continuare , Sfantul Epifanie face o descriere minunata a convorbirii lui Hristos cu Adam. Adam care a auzit pasii lui Hristos, Care se apropia, asa cum i-a auzit candva si in Rai, dupa caderea in pacat.
Odinioara , a simtit frica, insa acum, simte bucurie si desfatare.
Cuprins de pocainta , Adam a trigat tuturor sufletelor :" Domnul meu sa fie cu voi toti! " , iar Hristos a raspuns : " Si cu duhul tau ! ".
Dupa aceea Hristos l-a prins de mana , l-a inviat si i-a spus tot ce facuse pentru mantuirea lui si a intregului neam omenesc ."

Nota: Fragment preluat din cartea " Predici la marile sarbatori " autor Arhim. Hierotheos Vlachos

miercuri, 2 noiembrie 2011

Pacatele impotriva dragostei catre Dumnezeu !

" Primul dintre aceste pacate este incontestabil, necredinta in Dumnezeu si cele in legatura cu aceasta nepasare si neluare-aminte, catre Creatorul si Proniatorul nostru. Prin necredinta intelegem aici nu necredinta teoretica a ateilor ( pe ei nu-i avem in general in vedere in aceasta examinare duhovnicesca) , ci necredinta practica a crestinilor, chipurile, crestini. Sa nu ne mire faptul ca vorbim de necredinta credinciosilor !
Aceasta ciudatenie este cea mai raspandita in veacul nostru nefericit. Multi crestini gandesc ca ei cred, dar cand sunt in ispita, dintr-odata incep sa se indoiasca daca exista ori nu exista Dumnezeu. Credinta lor este superficiala si intunecata. Ei asculta cuvantul lui Dumnezeu, insa intru ei acesta cade pe piatra nepasarii si nu da rod. Dupa cuvintele Mantuitorului, ei " sunt aceia care, auzind cuvantul ,il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada " ( Luca 8, 13 ). Si poporul evreu, in vremea prorocilor, se distingea prin indiferenta extrema fata de Dumnezeu; de aceea Sfantul prooroc I saia a scris : Asculta cerule, si ia aminte, pamantule, ca Domnul graieste : hranit-am feciori si am crescut, dar ei s-au razvratit impotriva Mea ! Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste ; poporul Meu nu Ma pricepe ! ( Isaia 2-3 ).
Cazuti in nepasare si neascultare de la Adevaratul Dumnezeu, evreii au inceput sa slujeasca zeilor celor mincinosi. Aceasta se intampla pana in zilele noastre cu toti aceia care intorc spatele Dumnezeului Celui Viu. Vazand cat de infricosatoare sunt necredinta in Dumnezeu si nepasarea fata de El, Sfintii Parinti cu osardie au invatat sa nu uitam pe Binefacatorul nostru Cel ceresc nici macar o clipa si sa ne indreptam inima noastra catre El. Caci, in caz contrar, daca alungam de la noi pe Dumnezeu, putem sa sezam pe tronul Lui ramas gol vreun idol.
Iata cuvintele Sfantului Macarie cel Mare:" Crestinul e dator intotdeauna sa-si aduca mainte de Dumnezeu dupa cum e scris : Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta ( Deut. 6,5 )...Spre ce se indreapata inima omului, acel lucru ii este Dumnezeu. Daca inima lui inseteaza intotdeauna dupa Dumnezeu, Dumnezeu este Stapan al inimii lui ". (...) Sfantul Ioan de Kronstadt marturiseste : " Cate binefaceri mi-a adus credinta in Hristos ! Fara a vorbi de alte nenumarate binefaceri sa pomenim doar una- cat de multe tulburari sufletesti si patimi a alungat ea si cata pace mi-a adus ! Cate nazuinte strambe ale inimii mi le-a indreptat ! Cate cai ale pactelor prin ea mi-au fost curatite si sufletul meu a fost mantuit din moartea duhovnicesca ! Da, foarte aproape e Domnul nostru de cel ce crede ! E precum vazduhul. precum respiratia de gura noastra!" " Minunata e puterea credintei ! Numai un gand viu catre Dumnezeu, o manifestare de credinta intru El- si El e cu mine ! O pocainta din inima pentru pacate cu credinta in El- si El e cu mine ! Un gand bun - si El e cu mine ! Un simtamant de evlavie - si El e cu mine ! "

Nota:
Fragment preluat din cartea " Dragostea - Talcuire la Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul" autor Arhimandrit Serafim Alexiev