"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

marți, 17 septembrie 2013

Cele trei litere de pe aureola Domnului !





“Ai vrut să ştii ce înseamnă acele trei litere care se scriu pe icoanele Mântuitorului pe cercul de lumină (aureolă) din jurul capului. Acestea sunt trei litere greceşti: O  WN.
Literele sunt greceşti, şi prima - O - este un articol, iar celelalte două un cuvânt.
Este, aşadar, cu totul doar un cuvânt, tradus în slavoneşte tot printr-un singur cuvânt: СЫЙ ori СЎЩІЙ. În limba sârbă însă, acest singur cuvânt este tradus prin două cuvinte: КОЈИ ЈЕСТЕ (Care este), sau prin trei: OHAJ КОЈИ ЈЕСТЕ (Cel ce este).
Aşa citim în Vechiul Testament: Şi a zis Dumnezeu lui Moise: Eu sunt Cel ce este. Aşa vei spune fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi (Ieşire 3, 14). În Apocalipsa lui Ioan citim despre acest nume al lui Dumnezeu următoarele: Ioan celor şapte Biserici ce sunt în Asia: har vouă şi pace de la Cel ce este (1, 4).
Prin acest cuvânt, O WN ori СЫЙ, Cel ce e pururea Acelaşi, e arătată firea Dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos. Din Tatăl Veşnic, Veşnic Fiu. Lumină Tatăl, lumină şi Fiul. Tatăl Dumnezeu, şi Fiul Dumnezeu.
Cum altcumva putea fi? Noi vedem o imagine a acestui fapt pe pământ, la fiinţele pământeşti, trupeşti: cum e firea părintelui, aşa e şi odrasla. Trupesc părintele, trupească odrasla. Muritor părintele, muritoare şi odrasla. Mărginit în timp şi spaţiu părintele, mărginită şi odrasla. Iar în veşnicie nu sunt margini, nici în timp şi nici în spaţiu.
Şi ca atare ceea ce se naşte din Cel veşnic este de asemenea veşnic. Fiul lui Dumnezeu este de aceeaşi fiinţă cu Veşnicul Lui Tată. De vreme ce Tatăl este Veşnic Fiitor, Veşnic Existent, Veşnic Acelaşi, aşa este şi Fiul Tatălui celui Veşnic.
De aceea putea Fiul lui Dumnezeu să spună despre Sine: Eu şi Tatăl una suntem. Dar după cum Dumnezeu este duh veşnic, aşa şi veşnica naştere a Fiului trebuie pricepută duhovniceşte. De obicei, oamenii se eliberează foarte greu de simbolurile şi reprezentările temporale atunci când se gândesc la Dumnezeu şi la Fiul lui Dumnezeu. Gândeşte-te cum din dragoste se naşte înţelepciunea spre sporirea în priceperea preamarilor taine cereşti.
Omul lipsit de dragoste este întotdeauna şi lipsit de înţelepciune. Dar şi în cercetarea marilor taine cereşti este recomandată măsură şi smerenie.
Oare nu ne este îndeajuns ceea ce ni s-a descoperit prin mila lui Dumnezeu? Şi ni s-a descoperit că Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu S-a arătat lumii în trup prin naşterea din Preasfânta Fecioară Maria. A îmbrăcat fiinţa sa duhovnicească, dumnezeiască, în suflet şi trup omenesc, şi S-a arătat ca om între oameni - dar fără a Se despărţi cu duhul de veşnicie, nici de Părintele Său cel veşnic, nici măcar pentru o clipă.
Nici nu a încetat a fi Cel ce este, Acelaşi, Veşnic, O WN. Ca om, El a fost supus schimbărilor, a crescut, a flămânzit, a răbdat, a murit - însă ca Dumnezeu nu a fost supus nici unor schimbări. Dumnezeu Desăvârşit şi Om Desăvârşit.
Într-o veche legendă populară se povesteşte că rândunelele nu ştiau în vremurile de demult să se mute iarna în ţările calde. Şi când cădea zăpada şi dădea gerul, ele pătimeau amar şi piereau. Văzând aceasta, un om milos s-a înduioşat mult de ele şi a început să încerce tot ce ştia şi putea ca înaintea iernii să le îndrepte pe rândunele spre Miazăzi, spre ţările mai calde. Le făcea semne pe care rândunelele nu le înţelegeau; le momea cu mâncare pe calea spre Miazăzi, dar în zadar; le speria şi le alunga, şi tot nimic. Şi n-a izbândit nimic. Atunci s-a rugat lui Dumnezeu să-l prefacă în rândunică. Şi Dumnezeu i-a făcut pe voie şi l-a prefăcut într-o rândunică ce putea gândi şi simţi întocmai ca şi omul. Atunci acel om-rândunică s-a putut înţelege lesne cu celelalte rândunele, şi înaintea iernii le-a dus în ţările calde. Şi de atunci, toate rândunelele s-au deprins să plece iarna în ţările calde. 
 Bineînţeles, aceasta nu este decât o povestire poetică.
 Fie, însă, ca ea să îţi ajute ca măcar întrucâtva să înţelegi cum înţelepciunea cea veşnică, născută din Dragostea cea veşnică, S-a arătat ca om între oameni ca să-i ducă pe oamenii care erau îngheţaţi de amărăciunile pământeşti, pe o cale nouă, în ţară caldă, în împărăţia lui Dumnezeu „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”.
Dar şi în acest mărunt trup omenesc Domnul nostru a fost şi a rămas Cel ce este, Acelaşi, Veşnic, întotdeauna aşa cum este dintotdeauna întru nemărginirea împărăţiei Sale duhovniceşti şi a slavei Sale negrăite. “
 
 
 
Nota : Fragment preluat din cartea " Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi - scrisori misionare " autor Sfantul Nicolae Velimirovici

Infatisarea ortodoxa a Maicii Domnului !


"Pictorului Pavle I, care intreaba dupa ce se cunoaste o icoana ortodoxa a Maicii Domnului "
 
 
"Mi-ai pus lângă scrisoare o imagine de femeie care e răspândită în popor sub numele Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Imaginea nfăţişează o femeie tânără, veselă, cu părul revărsat pe umeri, cu faţa durdulie, cu buzele rumenite, cu hainele pestriţe. Fără prunc în braţe. Ai văzut şi singur că este o imagine ne-ortodoxă a Maicii Domnului, şi întrebi: „După ce poate omul să recunoască o icoană ortodoxă a ei?”
Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng.
Aceste trei stele imbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere. După aceea, culorile veşmintelor. Ca regulă, veşmântul Maicii Domnului se zugrăveşte în trei culori Principale: în auriu, roşu şi albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roşie, amândouă întreţesute, ţesute şi împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roşie - slava şi domnia, iar cea albastră - cerurile. Ceea ce înseamnă: înveşmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând  pătimitoare şi roabă a Domnului pe pământ.
Faţa Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă şi destul de trasă. Ochii, mari şi gânditori. Tristeţe lină, gata de un surâs mângâietor: tristeţe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în  Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristeţea, cât şi surâsul sunt reţinute, şi totul este reţinut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii şi  estriştii şi poate să ajute celor care se luptă cu durerea şi cu restriştea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul. Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumuseţe firească. El e în aşa fel, că alungă orice gând de trupesc.
El este de o frumuseţe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfinţenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească şi frumuseţe a sufletului. Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ţine la piept.
Această lină aplecare arată supunerea în toate faţă de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva şi în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi mai înseamnă recunoaşterea faptului că Cel pe Care îl ţine în braţe este mai mare decât ea. În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus.
 Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucişate şi capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în braţe. Ea s-a şi arătat în lume pentru Fiul.
Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna şi pentru totdeauna, mama.
Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la mai înaltă, mai curată şi mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului.
Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e şi mama noastră, mângâietoarea noastră şi grabnica noastră ajutătoare.
 Ea să-ţi fie şi ţie întotdeauna mângâiere şi ajutor! "
 
 
 
Nota : Fragment preluat din cartea " Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi - scrisori misionare "autor Sfantul Nicolae Velimirovici

miercuri, 11 septembrie 2013

Credinta desarta in destin !

" Cuvantul "destin "( soarta, ursita, ursitori ) e de origine latina. Destinul era un zeu - un idol- mitologic, care dupa minciuno-credinta paganilor oranduia soarta oamenilor. Ca soarta sau ursitoare era infatisat printr-o femeie legata la ochi, ce alerga prin lume, cu un picior pe o roata inaripata, semanand felurite sortiri oamenilor...
Dupa credintele desarte, se crede de superstitiosi, ca ursitoarele ar fi trei : prima tine fusul, a doua toarce, a treia taie firul...sau prima, " ursitoarea", toarce firul, a doua soarta, deapana firul, aratand ce va pati omul in viata, cea de-a treia," moartea " rupe firul vietii omului.
 Credinta aceea desarta in destin, soarta sau ursitoarele, este asa de inradacinata in poporul nostrum, incat in unele parti pun masa la venirea in lume a nou-nascutilor, cu credinta desarta ca ursitoarele hotarasc soarta noului nascut. AStfel, in seara celei de a treia zi dupa nastere, facandu-se curatenie riguroasa se aseaza intr-un pat din camera lehuzei, o masa pe care se pun din lucrurile si bunatatile, de care ar dori sa aiba parte noua odrasla in viata - bani, carti sfinte, mancari felurite si placate...pentru ursirea cu belsug a noului nascut.
Din punct de vedere crestin, credinta in destin este diametral opusa Providentei divine si libertatii de actiune a omului ( liberul arbitru )...Pe baza Sfintei Scripturi aceasta superstitie este combatuta riguros. Pronia sau Providenta divina prin care intelegem purtarea de grija a lui Dumnezeu de toate fapturile Sale, de la cele mai neinsemnate - iarba si crinii campului, pana la om ( Matei 6,25-26 ), exclude idea destinului. Dumnezeu este Parinte nepartinitor, caci voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostiinta adevarului ( I Tim. 2,4 ).
Ca unul care a iubit atat de mult lumea, incat a sacrificat pe Fiul Sau pentru mantuirea ei ( Ioan 3,16; I Tim. 2,6 ), nu poate sa predestineze pe unii la bine, iar pe altii la rau, El, Care rasare soarele Sau si peste cei rai si peste cei buni, ploua peste cei drepti si peste cei pacatosi ( Matei 5,45 ).
Dumnezeu nu indeamna pe nimeni la rau si nici nu sileste la virtute, ci lasa fiecaruia libertate de actiune, caci pune inaintea omului: viata si moartea, binele si raul ( II Lege 30,15,19 ), sau : viata si moartea, binecuvantarea si blestemul ( II Lege 30,1 ). Conditioneaza fericirea vesnica de libertatea vointei omenesti si implinirea poruncilor crestine, caci atunci cand este intrebat de tanarul care voieste sa mosteneasca viata de veci, Fiul lui Dumnezeu ii spune :" De voiesti sa intri in viata, pazeste poruncile..." ( Matei 19,17 ). Chiar cand este vorba sa tamaduiasca pe bolnavi, nu o face pana nu-I intreaba daca voiesc sa fie sanatosi ( Luca 19,41; Ioan 5,6 ). Cand Sfantul Apostol Pavel spune, ca toate ii sunt ingaduite, dar nu toate ii sunt de folos ( I Cor. 10,23 ), artata lamurit libertatea de actiune.
Anuntand Judecata universala Domnul nostru Iisus Hristos spune ca atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. ( Matei 25,31-46 ). Fapt care presupune neaparat libertatea de actiune,ceea ce si Sfantul Apostol Pavel confirma ( Rom.2,6 ). Mai lamurit acelasi Apostol arata ca omul are voie libera - ceea ce seamana omul , aceea va si secera ( Gal.6,7 ). Sfantul Apostol Iacov, cand zice, ca oamenii vor fi judecati prin legea libertatii ( Iacob 1,25; 2,12 ) arata responsabilitatea faptelor pe baza libertatii de actiune. Fiecare dintre noi ne simtim liberi de actele noastre si daca avem cate odata insuccese si nemultumiri, nu se cade sa invinuim soarta ca ar fi nedreapta cu noi, sau pe Dumnezeu. Aceasta se datoreste, fie puterilor noastre slabe sau inteligentei marginite, fie pasiunilor sau ispitelor, care ne abat din adevarata cale.
Minucius Felix, unul dintre apologetii crestini ai primelor veacuri, in scrierea sa, "Octavius " spune ca : nu se cade a se scuza cineva de faptele sale invocand soarta, caci avem voie libera care sa judece faptele nostre. Un alt scriitor crestin Tatian Asirianul, in scrierea sa "Cuvant catre gresci ", spune ca : " Crestinii sunt mai presus de destin si nu recunosc decat un singur Stapan. Nefiind condusi de destin, crestinii resping pe cei care -I stabilesc reulile".  Dumnezeu nu hotaraste din veac actele omului, ursind pe unii la bine, iar pe altii la rau, ci in baza prestiintei si atotstiintei Sale, cunoaste ceea ce va faptui omul prin libera sa vointa. Aceasta nu este predestinatie, ci prestiinta. Oricat de inradacinata este aceasta superstitie, se pare totusi, ca in adncul sufletului omenesc se gaseste in stare latent, ascunsa, nevazuta, nebanuita, convingerea ca omul este liber in savarsirea actelor sale.
Asa romanii cei convinsi de atotputernicia si neindurarea zeului " Fatum ", aveau un proverb semnificativ, extras din " Georgicele "poetului Virgiliu :" labor improbus omnia vincit "(  munca neprecupetita invinge totul ) , iar noi ramanii avem o zicala mai concludenta :"Cum iti vei asterne , asa vei dormi ! "


Nota : Fragment extras din cartea "Capcanele Iadului " autor Protosinghel Nicodim Mandita

marți, 10 septembrie 2013

Pentru cei ce o iubesc pe Sfanta Xenia !


Maine, 11 septembrie este praznuita Sfanta Xenia din Sankt- Petersburg. Pentru aceasta, cat si pentru cererile pe care le-am primit referitor la faptul daca am adresa sfintei, am scris mai jos locatia unde se pot trimite pomelnicele.
Mormantul Sfintei Xenia este in Cimitirul Smolensk cu biserica in cinstea " Icoanei Maicii Domnului din Smolensk ".
" Pretul " pomelnicului este cam la fel pe la toate manastirile din Rusia si se lasa 10 ruble / persoana.
Numele care se trec pe pomelnice sa fie ortodoxe si sa fie nume de sfinti (se scriu in limba rusa , ei sunt cam reticenti la limba engleza ).
Manastirile rusesti nu primesc pomelnice cu nume necrestine, ca sa spun asa.

Sfanta Xenia sa  binecuvinteze cu rugaciunile si sprijinul ei pe toti cei care ii cer ajutorul !  Doamne ajuta !

РOCCИЙCКАЯ  ФЕДЕРАЦИЯ
199048
г.Санкт-Петербург
ул.Камская, 24
Церковь Смоленской иконы Божией Матери
прот. Виктору Московскому
 
sau in alfabetul nostru

Viktor Moskovskij
the Church of " Smolenskoj ikony Bozhiej Materi "
Kamskaja Street 24
Sankt-Petersburg
RUSSIAN FEDERATION


" Tie celei alese, bineplacutei lui Dumnezeu si nebunei pentru Hristos, Sfanta si fericita maica Xenia, care ai ales nevointa rabdarii si relei patimiri, cantare de lauda iti aducem toti cei ce cinstim Sfanta pomenirea ta. Iar tu ne apara de vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti, ca sa strigam tie : Bucura-te, Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre. "

Pentru rugaciunile Sfintei maicii noastre Xenia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste si ne mantuiste pe noi. Amin

joi, 5 septembrie 2013

Voia lui Dumnezeu de la neamul romanesc. Mesaj din Sfantul Munte Athos !



" Am primit in seara aceasta ( 04.09.2013 ) un mesaj din Sfantul Munte Athos. Ne grabim sa-l punem la dispozitia voastra, mai ales ca ne incearca o mare bucurie atunci cand Dumnezeu vorbeste pentru neamul nostru. Sursa mesajului este, fara indoiala, de cea mai mare incredere: un bun prieten monah, care insa doreste sa nu-i fie facut public numele. Bucuria este cu atat mai mare cu cat suntem in voia Sa, dupa puterile noastre slabe. "

Iulian Capsali, presedinte ADN ( Alianta pentru Demnitate Nationala )


" Doamne ajuta !

Mai jos relatez o intamplare ( de fapt doua, strans legate intre ele ) ce a avut loc cu scurt timp in urma in Sfantul Munte. Lucrurile s-au intamplat asa cum am scris -dincolo de faptul ca ii cunosc direct si de multa vreme pe parintii in cauza, am verificat sursa sau sursele prin mai multe canale foarte de incredere si cele relatate sunt de la Dumnezeu. De altfel socotesc ca si dupa continut se desprinde acest lucru. Pe de alta parte, doresc in mod expres a mi se pastra anonimatul ( daca il dai mai departe te rog nu mentiona de unde ai relatarea si binenteles nici adresa mea de posta electronica ). De asemenea doresc foarte mult in a nu se face cercetari pentru aflarea parintilor despre care este vorba mai jos - din motive lesne de inteles .De asemenea as putea comenta intamplarea , insa ma abtin de aceasta datorita caracterului acesteia prezentand-o asa cum a fost. Singurele adnotari pe care le-am facut sunt marcate cu " n.n " ( nota noastra ) Imi cer iertare pentru stilul de scris- poate putin cam neslefuit - insa nu doresc sa impresionez\pe nimeni, doresc sa transmit o realitate astfel incat oamenii sa actoneze in consecinta. Cine are urechi de auzit sa auda.


In Sfantul Munte, la un asezamant monahal au venit in vizita cativa politicieni romani. Din vorba in vorba li s-a pus intrebarea "Cum renasterea si salvarea Romaniei ?" Ca raspuns au dat mai multe solutii social-economice, reforme, masuri etc- dupa priceperea lor. Parintii au avut pe de-o parte o bucurie vazand ca oamenii incearca, cel putin theoretic, sa rezove situatia. Pe de alta parte exista si o unda de tristete pentru ca vedeau ca politicienii respective nu vorbeau despre " refeormele "lui Dumnezeu, despre "masurile " lui Dumnezeu, despre ce ar avea in vedere Dumnezeu pentru salvarea Romaniei. Pentru asta s-au rugat cu durere la Dumnezeu ca sa le arate si Dumnezeu I-a descoperit unuia dintre ei 3 puncte pe care Acesta spune ca sunt necesare a fi indeplinite pentru salvarea Romaniei.

TEMA AVORTURILOR. Avortul este omor calificat si premeditat si trebuie pedepsit ca atare. De asemenea trebuie interzise ANTICONCEPTIONALELE ce produc avort.

TEMA DISTORSIUNILOR SEXUALE: a Homosexualilor, Lezbienelor, Bisexualilor, Transsexualilor, etc. O mare uraciune inaintea lui Dumnezeu.

TEMA SFINTILOR ROMANI in principal al Sfintilor Romani Contemporani avand binenteles ca nucleu SFINTII ROMANI DIN INCHISORI - Promovarea lor, in principal al Sfantului Arsenie Boca, Sfantul Mihai Viteazul ( stiu- nu este contempoarn cu noi)  si Sfantul Valeriu Gafencu. De asemenea, sarbatorirea Soborului Sfintilor Romani din Inchisori.

Dupa aceasta descoperire, sfatuindu-se si cu alti monahi, s-au hotarat sa comunice domnilor respectivi cele ce le-a spus Dumnezeu. Cu aceasta hotarare in inima, parintele respective a avut a doua vedenie : un sarpe imens statea incolacit peste Romania. Ceea ce insa l-a impresionat pe moanhul respective a fost fapul ca era perfect calm, senin, linisit fara nici un semn de lucrare demonica sau tulburare ( diavolii se arata de obicei in cosmaruri si in inselari ca serpi- n.n ) In timp ce contempla astfel privelistea sarpele a inceput sa strige amenintator "Nu veti reusi ! " Nu veti reusi !" si in timp ce strga astfel a inceput sa se retarga, sa plece. Uimirea monahului a crescut si mai mult gandindu-se ca pe de-o parte are in fata un sarpe imens cu acre este imposibil de a se lupta cineva inafara numai de Bunul Dumnezeu si care ameninta ca " Nu veti reusi !" " Nu veti reusi ! ".....iar pe de alta parte pleaca singur fara ca monahul care privea sa faca nimic inafara de a-si mentine pozitia calm si ferma in fata acestuia. In timp ce sarpele disparea incet, incet in intuneric a inceput sa strige amenintator "Suntem multi - o sa aduc si altii, o sa venim multi !" Insa acum mirarea monahului si-a schimbat cauza :" Ia uite, acesta striga ca sunt multi si nu vine nimeni " si intr-adevar sarpele disparuse in intuneric si destula vreme ( dupa cum a spus monahul- n.n ) nu a venit nimeni. Si in ciuda amenintarilor in final a fost linste, pace si seninatate."


Nota : Acest mesaj este venit direct din Muntele Athos. S-a primit aseara in data de 4 septembrie 2013. Rog ca oricine citeste aceastea ,sa se roage in fiecare seara  pentru salvarea Tarii noastre si a Neamului Romanesc. Multumesc
Dumnezeu sa ne ajute !

O poveste inmurata! ( pentru postitorii zilelor noastre )

"Pleaca ursul la padure
Sa culeaga fragi si mure,
Da nu ia la intamplare
Orice mura-i iese-n cale,
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari si frumoase,
Dulci la gust si aromate,
Proaspete si parfumate.
Apoi scoate tacticos
Un butoi de miere gros
Si-nghite pe saturate
Mure-n miere inmuiate.
Ar mai tot manca "plapandul "
Dar I-a cam pierit avantul,
Fiindca burta-i ursuleasca
Gata sta ca sa plesneasca.


Sade ursul sub umbrar,
Mormaind sub cerul clar:
- Doamne, tare-s multumit
Ca si astazi am postit !



Nota : Poezie preluata din cartea " Poezii cu Iz de Filocalii " editie ingrijita de Manastirea Diaconesti