"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 22 octombrie 2014

Despre iubirea de arginti !


“ Vei auzi aceasta indreptatire de la cei ce cauta sa ajunga bogati :” Cand voi ajunge bogat, voi putea face fapte bune !” Nu-i credeti, ca va amagesc si pe voi, se amagesc si pe ei insisi. Sfantul Ioan Scararul cunostea in adancime temeiurile cele mai ascunse ale sufletului omenesc, zicand : “ Inceputul iubirii de arginti pune inainte milostenia, iar sfarsitul ei este ura fata de saraci” ( Scara, Treapta a saisprezecea). De aceasta dau marturie toti iubitorii de arginti si mai bogati si mai saraci. Omul de rand zice : “ De as avea bani as face cutare si cutare fapta buna !” Sa nu-l credeti pe el. Nici el sa nu creada siesi. (…) Zice iarasi Inteleptul Ioan : “ Nu spune ca trebuie sa aduni bani pentru saraci si ca prin acest ajutor ai putea dobandi Imparatia. Adu-ti aminte ca Imparatia a fost castigata cu doi banuti.( …) Daca nu ai ce sa dai saracilor, roaga-te ca Dumnezeu sa le dea lor, iar prin aceasta ai savarsit si milostenie, inca ai dobandit si Imparatia Cerurilor.
Cand sfantul Vasile cel Nou a proorocit imparatesei,sotiei Imparatului Contantin Porfirogenetul (1), ca mai intai va aduce pe lume o fiica , iar mai pe urma un fiu, imparateasa i-a daruit mult aur. Sfantul nu l-a primit. Imparateasa l-a rugat in numele Sfintei Treimi sa ia aurul acela. Atunci Sfantul Vasile a luat doar trei galbeni si i-a dat slujnicei sale nevoiase,Teodora, zicand :” Nu avem trebuinta de prea multi spini dintr-acestia, pentru ca mult inteapa “ 
 
Nota : Fragment preluat  "Proloagele de la Ohrida" autor Sfantul Nicolae Velimirovici
Nota (1) . Constantin VII Porfirogenet Nobilul, imparat bizantin intre anii 913 si 959

marți, 14 octombrie 2014

O minune a Sfintei Parascheva !

" In vara anului 2011 am ramas o noapte la o familie din Bucuresti si printre altele sotia mea mi-a povestit urmatorul lucru minunat :
In urma cu doi ani am fost de ziua Cuvioasei Parascheva la Iasi la mostele ei si m-am inchinat. Si vreau sa spun ca fata de Cuvioasa am o evlavie deosebita. Dar anul trecut nu m-am gandit sa ma duc fiindca a trebuit sa merg la serviciu. Si aici vreau sa adaug ca femeia are o functie mai mare.
In noaptea care esra spre ziua Cuvioasei am avut un vis. Se facea ca stateam la rand cu oamenii ca sa ajung sa ma inchin la moastele Cuvioasei.
Si asa am stat toata noaptea inaintand incet pentru ca radul era foarte lung, dar cand mai aveam vreo cincizeci de metri m-am trezit.
Visul a fost foarte real si cand m-am trezit ma dureau foarte tare picioarele ca si cum as fi stat toata noaptea in picioare. I-am povestit sotului meu visul si el m-a intrebat daca am apucat sa ma ichin la Moastele Cuvioasei.
 Zicandu-i ca nu, a zis :
- Si ce mai stai, urca in tren si du-te la Iasi ca te cheama Cuvioasa ca sa te inchini la Moastele ei. Si cu serviciul ce fac ?
- Lasa ca sun eu si le spun ca a intervenit o problema si nu poti veni. M-am urcat in tren si am plecat spre Iasi.
Cand am ajuns cineva de acolo a reusit sa ma bage in fata, mai aproape de moastele Cuvioasei ca sa nu mai stau la rand pentru ca erau foarte multi oameni.
Cand persoana m-a lasat undeva la rand mai aproape de moastele Cuvioasei atunci am recunoscut locul din vis ca pana acolo ajunsesem cand m-am trezit.
Am recunoscut chiar si oamenii care stateau la rand ca erau aceiasi din vis. Deci am inaintat incet spre Moastele Cuvioasei rugandu-ma in mintea mea.
Intre timp cumparasem un teanc de iconite cu chipul Cuvioasei ca sa le ating de Sfintele Moaste si sa le impart la cunostinte la intoarcere. Cand am ajuns la racla Cuvioasei, am vazut-o pe Sfanta vie in fata ea.
 De emotie am scapat teancul cu iconite care s-au imprastiat pe racla sfintei. Picioarele imi tremurau si inceracm sa adun iconitele de pe racla sfintei in timp ce oamenii se inchinau si treceau mai departe.
Dupa cateva minute am plecat si eu launadu-mi ramas bun de la Cuvoasa Parascheva si multumindu-i pentru toate darurile."

Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi . Amin


Nota : Fragment preluat din cartea " Povestiri duhovnicesti " autor Monah Pimen Vlad

joi, 9 octombrie 2014

Iar Acesta este Dumnezeul nostru !


Pe atunci exista obiceiul ca un barbat sa nu iasa in viata publica inainte de varsta de 30 de ani .Hristos S-a conformat  acestui obicei. Pana la 30 de ani a ramas “ ascuns “ in satul Sau, ocupandu-se cu greaua meserie de tamplar.Cand a crescut invatase deja meseria lui Iosif.
Asadar, Iisus, asemenea celor mai multi evrei ai vremii Lui, avea o meserie practica. Facea pluguri si juguri pentru car,dupa marturia Sfantului Iustin Martirul. Exista obiceiul ca iudeii sa poarte un semn distinctiv a profesiei pe care o aveau: un croitor purta un ac in piept, un tamplar purta un betisor la ureche. Iisus , ca tamplar, purta si El un betisor la ureche. Contemporanii Lui, Il vedeau purtand betisorul la ureche, semn distinctiv al tamplarilor, impingand la rindea si dand cu ciocanul. “ Mestere tamplar !” ,Il strigau contemporanii Sai ( Marcu 6,3 ). “ Vine tamplarul !”  sau “ Bine-ai venit tamplare !” .
Tamplarul acelei epoci diferea mult de tamplarul zilelor noastre. Pe atunci , tamplarul avea si ciocanul, si rindeaua facute manual. Toate erau confectionate de el,lucru care ingreuna cu mult munca, facandu-l sa asude pentru a o indeplini. Si nu doar atat. Pe atunci casele se construiau cu plinte si lemne, ceea ce insemna ca, la construirea unei case, primul cuvant il avea tamplarul. Trebuia sa mearga in padure, sa taie lemnele – lemn de chiparos, de brad sau de cedru -, sa le rindeluiasca, sa le faca stalpi, sipci,sa lase un an-doi sa se usuce si apoi sa le transporte, impreuna cu altii, in sat.
Inchipuiti-vi-L pe Hristos, tanar de 18-20 de ani sau barbat de 25-28 de ani, strabatand dealuri si vai, taind, asudand in timp ce taia lemnele cu toporul si cu fierastraul, pentru a procura material – bustenii , pe care sa-I duca in sat. Apoi sa sape pamantul pentru a pune fundatia si structura casei.Apoi, intorcandu-Se obosit acasa, in satul Sau, iar Mama Lui pregatind cina si punandu-I sa manance, dupa care sa cada ostenit pe rogojina Sa, sa Se culce, iar dimineata sa Se intoarca iarasi la lucru.Inchipuiti-va cum lucra in atelierul Sau, discutand cu clientii, care faceau poate si glume sau negociind cu El: “ Cat ne iei ca sa ne faci o usa ?”
InchipuitI-vi-L taind drugi de lemn cu fierastraul, pentru a fece usi, ducandu-le in spate pentru a le monta in casele care se construiau ! Inchipuiti-vi-L pe Hristos tanar de 25-28 de ani carandu-si in sac uneltele – rindeaua, fierastraul,dalta,ciocanul – si mergand prin satul Sau si prin satele din imprejurimi – in Nain, in Cana - , ori pe jos, ori calare pe magar, pentru a rindelui sau a slefui si taia polite “ in sudoarea fruntii castigandu-Si painea de fiecare zi”… unii platindu-L si altii pacalindu-L, explotandu-I bunatatea. Iar Acesta este Dumnezeul nostru, Care a venit pe pamant sa ne mantuiasca!”
 
Nota : Fragment preluat din cartea " Hristos necunoscut " autor Arhim. Vasilos Bacoianis

Rudele Sale !


“ Hristos avea rude si din partea Mamei Lui, Maria, si din partea “ tatalui “ Sau , Iosif logodnicul. Din partea Mamei Sale.Tatal Mariei, Sfantul Ioachim, era bunicul lui Iisus, precum si unchiul Mariei, Iosif( din Arimteea), a devenit tot bunicul sau.
Mama Mariei, Sfanta Ana, a devenit bunica lui Hristos. “ Pe ceea ce a nascut viata, in pantece o ai purtat, Curata Maica a lui Dumnezeu, de Dumnezeu ganditoare, Sfanta Ana..” ( Tropar la adormirea Sfintei Ana ). De asemenea, Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, era ruda cu Mama lui Hristos( Luca 8,36 ).
Dupa traditie, erau verisoare, asa inact copii lor Sfantul Ioan Botezatorul si Hristos erau veri. Maria il avea nepot pe Sfantul Ioan, iar Elisabeta Il avea nepot pe Hristos. Sfantul Ioan era cu sase luni mai mare decat Hristos( Luca 1,36 ). Din partea lui Iosif.Iosif avusese cu sotia sa , Salomeea, sapte copii: patru baieti : Iacov, Iosie, Simon si Iuda ( Marcu 6,3 ) si trei fete : Marta, Estera si Salomeea. Cand Iosif s-a logodit cu Maria ( logodnica era considerate sotie legitima a celui logodit cu ea;”  Femeia ta “, i-a spus ingerul lui Iosif ( Matei 1,20 ), copiii lui deveneau si copiii Mariei si, implicit, fratii lui Iisus( Marcu 6,3 ). De aceea erau numiti “ fratii Sai”(1) . Iacov fratele Domnului, nu unul din cei doisprezece; Iuda Tadeul, nu Iscarioteanul unul din cei doisprezece. Iuda, rob a lui Iisus Hristos si frate a lui Iacov ( Iuda 1,1 ), scrie el insusi in epistola sa.
Prin urmare , Salomeea, fata lui Iosif, era mama fratilor Ioan si Iacov, doi din cei doisprezece apostolic.Ceea ce inseamna ca Iocov si Ioan erau nepoti ai lui Hristos. De aceea aveau si indrazneala sa-I vorbeasca cum a fost atunci cand I-au cerut sa coboare foc din cer, sa-I arda pe samariteni ( Luca 9,53 )sau cand au avut indrazneala sa-I ceara locurile mai bune in Imparatia Sa ( Marcu 10,36 )Mironositele. Fiicele lui Iosif, Marta, Estera, Salomeea si fiicele Mariei, surorile lui Iisus, impreuna cu Maria Magdalena si impreuna cu Mama lui Hristos, precum si alte femei galileence evlavioase, formau gruparea care Il slujea pe Hristos in timpul vietii Sale publice, din propriile venituri 9 din avutul lor ) ( Luca 8,3 ). Il urmau din sat in sat si din cetate in cetate (2). Acestea au avut indrazneala sa-L urmeze pan ape Golgota ( Luca 23,17; Matei 27,55). Apoi in zorii zilei de duminica, au mers la mormant pentru a unge trupul Sau cu arome si mir ( Marcu 16,1; Matei 28,1 ). Ele sunt cunoscute drept mironosite.(1). In Noul Testament , cu vantul frate inseamna si ruda, var , nepot, unchi,etc. Dovada : “ Si stateau langa crucea lui Iisus Mama Lui si sora Mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena ( Ioan 19,25 ). Prin urmare, cand evanghelistii vorbesc despre fratii lui Iisus, inteleg copiii lui Iosif sauu nepotii lui, adica verii lui Hristos.(2). Si apostolii aveau femei evlavioase care ii urmau si ii slujeau. “ Nu avem oare dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti apostolic, ca si fratii Domnului, ca si Chefa ? – se apara Sfantul Pavel ( I Corinteni 9,5 ).
 
Nota : Fragment preluat din cartea " Hristos necunoscut " autor  Vasilios Bacoianis

Fariseii si sambata !


“ Una din cele mai grele acuzatii pe care I-o aruncau lui Hristos dusmanii Lui, pe toata perioada vietii Sale publice, a fost ca nu respecta odihna sambetei. Amintiti-va cat de mult L-au infruntat cand, in ziua sambetei, l-a vindecat pe orbul cel din nastere ( Ioan 9,1-38); cand in ziua de sambata, a vindecat-o pe femeia cea garbova( Luca 13,10 )si in alte situatii.
Desigur, Hristos, ca iudeu, respecta legea dumnezeiasca prin care sambaata era randuita ca zi nelucratoare, insa nu accepta interpretarile meschine pe care I le dadeau fariseii cei rataciti si ceilalti. Dumnezeu randuise sambata ca zi nelucratoare ( Iesirea 20,8 ) pentru ca iudeii sa aiba posibilitatea de a-L slavi pe Domnul si Dumnezeul lor, odihna cea sfanta in cinstea Domnului ( Iesirea 16,23 )- de aceea le era interzis sa munceasca in acea zi.
Era interzis printre altele, sa duca in spate greutati. Insa fariseii cei bolnavi la suflet, pentru a arata poporului ca au mare evlavie, au “ extins “ aceasta porunca, si nu numai aceasta, asa incat porunca cea folositoare de suflet ( “ Lasati lucrul vostru , sa-L slaviti pe Dumnezeu”) au facut-o ucigasa de suflet, chinuind astfel poporul lui Dumnezeu.Greutatea legal permisa era, dupa farisei, cea a unei smochine uscate. Dar si aici aveau o problema : ce se intampla daca cineva cara o smochina uscata mai mare decat cele obisnuite ? Cu siguranta, daca o cara intreaga, era o incalcare a legii. Daca o taia in doua si cara cate o jumatate, mai era oare o incalcare a legii sambetei ? Unii ziceau ca da , altii ca nu, si se certau intre ei. Mai mult: croitorul trebuia sa-si scoata cu o zi inainte acul ( semnul meseriei sale ) din haina, de la rever, caci daca ii cadea in ziua sambetei nu ii era permis sa se aplece si sa-l ridice. Poate daca ii cadeau ceva bani s-ar fi aplecat sa ii ia !
La fel de problematic era pentru farisei si daca tatal sau mama aveau voie, in zi de sambata , sa-si ridice si sa-si imbratiseze copii; si multe alte lucruri de ras, cu care chinuiau lumea.In aceasta atmosfera se gasea Hristos. Cum era cu putinta ca Hristos sa Se “ adapteze” acestei atmosfere ?! Scoala-te ia-ti patul tau si umbla ! , i-a spus paraliticului in zi de sambata ( Ioan 5,8 ). Nu i-a zis doar : Ridica-te din pat si vino maine, cand nu e zi de odihna, sa-ti iei patul, ci : Acum ridica-te, ia-ti patul si umbla ! Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla ( Ioan 5,9 ).
Inchipuiti-va reactia fariseilor cand l-au vazut pe cel care cu putin inainte era paralizat sa ridice in sambata intreg patul pe umar, in vreme ce le era interzis sa ridice pana si un cuisor ! S-au infuriate cu totul ( Ioan 5,16 ) si, in ciuda tuturor explicatiilor ulterioare ale lui Hristos ( Ioan 5,19; Marcu 3,1 ; Luca 13,15 ) nu s-au schimbat cu nimic. “ Pe arap, oricat l-ai spala, doar strici sapunul “ zice un proberb cu talc. Dar , in timp ce se osteneau pentru odihna sambetei, aceiasi, cand erau ei la ananghie, o ignorau cu buna stiinta. Dovada : Legea spunea ca, pentru a manca mielul de Pasti, nu trebuie sa vii in contact cu paganii( Numerii 9,6 ). Pilat nu era iudeu, ci pagan. In ajunul Pastelui, adica vineri, aceia trebuiau sa-L duca pe Hristos la Pilat pentru a le semna condamnarea la moarte si “ ei n-au intrat in pretoriu , ca sa nu se spurce si sa manance Pastile ( Ioan 18,28 ).L –au lasat pe Hristos la poarta, de unde L-au preluat soldatii romani. Aici deci au tinut legea, deoarece doreau sa manance Pastile. Insa in ziua imediat urmatoare, sambata, cand incepuse Pastele, au calcat in picioare, cu buna-stiinta dumnezeiasca lege ! “
Iar a doua zi, care este dupa vineri, s-au adunat arhiereii si fariseii la Pilat ( Matei 27,62) si nu s-au dus doar unul, ci au mers ,multi ! Au cerut custodie, adica paza militara, care sa pazeasca mormantul lui Hristos, ca nu cumva ucenicii Lui sa-I fure trupul sis a spuna ca a inviat ( Matei 27,63-64 ). Vedeti cum ura lor fata de Hristos i-a facut sa uite orice lucru cuvios sau sfant ? Doar intamplator se luptau pentru odihna sambetei. Pentru patimile lor se luptau, si nu pentru odihna sambetei.Astfel de oameni L-au rastignit pe Hristos si astfel de oameni continua sa-L rastigneasca “ .



Nota : Fragment preluat din cartea " Hristos necunoscut " autor Vasilios Bacoianis
                                                                                                                                                                                                                                                                                    

marți, 30 septembrie 2014

Sfantul de Aur !


“ Cat despre sfintenia vietii Sfantului Ioan Gura de Aur, literatura crestina patristica ne transmite aceasta marturie :”  Avva Atanasie ne graia de Iania, sora epsicopului Adelfie, ca spunea : Cand Ioan Gura de Aur, episcop al Contantinopolului, a fost surghiunit in Cucuson, a fost gazduit in casa noastra. Cat a stat la noi am avut mare indraznire si dragoste catre Dumnezeu. Fratele meu, episcopal Adelfie, mi-a spus : Cand a murit fericitul Ioan in surghiun, m-a cuprins o durere de nesuferit, ca acest barbat,dascalul intregii lumi, care a inveselit cu cuvintele sale Biserica lui Dumnezeu, n-a adomit intru Domnul pe scaunul sau. Si eu m-am rugat lui Dumnezeu, cu multe lacrimi, sa-mi arate in ce stare se afla el. Dupa ce m-am rugat multa vreme, intr-o zi, am cazut in extaz si am vazut un barbat frumos la chip, care m-a luat de mana dreapta si m-a dus intr-un loc frumos si slavit. Acolo mi-a aratat pe predicatorii credintei si  pe dascalii Bisericii. Eu ma uitam de jur imprejur sa vad pe care il doream, pe marele Ioan. Dupa ce mi-a aratat pe toti si mi-a spus numele fiecaruia, m-a apucat iarasi de mana si m-a scos afara. L-am urmat intristat ca n-am vazut impreuna cu parintii pe cel intru sfinti, Ioan. La iesire , cel ce statea la poarta, vazandu-ma trist, mi-a spus : - Niciunul dintre cei care vin aici nu iese intristat ! Eu i-am raspuns :- Asta mi-e durerea, ca n-am vazut cu ceilalti dascali pe preiubitul meu Ioan, episcop al Constantinopolei. Acela m-a intrebat iarasi: - Vorbesti de Ioan dascalul pocaintei ? – Da ! i-am raspuns eu. Pe el, mi-a spus acela, nu-l poate vedea om in trup, pentru ca el sta acolo unde este tronul Stapanului.” 

Nota : Fragment preluat din cartea “ Milostenia , inima virtutii “ autor Sfantul Ioan Gura de Aur

vineri, 8 august 2014

Rugaciunea lui Iisus !

"Rugaciunea inimii, deci, este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Pomenind numele lui Iisus, te sfintesti. (...) Le-am spus si celor din America si va spun si voua : intotdeauna cand pomenim numele lui Iisus, fug toti dracii , pentru ca demonii se cutremura cand aud numele Domnului Iisus Hristos.
Satana e de acord ca sa zici aproape orice cuvant, dar "miluieste-ma "el nu suporta sa auda niciodata.
Intr-o manastire, unde era program precis,la miezul noptii trageau clopotele pentru Miazanoptica.
Dar, de cateva ori, inainte de miezul noptii cu o ora, incepeau clopotele sa sune. Si era o galceava...Ieseau calugarii de la chili sa merga la Miazanoptica, dar biserica inchisa.
Si atunci il cetau pe clopotar :
- Mai , de ce-ai sunat mai repede ?
- Dar eu n-am sunat !
 - Nu ai tras tu clopotele !?
Si atunci , un cuvios, un frate curat su curajos, si-a zis in gand :" Lasa ca vad eu ce se intampla !" Si s-a ascuns undeva in clopotnita. A stat acolo pitit. Cu o ora inainte de miezul noptii, au inceput iarasi clopotele sa sune.
Si-a iesit fratele si a spus celui care targea clopotele : " In numele lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, iti poruncesc tie, duhule necurat, sa ramai pe loc !" Si ,deodata, au incetat clopotele; era satana care incurca lucrurile....
Atunci parintele I-a zis diavolului :" Nu-ti dau voie sa pleci de aici, pana ce nu canti si tu Sfinte Dumnezeule ". Si a inceput sa cante demonul, ca satana a ramas cu vocea aceea de inger, nu a pierdut-o.
Canta satana, incat clocoteau toti muntii, asa de puternic acnta: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte ", iar apoi se opera .  "Termina cantarea !" , il indemna calugarul. Si iar incepea :"Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare , Sfinte fara de moarte".
Iar se opera. A treia oara la fel.
Pentru ca nu voia nicidecum sa zica "miluieste-ne pe noi "
Asta nu voia sa zica satana. Nu voia sa-I ceara lui Dumnezeu sa-l miluiasca.
Si, atunci, a inceput diavolul sa-l roage pe calugar : " Da-mi drumul, ca vine ziua si ma prinde aici " E o istorioara cu mare inteles."


Nota : Fragment preluat din cartea " Traiti frumos si-n bucurie " autor Inalt preasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.

Luceferii stiintei !

"Invatatii lumii astazi
Tot se straduiesc mereu
Ca deplin sa dovedeasca
Ca " nu este Dumnezeu "!
 
Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer "
Dansii vreau sa se inalte
Astazi mai presus de cer.
 
Doua usi le sau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la poarta noua
Stau privind niste manzati.
 
Una este "usa vietii "
Care lor li s-a inchis,
Alta este cea a mortii
Care goaznic s-a deschis.
 
Cate le ajunge capul
Cauta sa nascoceasca
Ca sa fabric viata
Si pe moarte s-o opreasca !
 
Orice uneltesti atee,
Viata insa nu poti da,
Iar de rafuiala mortii
Nici de cum nu vei scapa.
 
Daca nu cunosti viata
Pe Prea Bunul Dumnezeu,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau " !
 
 
  
Nota : Poezia " Luceferii stiintei " autor Sfantul Ioan Iacov Hozevitul

Hrana sufleteasca !

" Ce ar trebui sa facem ca sa punem tot foc peste foc, ca sa nu se stinga ravna pentru cele duhovnicesti ?

"E normal sa pui aceasta intrebare. Pe foc trebuie mereu sa arunci cate ceva ca sa arda in continuare. Si ravna aceasta trebuie mereu s-o intaresti.
Nu putem sa stam tot timpul de vorba cu un episcop sau cu parintele staret sau cu parintele duhovnic, insa avem langa noi sfintele carti, Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Pe aceastea sa le avem ca hrana.
Ravna trebuie sa ti-o innoiesti permanent. Eu, de exemplu, cand sunt mai suparat, cand am probleme, nu las ca sa fiu framantat si sa ma gandesc ca preotul cutare mi-o facut multe probleme sau altceva de genul acesta. Eu, pur si simplu, iau langa mine un prieten. Stau de vorba cu el. Si prietenul, daca am stat cu el, imisporeste puterea. Prietenul acesta se numeste cartea de folos sufletesc.
Cand eram aici staret, aveam langa camera unde dormeam o alta camera care avea toti peretii captusiti cu carti.Veneam seara de la slujba decis, foarte decis:"Nu mai citesc in seara asta nimic, trebuie sa ma odihniesc, sa ma culc , ca maine am treaba".
Si intam in camera aceasta unde sunt cartile, asa,ca un soldat, ca un pasa. Cand eram la jumatatea camerei, vedeam undeva o carte si-mi ziceam "Ia sa vad, mai , ia sa vad". Luam cartea si o deschideam si ma pomeneam ca s-o facut ziua si inca nu am inchis cartea. Uitasem de toate necazurile, de toate ispitele, intelegi ?
E o soutie.
Foarte mult insista Sfintii Parinti ca sa se citesca din cartile sfinte. Sunt foarte, foarte bune.
Ca nu ai in toate zilele un duhovnic la indemana, nu ai in toate zilele un episcop ca sa stai de vorba. Si, daca mergi, poate nu are timp sau nu are dispozitie sufleteasca. Atunci iti amintesti ca-l ai langa tine pe acest prieten.
Eram aici dupa Decretul din 1959. Si am ramas singur in manastire, ca toti au fost dati afara. Am ramas eu cu o babuta  care facea treaba la bucatarie. Si era o noapte pustie,grozava, era extraordinar de intuneric.
Eu eram inspaimantat. Si cum stateam intins, pe pat, am dat cu mana de Sfanta Scriptura. Eu ma obiceiul acesta, sa pun Biblia la capul patului.
Deodata s-a facut lumina, s-o imprastiat tot pustiul acela. Asa m-am bucurat, asa m-am miscat sufleteste, asa mi-a provocat o speranta si-o incredere, si-o bucurie, cand am dat cu mainile de Scriptura."



Nota : Fragment preluat din cartea "Traiti frumos si-n bucurie " autor Inaltpreasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopului Maramuresului si Satmarului.

Cum sa avem o legatura permanenta , vie, cu Maica Domnului, cu sfintii, cu ingerii ?

"Printr-un singur mijloc. Cand esti intr-o tara straina cum pastrezi legatura cu familia , cu copiii tai ? Cum pastreaza legatura un om cu copiii lui, cu nevasta lui, cu parintii lui ?  Prin dor .
Moare de dorul lor . Asa este ? Prin dor. Moare de dorul tarii lui, moare de dorul pruncilor lui. Este o legatura ? Este adevarata legatura ? Tot la fel trebuie sa ne pastram si sa ne cultivam dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinti.
Sa cautam sa anulam barierele care ne racesc sufleteste, care ne impetresc, prin care uitam de Dumnezeu. Daca cel care este in strainatate isi permite sa cada in uitare, daca el accepta sa uite de tata, de mama, de frate, de sora, de sotie, de copiii lui, atunci cade in toate pacatele.
Atata timp cat tine legatura cu familia, cu toti atunci dorul il arde. Nu se poate instraina de randuiala crestina, de tara lui, de familia lui,de parintii lui, de sotia lui.
Daca se uita la o femeie straina, simte ca a facut o faradelege, simte ca a patat memoria familiei lui. Numai in limba romana exista un cuvant atat de sfant si atat de clar : dorul.
Prin acest cuvant e concretizata aceasta legatura extraordinara , inefabila, intre eu si tu, intre om si Dumnezeu, intre om si familie, intre om si tara, intre om si neam, intre om si rai, intre om si viata vesnica...
Dorul de rai il duce pe om in rai. Si daca se insoara si daca merge in calugarie, ii atras puternic de dorul de rai.
Dorul acesta de puritate, dorul de a avea o legatura cu cele curate si sfinte si drepte. Legatura dreapta, nu legaturile strambe si pacatoase, ci legaturile drepte fata de un prieten, fata de tara, fata de parintii tai, fata de sotia ta.
Aceste legaturi te tin aproape de Dumnezeu ."



Nota : Fragment preluat din cartea"Traiti frumos si-n bucurie " autor Inaltpreasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.

joi, 17 iulie 2014

Rugaciune pentru copii !


"O, Preabogate Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Însuti ai fost copil oarecând, Cel ce i-ai iubit si deseori i-ai binecuvântat pe copii, milostiveste-Te si mântuieste-i pe copiii vremurilor noastre, ca pruncii nebotezati să se boteze, iar cei botezati să se întărească în credinta cea întru Tine, Cel ce esti Adevărul cel vesnic.
Ajută-i să se întărească în dragostea cea către Tine, Cel ce esti Iubirea cea negrăită! Mântuieste-i, Doamne, si pe copiii pe care părintii necredinciosi i-au stricat cu necredinta si i-au depărtat de Tine, singurul lor Mântuitor si singura mântuire! Mântuieste-i, Preablândule Doamne, si pe copiii pe care dascălii cei răi, fără de suflet si fără de Dumnezeu, i-au înstrăinat de Tine, Ziditorul lor, si i-au preschimbat în haite de câini! Mântuieste-i, Doamne, si pe acei prunci ale căror suflete curate sunt întinate de toate necurătiile de pe străzi, din teatre sau de la televizoare. Izbăveste-i de toată stricăciunea străzilor si a teatrelor si de toată necurătia!
Mântuieste-i, Atotmilostive Doamne, si pe copiii rămasi fără părinti, care au căzut în mâinile îngrijitorilor fără de omenie, ale părintilor răi, fie tată vitreg, fie maică vitregă, sau ale celor ce nu îsi împlinesc datoria de a-i creste! Poartă-le de grijă, ca nu cumva să ajungă la urechile lor cuvinte de hulă, nici să ajungă fărădelegi la ochii lor.
Fiule al lui Dumnezeu, mântuieste-i pe fiii fiilor oamenilor, pe care lumea îi târeste încoace si încolo, făcându-i iscusiti în multe învătături si deprinderi ale trupului, însă fără a-i face câtusi de putin iscusiti în legea Ta cea sfântă, în cugete bune, în milă si adevăr, în toate faptele cele bune si drepte. Ajută-i pe copiii acestui veac, Atotputernice Doamne, ca să poată creste si ajunge la plinătatea vârstei, făcându-se fii ai lui Dumnezeu si sălăsluindu-se în împărătia cerurilor, spre vesnica lor mântuire, încă si spre slava si lauda Ta. Amin."
 
 
Nota : Rugaciune a Sfantului Nicolae Velimirovici pentru toti copii .

vineri, 27 iunie 2014

Sfantul Nicolae Velimirovici povesteste ...

" Cand citesti Noul Testament vei vedea ca Hristos nu mai porunceste oamenilor sa nu ucida cu mana lor si sa nu desfraneze cu trupul lor, sa nu fure cu bratele lor si sa nu minta cu limba lor, ci patrunde mai adanc in sufletul omenesc si ii porunceste sa nu ucida nici cu gandul, sa nu desfraneze nici cu pofta, sa nu fure nici cu cugetul si sa nu minta nici prin tacere. Un om drept, care se numea Lovro, si-a parasit satul si s-a retras intr-un munte, unde traia in liniste si se lupta ca sa smulga din suflet toate poftele, in afara sa cugete doar la Dumnezeu, sa se roage si sa posteasca. Cand s-a intors in sat, toti consatenii s-au minunat de sfintenia lui, si toti il cinsteau ca pe un om drept inaintea lui Dumnezeu. In acelasi sat traia si un anume Tadeu, care, pentru ca il invidia pe Lovro, le-a spus satenilor ca putea si el sa faca la fel. Astfel, s-a urcat in munte si s-a daruit insingurarii si nevointei, dar intr-o luna s-a intors . Cand satenii l-au intrebat ce a facut o luna in munte, el a raspuns :
 - Am ucis,am furat, am spus minciuni, m-am mandrit, am desfranat, am ars case, intr-un cuvant am facut toate crimele de pe fata pamantului.
- Si cum s-a intamplat aceasta , de vreme ce ai locuit acolo singur ?
 - Am fost singur cu trupul, dar cu sufletul si cu inima m-am aflat in lume, in legatura neintrerupta cu oamenii, si ceea ce n-am putut face cu mainile, cu picioarele, cu limba si cu trupul meu,le-am savarsit cu sufletul si cu inima. "

Sfantul Nicolae Velimirovici

vineri, 20 iunie 2014

Rugaciunea Sfantului Filaret !




" Doamne , nu stiu ce sa cer de la Tine. Tu unul stii de ce am nevoie, Tu ma iubesti pe mine mai mult decat pot sa Te iubesc eu pe Tine.
Parinte, da robului Tau cele ce singur nu stie a le cere. Nu indraznesc sa cer nici cruce,nici mangaiere : numai stau inaintea Ta. Inima mea e deschisa Tie ; Tu vezi trebuintele mele pe care nu le stiu eu. Vezi si fa dupa mila Ta.
Loveste-ma si ma tamaduieste, doboara-ma si ma ridica. Ma cutremur si tac cu evlavie inaintea vointei Tale sfinte si a cailor Tale cele nepatrunse pentru mine. Ma aduc Tie jertfa, nu am alta dorinta decat numai sa fac voia Ta; invata-ma sa ma rog, singur roaga-Te in mine ! Amin"






Nota : Rugaciunea de fiecare zi a Sfantului Ierarh Filaret al Moscovei ( Sfantul Filaret al Moscovei -Viata,predici si scrisori )

marți, 3 iunie 2014

Ce inseamna a ierta ?


"...Iertați celor care vă greșesc, pentru că altfel nu veți fi iertați.
 Împărăția lui Dumnezeu este Împărăția recunoașterii reciproce, a acceptării reciproce și a dragostei, elemente care coincid cu bucuria comuniunii, dar și a promptitudinii de a ridica unul poverile celuilalt.Să iertăm, dar cum? De unde începe iertarea? Ar fi fost foarte ușor, cu adevărat minunat, dacă iertarea ar fi putut începe cu o astfel de schimbare a inimii, încât cei care ne sunt antipatici să devină iubiți, cele care ne-au durut să se ierte și să putem începe de la început, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar așa ceva nu se poate săvârși.
Durerea trecutului o simțim, nu se poate ierta, nu putem să reîncepem ca și cum nu ar fi existat nimic mai înainte. Însă noima iertării nu este aceasta. Iertare nu înseamnă uitare, căci uitarea nu duce nicăieri. Dacă iertăm cum, pentru ce pricină, sub ce condiții, din pricina cărei neputințe, în ce punct a greșit, atunci îl lăsăm neprotejat. Cel care a făcut greșeala trebuie să fie protejat de o eventuală nouă cădere. Ceea ce a făcut, motivele și condițiile căderii sale nu trebuie să fie uitate, deoarece de acum înainte are nevoie de „vizorul” nostru, de grija noastră iubitoare, astfel încât să nu mai alunece, să nu mai păcătuiască iarăși. Exact de aici începe iertarea. Din clipa în care, recunoscând vulnerabilitatea celorlalți, așa cum o recunosc și pe a mea, nevoia lor de ocrotire, de ajutor și de milă, sunt pregătit să duc împreună cu ei povara slăbiciunii lor, vulnerabilitatea păcătoșeniei lor. Iertarea începe din clipa în care hotărăsc să-i accept pe frații mei, fără să aștept să se schimbe, să-i accept așa cum sunt, să le ușurez povara, astfel încât cândva schimbarea lor să devină posibilă.
Așadar, condiția iertării se află înlăuntrul meu: este promptitudinea mea de a-mi asuma această cruce, această povară, astfel încât ceilalți să se vindece sau, cel puțin, să se protejeze de atacul răutății. Aceasta este ceva pe care îl poate face oricine, nu este trebuință decât numai de o clipă de înțelegere, de tărie morală și de bunăvoință. Cu toții avem alături de noi oameni pe care cu greu îi suportăm, care sunt pricină de chinuire, de nefericire și mânie, însă putem anula această mânie și să depășim nefericirea, dacă ne facem îndatorirea noastră, datoria vieții noastre, lucrarea noastră, care este să ducem împreună cu ei povara; să fim cei care, răniți, ocărâți și prigoniți, să ne întoarcem către Domnul și să spunem: „Doamne, iartă-l, pentru că nu țin minte răul și vreau să mă fac și să rămân statornic cu acest om în neputința și păcătoșenia lui. Nu voi sta ca un judecător înaintea lui, iar dacă eu nu sunt destoinic pentru asta, fă-o Tu pentru mine: nu-mi socoti judecarea, nu-mi socoti osândirea, pe care cu asprime le-am pronunțat, nu-mi sprijini mânia. Stai lângă mine pentru cel care a greșit, pentru că el sau ea are nevoie de ajutor, de iertare și de vindecare, tocmai pentru această pricină”."
 
Nota : Fragment preluat din cartea "In lumina judecatii lui Dumnezeu " autor Mitropolitul Anthony Bloom de Suroj

luni, 2 iunie 2014

Gandirea majoritara de azi !

Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol. Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază. Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi. Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu toată căldura tinereţii. Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă florile de primăvară. Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
 Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărunteţile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de nici un folos. Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din copilărie.
El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte: fiul Domnului. El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la el.
Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.
Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune; el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind din această viaţă. Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor săi. Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm suferinţa lui. Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el".
Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea. cununa lor.
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.”
 
 
 
Nota : Fragment preluat din Sfanta Scriptura - Cartea intelepciunii lui Solomon ( Cap.2 , 1-24 )


joi, 29 mai 2014

Ia seama sa nu te chinuiesti in iad !


"Hristos a adresat aceste cuvinte unui preot care purta ură în inima lui față de un idolatru care-i necăjea credincioșii din parohie. Episodul este relatat în biografia Sfântului Dionisie Areopagitul, episcopul Atenei (prăznuirea lui se face la 1 octombrie).
Odată, Sfântul Dionisie a ajuns în insula Creta și a locuit în casa unui preot care se numea Carpos. Acest preot se afla în dușmănie cu un păgân, care-l trăsese la idolatrie pe un creștin. Preotul se ruga la Dumnezeu ca să-i ia de pe pământ pe amândoi: și pe idolatru, și pe creștinul apostat, pentru că reprezentau o primejdie de moarte pentru turma lui. Acestui i s-a întâmplat un lucru uimitor, pe care l-a povestit el însuși vizitatorului său vestit, Sfântului Dionisie.

În timpul nopții, când se ruga, casa a fost cuprinsă de cutremur. Acoperișul s-a deschis și prin el s-a văzut toată noaptea cerul. Astfel, L-a văzut pe Hristos șezând pe tron, înconjurat de miriade de îngeri. Lumina cobora din cer până la temelia casei. Pământul se rupsese în două, dând naștere unei mari prăpăstii întunecate. Pe marginea prăpăstatei stăteau înfricoșați cei doi idolatri.
Din străfundurile acesteia șuireau șerpi, care când se încolăceau pe picioarele idolatrilor, când șuireau, când îi loveau cu cozile, ca să-i arunce în abis. Preotul a început să se întristeze văzând că idolatrii nu căzuseră, nu fuseseră încă înghițiți de genune.
Deci și-a ridicat privirea către ceruri și L-a văzut pe Hristos ridicându-Se degrabă de pe tronul Său strălucitor și coborându-Se împreună cu îngerii pe marginea prăpastiei, gata să-i salveze pe nefericiți.
După aceea S-a apropiat de preot, Și-a întins asupra lui mâna dreaptă și i-a zis: „Eu sunt gata să pătimesc și să sufăr de mii de ori pentru mântuirea tuturor oamenilor, și ție nu-ți este milă de pieirea fraților tăi?
 Și a adăugat: „Ia seama ca nu cumva, din pricina ținerii de minte a răului, să mergi în iad!”
De atunci preotul Carpos n-a mai ținut minte răul, că acești doi oameni l-au atins cu ceva, că l-au ocărât, că „l-au tălhărit”, ci a luat seama la credința lui, la ceea ce Hristos l-a înștiințat dinainte: „Ai grijă, ca nu cumva, din pricina ținerii de minte a răului, să mergi în iad!”
 Același lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, care-i urâm pe necredincioși, pe idolatri, pe eretici, și vrem pieirea lor. să luăm aminte, ca nu cumva, din pricina ținerii de minte a răului, să mergem în iad!
Astfel, aflați că în iad nu merg doar hoții, desfrânații, înșelătorii, tălharii, apostații și ceilalți, ci merg mai ales ucigașii și cei care au în sufletul lor ură și răutate, după cuvântul Sfântului Ioan Teologul: „oricine urăște pe fratele său este ucigaș, și știți că nici un ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el” (v. I Ioan 3, 15).




Nota : Fragment preluat din cartea " Nu te mai suport " autor Arhimndritul Vasilios Bacoianis

miercuri, 23 aprilie 2014

Intre mine si Sfantul Gheorghe ...


" Intre mine si Sfantul Gheorghe a fost o legatura foarte stransa. Cand am fost in inchisoare, il chemam mereu si in multe imprejurari m-a ajutat. De atunci si pana acum nu incetez in fiecare zi sa-i adresez o rugaciune speciala.
Sunt convins ca intre Sfant si cel care se roaga lui se stabileste o legatura stransa si ca adeseori multe din caracteristicile Sfantului, daca ai o legatura apropiata duhovniceasca cu el, se manifesta si in tine.
In cazul meu, de pilda, precum Sfantul Gheorghe a trecut prin inchisori, asa am trecut si eu, asa cum Sfantul Gheorghe a fost intarit de Dumnezeu in imprejurari grele, asa am fost si eu intarit in momentele cele mai grele cand puteam sa pier, nu numai fizic, dar puteam sa pier sufleteste.
Dar prezenta Sfantului m-a intarit, pentru ca el transmite celui care i se roaga si-i poarta numele o tarie a credintei lui si o protectie spirituala pe care Dumnezeu ne-o da noua prin el. Adresati-va Sfantului al carui nume il purtati si el va va ajuta, adresati-va lui la vreme de necaz, de boala, in imprejurari grele si in clipele de bucurie: Sfinte Ioane, ocrotitorul meu, sau Sfinte Gheorghe, roaga-te lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul! Adresati-va lui si el va asculta rugaciunea voastra! El este avocatul nostru, al celor care-i purtam numele in fata lui Dumnezeu.
El duce rugaciunea noastra inaintea lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. Si la sfarsitul vietii, cand mergem dincolo, alaturi de noi va sta si patronul nostru, daca l-am cinstit si ne-am rugat lui, va sta alaturi de Ingerul Pazitor, ca sa ne apere in fata acuzatiilor satanei.
 Aceasta pentru ca la Judecata particulara diavolul scoate toate pacatele noastre, pe care noi nici nu le mai amintim, le aduce la iveala, le arunca in balanta, si trebuie sa avem un avocat al apararii care sa aduca si faptele noastre cele bune.
Caci noi vom fi atat de umiliti, incat poate nici nu ne mai amintim de faptele bune, asa cum am uitat si de pacatele noastre. Dar vin Ingerul pazitor si Sfantul protector si pun in balanta toate faptele noastre bune.
Si adeseori o lacrima cantareste cat toate rautatile pe care le-am facut o viata intreaga. Asa ca va rog, aduceti-va aminte de Sfintii ale caror nume le purtati si rugati-va sa va apere, sa apere familia, neamul nostru si toata lumea."
 
 
 
Nota : Fragment preluat din cartea '"Cuvinte vii ", autor parintele Gheorghe Calciu - Dumitreasa

Purtarea de grija a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe !


"Şi de aş voi să descriu frumuseţea acelui câmp nu aş putea pentru că nu este vreun lucru pământesc cu care să-l asemăn. Limba omenească nu poate să spună frumuseţea lui, nici minte omenească nu poate să o înţeleagă. Acel câmp era împodobit cu tot felul de copaci şi înfrumuseţat cu tot felul de flori cu bună mireasmă. Lumina care lumina acolo era ca şi cum ar fi şapte sori.Deci, când am văzut acel câmp, s-a robit inima mea de frumuseţea lui şi pofteam să rămân acolo.
Dar povăţuitorul meu îmi zice: “De acum ai să vezi şi alte lucruri frumoase şi după aceea ai să-L vezi pe Împăratul.”. Şi mergeam, bucurându-ne, pe acel câmp frumos. Şi am văzut de departe mulţime de oameni îmbrăcaţi în haine călugăreşti, însă nu negre, ci roşii strălucitoare. Hainele lor străluceau ca lumina, iar feţele lor mai mult decât soarele. Vederea şi frumuseţea lor era mai presus de înţelegerea omenească. Unii dintre ei erau tineri, iar alţii bătrâni. Şi apropiindu-ne de ei ne-au primit cu mare bucurie şi au zis către povăţuitorul meu:Bucură-te, mare mucenice Gheorghe, iubitule al lui Hristos.”.
Asemenea si el le-a zis lor: “Bucuraţi-vă şi voi cuvioşilor, iubiţii lui Hristos”. Atunci toţi şi-au întors feţele lor spre mine şi cu feţe vesele mi-au zis: “Fiule Iosafe, de ar dobândi omul toată lumea şi-şi va pierde sufletul, ce va folosi şi de ar trăi o sută de ani şi ar dobândi toate bunătăţile lumii şi de şi-ar face toate poftele, tot trebuie să vină înfricoşătorul ceas al morţii şi toată viaţa lui i se va părea un vis şi o umbră. Iar tu de te vei scula din lenevire şi vei începe iarăşi viaţa ta cea dintâi, vei plăcea lui Dumnezeu şi te vei învrednici cereştii fericiri şi te vei bucura împreună cu noi în veci. Iar de-ţi vei petrece viaţa ta cu lenevire, vei ajunge în valea care primeşte pe cei leneşi şi trândavi şi nepocăiţi. Fiule, nu voiesc a iubi mai mult acel noian întunecat decât această fericire. Nu voiesc a pune mai presus lenevirea decât dragostea lui Hristos! Fiule, adu-ţi aminte din ce înălţime ai căzut şi de ce te-ai înstrăinat şi ce ai păgubit! Fiule, întoarce-te şi cazi la milostivirea lui Dumnezeu şi noi nu vom înceta rugându-L pe dânsul!”
După aceasta ne-am despărţit de ei şi am plecat mai departe.Atunci s-a înfricoşat sufletul meu de aceasta. Şi am aflat că povăţuitorul meu era Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.
Şi mi-am adus aminte şi de cuvintele ce le-a zis el, când se întrebau acei ostaşi “Cine să-l povăţuiască din noi?” Căci zicând: “Eu o să-l povăţuiesc, pentru că are deosebită dragoste către mine şi de multe ori m-am pus chezaş şi mijlocitor către Împăratul pentru dânsul”, l-am cunoscut pe deplin, căci de la început aveam mare şi deosebită dragoste către Sf. Gheorghe, mai mult decât faţă de alţi sfinţi. Şi de multe ori l-am pus mijlocitor pentru mântuirea mea. Şi multe minuni a făcut cu mine şi oricând l-am rugat nu m-a lăsat neajutorat.
Deci, când am cunoscut că povăţuitorul meu este Marele Mucenic Gheorghe, din multa dragoste ce o aveam către el în sufletul meu, n-am mai putut răbda, ci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat mult timp.
Apoi mergeam mai departe împreună, ţinându-ne de mână. Iar sufletul meu era lipit de dânsul, din multa dragoste ce aveam către el. Şi mai mergând noi puţin am văzut de departe şi alţi oameni, şi aceştia cu haine călugăreşti îmbrăcaţi, ca şi ceilalţi. Însă îmbrăcămintea şi feţele lor străluceau mai mult decât soarele şi aveau mai multă şi mai mare slavă decât ceilalţi. Şi strălucire mai mare aveau, dar erau puţini la număr. Şi întrebai pe povăţuitorul meu, zicând: “Sfinte Gheorghe, cine sunt aceştia? Ce sunt de atâta slavă, strălucire şi frumuseţe şi ce au săvârşit în viaţa lor?” Atunci mi-a răspuns zicând: “Aceştia sunt călugării cei de acum, care fără povăţuitori şi fără pilda faptelor bune ale altora, ci numai din singura lor  bunăvoinţă au râvnit faptelor bune ale călugărilor celor de demult, săvârşind faptele cele bune ale lor, bineplăcând lui Dumnezeu”.
Iar eu iarăşi i-am zis: “În vremea aceasta au lipsit faptele bune din lume, dar cum se poate să fie în ea acest fel de oameni aleşi?” Şi mi-a răspuns zicând: “Acest fel de oameni aleşi sunt puţini în zilele acestea în lume. Dar cel ce va face în aceste zile puţine fapte bune, după puterea lui, şi va plăcea lui Dumnezeu, mare se va chema aici, în Împărăţia lui Dumnezeu.
Căci cine face câteva fapte bune, le face din singura lui bunăvoinţă, fără povăţuitor şi fără pilda altora.
Şi pentru aceasta Dumnezeu ca pe nişte desăvârşite le primeşte. Frate, în zilele acestea au lipsit faptele bune din lume, s-a înmulţit răutatea, a prisosit nedreptatea, a lipsit dragostea, s-a prăpădit adevărul din gurile oamenilor, a încetat cuvântul lui Dumnezeu şi se obişnuieşte osândirea şi minciuna. În loc de smerenie, înălţarea, în loc de dragoste, vrajba, în loc de milostivire, nemilostivirea, în loc de dreptate, nedreptatea. S-au înmulţit ţinerea de minte a răului, pizma şi alte asemenea. Toţi s-au abătut la rău. Nu este cel ce face bine. Foarte puţini sunt cei ce uneltesc faptele cele bune şi plac lui Dumnezeu. În zilele acestea se potriveşte: “Cel ce mântuieşte, mântuiască-şi sufletul său!”
Nimeni să nu aştepte ajutor de la altul, ci numai de la Maica Domnului. Cel ce va cădea la dânsa cu tot sufletul, îl va povăţui şi cu adevărat se va mântui, pentru că toate câte le voieşte le poate, căci “Mult pot rugăciunile Maici spre îmblânzirea Stăpânului”.Aceste cuvinte mi-a zis şi iarăşi am început să mergem. Şi după ce am mers puţină depărtare spre partea Răsăritului a acelui câmp, se vedea de departe un palat mare şi frumos. Înălţimea, lăţimea şi lungimea lui erau foarte mari. Zidurile lui nu se puteau asemăna cu altceva şi se vedeau că erau ca din aur curat. Strălucirea care ieşea din el, lumina tot locul acela. Forma palatului era neînţeleasă. Podoaba şi frumuseţea nu se pot înţelege cu mintea omenească. Şi l-am întrebat pe povăţuitorul meu: “Sfinte Gheorghe, ce palat este acesta?” Şi mi-a zis: “Acesta este palatul Împăratului, unde am să te duc”. Deci mergând, am ajuns la palat şi am venit la o poartă mare şi înaltă care era deschisă. Povăţuitorul meu şi-a făcut de trei ori cruce, asemenea şi eu şi am intrat înăuntru pe poartă într-o curte, iar din ea se vedeau toate părţile palatului aceluia. Şi văzându-le, m-am minunat de podoaba şi frumuseţea lor, pentru că ochi de om nu le-a văzut. Vedeam şi oameni mulţi plimbându-se pe acolo şi erau în mare slavă. Atunci povăţuitorul meu m-a apucat de mâna dreaptă şi mă ţinea şi mergeam împreună.
După aceasta am trecut printr-o poartă, care era deschisă, şi am dat într-o sală mare şi frumoasă. Iar în partea de Răsărit a sălii era o altă poartă mare şi înaltă, care era făcută cu un meşteşug pe care mintea omenească nu poate săl înţeleagă. Şi era împodobită cu pietre scumpe. În partea dreaptă a porţii era o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos, şezând în jilţ.
Iar înăuntru în sală era o mulţime multă de oameni, toţi îmbrăcaţi călugăreşte cu acelaşi fel de îmbrăcăminte, dar hainele lor erau roşii ca sângele şi străluceau ca fulgerul, iar în mâini ţineau cruci şi stâlpări. Frumuseţea şi podoaba lor nu pot să o povestesc.Şi cum ne văzură au venit în întâmpinarea noastră şi ne-au primit cu mare bucurie. Şi privind toţi spre mine mi-au zis cu glas dulce: “Frate, până când să te aşteptăm? Pentru ce nu te sileşti pe sine-ţi?” Apoi au zis către povăţuitorul meu: “Frate Gheorghe, iată că l-ai luat în stăpânirea ta, când ni-l vei aduce?” Sfântul a răspuns: “Când va voi Domnul”.
Atunci aceia m-au luat din mâna povăţuitorului şi mă ţineau ei de mâini, arătându-mi prin aceasta mare dragoste.Atunci povăţuitorul meu a mers şi a stat înaintea icoanei Maicii Domnului, la fel am mers şi noi toţi şi am stat înaintea ei cu rânduială. Şi toţi au început să cânte cu dulce glas: “Cuvine-se cu adevărat să te fericim…” Şi când cântau fiecare cuvânt al troparului atât de curat îl auzeam, încât se întipăreau în sufletul meu.
Şi săvârşind cântarea m-a luat iarăşi povăţuitorul meu şi făcându-ne de trei ori cruce, ne-am închinat la icoană, asemenea au făcut toţi sfinţii de acolo, apoi am zis: “Aceasta pentru tine s-au făcut ca să nu ai îndoială faţă de cele pe care le vezi şi le auzi, ca şi cum ar fi nălucire diavolească. Nu este nălucire, ci milostivirea lui Dumnezeu!”
Apoi ei s-au depărtat puţin şi numai eu şi povăţuitorul meu am rămas în dreptul uşii. Şi fără de veste s-a deschis uşa singură de sine şi s-a văzut multă lumină afară, care ne-a înconjurat. Am stat afara uşii şi m-am uitat zicând: “Mare este mila Ta, Doamne, către fiii omeneşti!”Şi câte am văzut acolo cu neputinţă este a le scrie cineva. Pentru că ochii de om nu au văzut, urechi nu au auzit, la inimă nu s-au suit şi minte de om nu poate să înţeleagă. Că am văzut o Biserică mare, iar zidirea ei era neînţeleasă. Frumuseţea şi podoaba ei nu se pot spune şi nici nu se pot asemăna cu vreun lucru omenesc. Înspre mijlocul Bisericii era un tron înalt şi preaslăvit.
El era ca nişte cărbuni aprinşi şi strălucea ca soarele.
În tron stătea Împăratul slavei Hristos.
Împrejurul tronului şi al Împăratului sta mulţime nenumărată de oameni de toate vârstele. Unii dintre ei erau foarte tineri şi îmbrăcaţi în haine albe. Unii erau îmbrăcaţi în haine monahiceşti, iar alţii în haine ostăşeşti. Chipul Împăratului era aşa cum se vede zugrăvit pe icoane. Era cu trupul voinic şi îmbrăcat cu haine arhiereşti, iar pe cap avea cunună de pietre scumpe. Podoaba şi frumuseţea Împăratului cine poate să le spună? Din lumina care strălucea în faţa Împăratului se lumina toată ceata aceea a sfinţilor şi toată Biserica. Şi toţi drepţii aceia s-au făcut asemenea cu Împăratul întru strălucire. Atunci mi-am adus aminte de cuvântul lui Agapie din cartea care se numeşte “Mântuirea păcătoşilor”, care povesteşte pentru slava raiului, zicând: “Înlăuntru în cărbunii cei aprinşi când bagi un fier, arde şi se face şi acela foc şi nu mai ştii care sunt cărbunii şi care este fierul. Aşa şi în rai este.
Din strălucirea care iese de la Dumnezeu se împărtăşesc şi drepţii, ca şi Însuşi Dumnezeu!” Aceasta aducându-mi aminte şi vazând acestea cu ochii mei, ziceam întru sine-mi: “Câte au scris sfinţii pentru slava raiului sunt foarte puţine, pentru că toate nu este cu putinţă a le scrie”. Lumina care ieşea de la Împăratul slavei era atât de strălucitoare, încât dacă s-ar aduna mii de mii de milioane de sori, n-ar fi strălucit atâta. Buna cuviinţă şi frumuseţea Împăratului slavei, strălucirea luminii celei nezidite, buna podoabă a Bisericii, slava drepţilor, cine poate să o spună? Că mai degrabă ar putea număra mulţimea stelelor şi a nisipului mării decât să spună acestea.
 Şi dacă s-ar aduna toate limbile oamenilor şi dacă stelele cerului, nisipul mării şi frunzele copacilor s-ar face limbi, toate împreună n-ar putea spune nici măcat o parte din slava aceea. Deci afară de uşă stând eu şi privind la slava aceea, am văzut pe povăţuitorul meu care a intrat înăuntru în Biserică şi a mers să se închine Împăratului.
Şi întorcându-şi faţa şi văzându-mă că nu vin după el, s-a întors şi venind aproape de mine mi-a zis: “Ce stai? Vino împreună cu mine să ne închinăm Împăratului!”
Şi pregătindu-mă să intru şi eu înăuntru, am auzit pe Împăratul zicând: “Gheorghe, lasă-l pe el afară, că nu este vrednic să intre înăuntru, căci nu are îmbrăcăminte de nuntă!” Când am auzit acel glas m-am temut puţin, ca nu cumva să mă osândească.
Dar iarăşi am căpătat îndrăzneală, pentru că dragostea care era în sufletul meu pentru Împăratul alunga frica.
Atunci povăţuitorul meu m-a lăsat afară de uşă şi a intrat singur la Împăratul. Şi toată ceata aceea s-a sculat şi a cinstit pe povăţuitorul meu, ca pe o mare căpetenie a Împăratului. Şi nu numai ceata drepţilor, ci Însuşi Împăratul l-a cinstit cu mare cinste, căci degrabă s-a sculat din tron, l-a primit cu mare cinste şi bucurie, sărutându-l pe obraz, apoi iarăşi a stătut. Apoi povăţuitorul meu a făcut trei metanii şi a sărutat picioarele Împăratului şi a stat înaintea Lui cu smerenie şi a zis către El: “Doamne, adu-Ţi aminte de sângele care L-ai vărsat pe Cruce pentru păcătoşi! Adu-Ţi aminte că Te-ai pogorât pe pământ să mântuieşti pe cei păcătoşi! Deci iartă acest suflet şi-l povăţuieşte pe calea mântuirii! Adânc nemăsurată este mila Ta, Stăpâne şi are trebuinţă de facerea de bine!” Atunci a răspuns Împăratul: “Gheorghe, ştii prea bine dragostea care o am către el din început; pentru că i-am arătat tainele cele ascunse şi dragostea Mea cea mare. Şi mulţi oameni s-au nevoit în toată viaţa lor, mai mult decât acesta şi nu au câştigat, iar acesta având-o în sufletul său a trecut-o cu vederea, alegând mai bine lenevirea şi împătimirea lumii, decât pe Mine.
Şi pentru aceasta nu este vrednic de iertare”. Şi iarăşi a zis povăţuitorul meu: “Doamne, mă rog iartă-l, că de-l vei judeca după dreptatea Ta, vrednic este de pedeapsă; ci să prisosească darul şi milostivirea Ta cu el. Cele ascunse ale inimii lui sunt înaintea Ta pururea. Vezi bunăvoinţa lui, plineşte-i cererile inimii lui şi nevrând el, mântuieşte-l! Doamne, vezi şi aşezarea lumii! Unde este pilda cea bună? Unde este cuvântul Tău în gurile oamenilor? Unde este îndemnarea? Că de ar fi cineva să voiască să facă binele îl face numai din buna lui voinţă, căci duhovnicii şi stareţii îl opresc. Fiecare cele pentru folosul cel trupesc al său caută.
Pentru aceasta, Te rog, învaţă-l să facă voia Ta! Povăţuieşte-l la calea mântuirii! Chiverniseşte-i în pace viaţa lui! Fă-l moştenitor împărăţiei Tale, căci toate câte Le voieşti, Le şi poţi”.
Şi iarăşi a răspuns Împăratul şi a zis: “Gheorghe, iubitul Meu, văd starea lumii, cuvintele Mele au încetat în gurile oamenilor. În locul cuvântului Meu, osândirea. În locul dragostei, urâciune, vrajbă şi pizmă. În loc de dreptate, nedreptate. A pierit adevărul. A lipsit smerenia. A prisosit răutatea, sodomia, curvia, preacurvia. S-a stricat lumea. Acestea toate le fac nu numai mirenii: bărbaţii şi femeile, ci şi preoţii şi călugării.
Mă pătrund la cele dinlăuntru; a doua oară Mă răstignesc. Şi-au spurcat desăvârşit chipul călugăresc cel îngeresc. Însă toate le rabd cu nerăutate, aşteptând îndreptarea şi pocăinţa lor. Iar pe acesta n-am încetat a-l povăţui până astăzi ca să facă voia Mea. Nu am încetat a-l striga prin cuvânt viu să nu facă ceea ce nu-Mi place Mie. Iar el glasul Meu auzindu-L şi cunoscând cum că Eu sunt, după cum s-a adeverit de la mulţi duhovnici şi robi ai Mei îmbunătăţiţi, nu M-a ascultat. De multe ori I-am adus aminte de cea dintâi petrecere a lui ca să se întoarcă iarăşi la aceea, dar el a rămas neîndreptat. Deci fără de răspuns este înaintea Mea.”
Atunci povăţuitorul meu a căzut la picioarele Împăratului cu mare smerenie şi a zis către Dânsul: “Doamne, adu-Ţi aminte de sângele pe care l-am vărsat pentru dragostea Ta, şi-mi dăruieşte mie acest suflet şi-l iartă pe el. Aşa, Doamne, te rog! Şi învredniceşte-l să bea şi paharul pe care-l poftea!”
Atunci, cu faţa veselă şi cu bucurie, a zis Împăratul: “Gheorghe, fie voia ta!” Apoi povăţuitorul meu s-a sculat şi a stat înaintea Împăratului cu îndrăzneală.
Atunci Împăratul a luat cu mâna stângă un pahar plin, însă ce era în el nu ştiu, ci numai că era roşu ca vinul şi cu mâna dreaptă l-a blagoslovit şi l-a dat povăţuitorului meu şi a zis: “Acesta este paharul dragostei Mele, dă-i-l să-l bea!”
Atunci l-a luat cu mâna dreaptă şi mi l-a adus zicându-mi: “Fă-ţi cruce şi-l bea!” Iar eu făcând de trei ori cruce, l-am băut. Şi era aşa de dulce, încât nu se asemăna cu ceva pământesc. Şi, după ce l-am băut, mi-a venit în suflet o neasemuită dragoste şi dor dumnezeiesc, ca o pară de foc arzând în inima mea. Atunci am văzut pe povăţuitorul meu, aproape de Împăratul, că I-a dat paharul deşert.
Deci eu nemaiputând suferi am intrat înăuntru în Biserică şi m-am dus aproape de Împăratul şi căzând la picioarele Lui, cu îndrăzneală Le-am îmbrăţişat şi Le-am sărutat mult timp. Şi sufletul meu era cu desăvârşire lipit de Dânsul şi nu mai puteam să mă ridic de jos.
Atunci a zis Împăratul către povăţuitorul meu: “Gheorghe, ia-l şi mergeţi ca să se mai nevoiască, să câştige dragostea Mea pe care a pierdut-o şi să se gătească. Şi când va fi voia Mea, Eu o să-l învrednicesc să bea şi paharul!”
Atunci, povăţuitorul apucându-mă de mâna dreaptă, m-a întors înapoi şi făcând amândoi câte trei metanii Împăratului, închinându-ne picioarelor Lui, am ieşit din Biserică şi s-a închis uşa. Atunci am văzut eu pe oamenii cei mai sus zişi, care erau în sală, că au venit să ne întâmpine şi, căutând spre mine cu faţa veselă, mi-au zis: “Frate, sileşte-te, căci iată, te aşteptăm!”
Şi ieşind din sală am venit în curte şi am stat puţin. Apoi am zis către povăţuitorul meu: “Sfinte Gheorghe, iubite frate, nu se poate să nu mai mergem în lume, ci să rămânem aici?” Şi îmi zise: “Aşa este voia Domnului ca să mergem înapoi în lume să te găteşti cu tot felul de fapte bune, păzind toate poruncile Lui. Să te ispiteşti ca aurul în topitoare şi aşa să vii aici. Şi de nu vei face aşa, ci vei rămânea în lenevire, ai văzut valea care primeşte pe cei leneşi şi păcătoşi? Păzeşte-te şi-ţi adu aminte câte ai văzut şi câte ai auzit, din multa şi nemărginita milă a lui Dumnezeu, către om”.
Apoi am mers puţin şi am ieşit afară din palat şi făcându-ne trei cruci în poartă, am început a merge pe acel frumos câmp. Şi mergând puţin am văzut iarăşi ceata aceea cu puţini călugări, care avea slava cea mare. Şi m-am uitat să văd dacă cumva voi cunoaşte pe vreunul dintr-ânşii. Şi nu am cunoscut pe nici unul. Deci, săvârşindu-se câmpul, am ieşit afară de poartă şi am venit în vârful muntelui celui înalt. Şi am stat şi aici puţin, privind în toate părţile muntelui care era împodobit cu o mulţime de măslini. Iar locul acela era foarte veselitor, numai că se vedea şi acea glodoasă şi întunecoasă vale. Frică şi cutremur aducea celui ce o vedea. Apoi ne-am pogorât din munte şi povăţuitorul meu mi-a zis: “Dă-mi mâna!” Şi i-am dat-o. Şi, ţinându-mă de mână, iarăşi ne-am suit pe acea punte înfricoşată şi am mers fără frică sau temere.
Şi când am ajuns la mijlocul ei, povăţuitorul meu a stat, şi-a întors faţa spre mine şi mi-a zis: “Fratele meu iubit, Împărăţia Cerurilor se sileşte şi silitorii o răpesc pe ea! Iată ai văzut milostivirea lui Dumnezeu. Să nu te arăţi nemulţumitor faţă de Făcătorul tău de bine, Dumnezeu. Nevoieşte-te să câştigi dragostea Lui. Găteşte-te ca să bei paharul. Şi darul lui Dumnezeu şi al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu te va lăsa sărman, nici eu nu te voi lăsa singur”.
Apoi făcând de trei ori semnul cinstitei cruci pe faţa mea a zis: “Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută robului tău!”
Şi s-a făcut nevăzut. Şi nu l-am văzut unde s-a dus. Şi m-a lăsat singur la mijlocul punţii. Atunci s-a făcut mare tunet şi tulburare din valea aceea. Şi auzeam strigări sălbatice zicând: “Acum a rămas singur, haideţi să-l surpăm jos!” Alţii ziceau: “Iată om care voieşte să treacă şi nu ştie că avem să-l surpăm acum?” Şi scrâşneau cu dinţii lor asupra mea, strigând cu mare glas: “Să-l surpăm mai înainte de a veni Gheorghe să-l ia!” Însă nici unul n-a putut să se apropie de mine, ci numai strigări şi tulburări făceau. Iar puntea se clătina ca o frunză. Atunci eu privind la acea adâncime, am zis: “Doamne, cine poate să ajute omul aici?”
Atunci a venit glas ca de tunet şi a zis: “Faptele bune ajută omul aici. Şi de va face vreo milă Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu”. Şi după strigarea aceasta au încetat tulburările drăceşti.
Şi eu am chemat ajutorul Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi al Sfântului Gheorghe şi cu ajutorul lor mi-am venit întru sine-mi.”
 
 
 
Nota: Aceasta urmare a vedeniei staretului Iosaf s-a gasit in Sfantul Munte Athos la Schitul Romanesc Prodromul din Manastirea Lavra de catre parintele Ieromonah Stefan.


marți, 22 aprilie 2014

Paraclisul Sfintei Mucenite Alexandra Imparateasa !


 

Canon de mangaiere catre Sfanta Slavita Mucenita Alexandra Imparateasa, cea care a patimit impreuna cu Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.


Tropar:
Cel ce voieste tuturor oamenilor mantuirea te-a scos , Alexandra , din ratacire si a asezat inlauntrul tau dorul iubirii Lui. Pentru aceasta, vazand tu marturisirea lui Gheorghe, indata ai tagaduit imparatia cea stricacioasa si, dandu-ti sufletul lui Hristos, te rogi pentru cei ce te cinstesc.

Condac:
Cel ce ravneste ca toti oamenii sa se mantuiasca, chematu-te-a si pre tine, Alexandra, din inchinarea idoleasca la cunosterea Lui, cand te minunai de a lui Gheorghe rabdare intru chinuri si de barbateasca lui staruinta; pentru aceasta , prin moarte naprasnica parasind slava imparatiei, credinciosilor te-ai facut solitoare.

Magalinaria :

Bucura-te , Alexandra, ceea ce de dragostea lui Hristos ai fost strapunsa, si de imparatiile cele stricacioase indata te-ai lipsit, si inainte de moarte de sabie sufletul, in chip minunat, ti l-ai dat Facatorului tau.


De este preot , zice :
Binecuvantat este Dumnezeul nostru...
Iar de nu este preot, zice :
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostrii, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pre noi.
Strana : Imparate ceresc Mangaietorule...
              Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moare miluieste-ne pre noi ( de 3 ori )
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor . Amin
              Preasfanta Treime miluieste-ne pre noi, Doamne curateste pacatele noastre , Stapane iarta fardelegile noastre, Sfinte cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru numele Tau.
Doamne miluieste ( de 3 ori )
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii veviilor . Amin
    Tatal nostru care este in ceruri....
Doamne miluiste ( de 12 ori )
Slava Tatalui si Fiului si Santului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor . Amin
Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu !
Veniti sa ne inchinam la Hristos Imparatul nostru Dumnezeu!
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos Imparatul si Dumnezeul nostru !
   
 Psalmul 142

Doamne auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru adevarul Tau, auzi-ma intru dreptatea Ta. Si sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nu se va indreptati inaintea Ta tot cel viu. Ca a prigonit vrajmasul sufletul meu, smerit-a la pamant viata mea, asezatu-m-a intru intunerece ca pre mortii veacului. Mahnitu-s-a intru mine duhul meu, si intru mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din inceput, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la facerile mainilor Tale am cugetat. Tins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant fara de apa Tie. Degraba auzi-ma, Doamne, slabit-a duhul meu : nu intoarce fata Ta de la mine, si ma voi asemana celor ce se pogoara in groapa. Auzita fa mie dimineata mila Ta, ca spre Tine am nadajduit. Arata mie, Doamne calea in care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-ma de la vrajmasii mei , Domane, la Tine am scapat. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeu meu. Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul cel drept. Pentru numele Tau, Doamne ma vei viia, intru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu; si intru mila Ta vei sfarsi pre vrajmasii mei, si vei pierde pre toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Auzi-ma ,Doamne , intru dreptatea Ta si sa nu intri la judecata cu robul Tau.( de 2 ori )
Duhul Tau cel bun ma va povatui la pamantul cel drept.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor . Amin
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, binestecuvantat Cel ce vine intru numele Domnului. ( de 3 ori )
                   iar apoi troparele
glas 2, asemenea cu : "Cel ce Te-ai inaltat ..."

Cel ce voieste tuturor oamenilor mantuirea te-a scos Alexandra, din ratacire si a asezat inlauntrul tau darul iubirii Lui. Pentru aceasta, vazand tu marturisirea lui Gheorghe , indata ai tagaduit imparatia cea stricacioasa si , dandu-ti sufletul lui Hristos, te rogi pentru cei ce te cinstesc.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor .Amin

Niciodata nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a vesti puterile tale noi, nevrednicii; ca de nu ai fi stat inainte rugandu-te pentru noi , cine ne-ar fi mantuit dintru atatea primejdii ? Sau cine ne-ar fi pazit pana acum slobozi ? De la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca pre robii tai pururi ii izbavesti din toate nevoile.
     
                apoi: Psalmul 50
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea....

                                             Canonul
al carui acrostih este :
De sageata lui Veliar pazeste-ma , o , mucenita Alexandra
                    
   Cantarea 1. Glas 8
Irmos : " Apa trecand-o ca pe uscat ...."
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu , soleste pentru noi.

Slava imparatiei celei pamantesti intelepteste ai tagaduit-o, Alexandra, pentru Hristos, si dorind dumnezeiaca mucenicie, ajuns-ai intru imparatia Acestuia.

Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Cand intru ratacirea idolilor fiind, cinstita , ai vazut lumina lui Hristos, mistuitu-te-ai intru totul de dorire si cu Acesta unindu-te , Alexandra, nu lipsi a te ruga pentru noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh .

Alba arata, Alexandra, haina preaticalosului meu suflet prin cinstitele tale rugaciuni, ceea ce slava raiului o ai aflat si de aproape privesti fata lui Hristos.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Vazutu-s-a pantecele tau scaun si tron imparatesc, ca cel ce a purtat pre Hristos, pre Care, Imparateasa, impreuna cu Alexandra, staruitor rugati-L pentru cei credinciosi.

Cantarea a 3-a
Irmos :" Doamne , Cela ce ai facut..."
Stuh : Sfanta a lui Dumnezeu , soleste pentru noi.

Cu sageata dumnezeiestii iubiri a lui Iisus ranitu-te-ai , marita, vazand luptele si nevointele Purtatorului de biruinta; pentru aceasta si mie, Alexandra , daruieste-mi , prin cererile tale, dragostea Stapanului.

Stih: Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Din furtuna razboiului intelegator izbaveste-ma si rumpe lanturile robiei patimilor cu solirile tale, Alexandra, sporindu-mi , rogu-te, dumnezeiasca iubire, cea catre Domnul, careia te-ai robit.

Slava...

De cursele vicleanului sarpe izbveste-ma si laturile cele stricatoare de suflet cu rugaciunile tale sfarama-le, cuvioasa, ca savarsindu-mi viata, sa-L vad Alexandra , pre Hristos cel preadorit.

Si acum...

Sfintita si cuvantatoare jertfa arata-ma Fiului tau, precum pre Alexandra, de Dumnezeu fericita si , invredniceste-ma imparatiei cerurilor, unde toti sfintii se veselesc.

Izbaveste pre cei ce te cinstesc ,imparateasa Alexandra, de toate uneltirile rauvoitorului si deschide cu rugaciunile tale portile imparatiei lui Hristos.
Cauta cu milostivire, Preacantata, de Dumnezeu Nascatoare, spre necazul meu cel cumplit al trupului si vindeca durerea sufletului meu.

Sedealna, glas 4 , asemenae cu :
" Cele de sus cautand..."

Imparateasa Alexandra, de Dumnezeu cugetatoare, ceea ce prin iubirea lui Hhristos ai calcat in picioare slava lumii, acopera pre cei ce te cinstesc si-i pazeste , daruindu-le putere impotriva vrajmasului.

Cantarea a 4-a
Irmos : " Auzit-am, Doamne ..."
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Alexandra intru tot laudata, indeparteaza pre ispititorul de la robii tai, curatindu-ne gandurile si innoind intru noi pomenirea lui Hristos.

Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Izbaveste de toata rautatea pre cei care cad la tine, cinstita imparateasa, si da lor pacea neclatinata, care vine de la Domnul.

Slava...

Alexandra , de Dumnezeu inteleptita, dispretuirea cinstirilor vremelnice si smerenie da robilor tai, celor care voiesc sa urmeze vietuirii tale.

Si acum...

Preacurata Stapana, sufletele celor ce te maresc cu dorire, lumineaza-le cu lumina lui Hristos, pre Care Soare preastralucitor L-ai nascut lumii.

Cantarea a 5-a
Irmos : "Lumineaza pre noi..."
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Intru rabdare invredniceste-i a strabate, Alexandra, viata aceasta mult tulburata pre cei ce cinstesc bunatatea ta ai adormirea ta o fericesc.

Stih: Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Straini de faptele cele viclene pazaste-i Alexandra, pre cei ce cu toata inima te lauda si frica Domnului, Celui de viata izvorator, neimputinata o tin.

Slava....

Cand somnul greu al nepurtarii de grija vine si doboara cu silnicie sufletele, trezvie mantuitoare da-ne, imparateasa, cu rugaciunile tale catre Domnul.

Si acum...,

Boalele sufletelor si ale trupurilor vindeca-le Maica, ceea ce ai nascut pre Iisus tamaduitorul, si sanatate far' de nicio spaima da-ne, precum sti, degraba.

Cantarea a 6-a
Irmos :" Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul ..."
Stih: Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Ca un cerb la apa ai alergat Alexandra, la Mantuitorul, trecand ci vederea bucuriile vietii si lipsindu-te de vrednicia imparateasca; pentru aceasta si pre mine din izvoarele lui Iisus, cele de viata dadatoare, invredniceste-ma sa beau.

Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Barbatia mucenicilor te-a umplut , Alexandra, de minunata iubire de osteneala, pentru aceasta, randuita ai fost lui Hristos, dorind sa-ti savarsesti viata muceniceste, pre care dor da-mi-l si mie, cinstita, ca sa duc mucenicia constiintei intreaga viata.

Slava....

Indepartand, Alexandra, toata ispita bunului tari imparatesc, ridicat-ai crucea Domnului, cea purtatoare de viata, Caruia, prin rugaciunile tale, prieten arata-ma, ca sa mostenesc raiul cel dorit intru care salasluiesti.

Si acum...

Lipsindu-mi graiurile , Stapana, ca lauda vrednica s-aduc slavei tale, pre al lui Gavriil preaveselitor "Bucura-te " il rapesc si cu acesta indraznesc a te canta pre tine, pre care toate ostile ingerilor, fara tacere, te slavesc.
Izbaveste pre cei ce te cinstesc, imparateasa Alexandra, de toate uneltirile rauvoitorului si deschide, cu rugaciunile tale portile imparatiei lui Hristos.
Curata, care prin cuvant pre Cuvantul in chip netalcuit L-ai nascut in zilele din urma, nu inceta rugandu-L , ca una ce ai indraznire de maica.

Cel ce ravneste ca toti oamenii sa se mantuiasca, chematu-t-ea si pre tine, Alexandra. din inchinarea idoleasca la cunosterea Lui, cand te minunai de a lui Gheorghe rabdare intru chinuri si de barbateasca lui staruinta; pentru aceasta , prin moarte naprasnica parasind slava imparatiei, credinciosilor te-ai facut solitoare.

Prochimen. glas 4.

Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israil.
Stih : Sfintilor celor din pamnatul Lui, minunate a facut Domnul intru dansii.

                                                                    Evanghelia
                                                   Din sfanta Evanghelie de la Luca ..... ( 21,12-19 )

" Zis-a Domnul catre ucenicii Sai : Isi vor pune mainile pre voi si va vor prigoni, dandu-va in sinagogi si in temnite, ducandu-va la imparati si la dregatori pentru numele Meu. Si va fi voua spre mantuire. Puneti deci in inimile voastre sa nu ganditi de mai inainte ce veti raspunde, caci Eu va voi da gura si intelepciune, careia nu-I vor putea sta impotriva, nici sa-i raspunda toti potrivnicii vostri. Si veti fi dati si de parinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi, si veti fi urati de toti pentru numele Meu. Si par din capul vostru nu va pieri. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre."

Slava...
Pentru rugaciunile dumnezeiestii Alexandra, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.
Si acum...
Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

 apoi Stihira glas 6 , asemenea cu : " Toata nadejdea o pun ..."
Stih : Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.

Alexandra , preacinstita, de dumnezeiasca dragoste umple-ma, precum si tu lepadand imparatiile cele stricacioase, te-ai umplut. Focul iubirii lui Hristos aprinde-l, ca sa alerg precum cerbul la apa cea nestricacioasa, si viata vesnica daruieste-mi. Cursele gatite mie intr-ascuns de cel viclean sfarama-le toate, ca intru pazirea poruncilor dumnezeiesti sa ma invrednicesc de salasluirea raiului cu tine,imparateasa, impreuna.
 
Cantarea a 7-a
Irmos :" Tinerii cei ce au mers din Iudea in Babilon...."
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Tirania patimilor,imparateasa, ma sileste a ma desparti de Hristos, pentru aceea cu staruinta te rog, cu rugile tale intareste-ma ca, inainte-ti stand, sa cant : Binecuvantat este Dumnezeu intru toti sfintii Sai !
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Pre Stapanul cel peste toate iubindu-L , mucenita, morta te-ai facut de bunavoie, Alexandra, inainte de sabie. Pentru aceasta , si pre noi invredniceste-ne sa murim de bunavoie , pentru Hristos, in fiecare zi.

Slava...

Unita fiind cu Domnul, calcat-ai in picioare inselaciunae idolilor; pre mine insa , Alexandra, invredniceste-ma sa biruiesc cu cuget barbatesc voile trupului si sa sfaram capul vrajmasului.

Si acum...
Flacara pactului stinge-o , ceea ce esti rug nears, racorind chinuitul meu suflet, si te rog, fa sa-i rasara virtutile care ma unesc cu preaulcele Hristos, Mirele cel dorit.

Cantarea a 8-4
Irmos :" Pre imparatul..."
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Intunericul impatimirii mintii mele dezleaga-l , Alexandra, Domnului rugandu-te , si a umbla intru lumina Lui invredniceste-ma.

Stih: Sfana a lui Dumnezeu , soleste pentru noi.

Din pamantesca imparatie mutate ai fot , Alexandra, intru intinsa imparatie a lui Hristos, pre care da-o tuturor celor ce te cinstesc.

Slava....

Pomului de care te desfatezi in raiul cel dulce, Alexandra, arata-i partasi pre toti cei ce in imne lauda nevointa ta.

Si acum...
Ceea ce in chip nestricacios ai nascut pre Mantuitorul, nestricat pazeste-ma, Fecioara, de amaraciunea ratacirii vrajmasului celui uneltitor de rele.

Cantarea a 9-a
Irmos :' Cu adevarat Nascatoare ..."
Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

Biruind vitejeste, maica Alexandra, cursele amagirilor celor aducatoare de stricaciune, impreuna-biruitori arata-i pre toti iubitorii de mucenici.

Stih : Sfanta a lui Dumnezeu, soleste pentru noi.

 Caprioara de Hristos insagetata, Alexandra , de sageata Domnului sagetati a fi invredniceste-ne, ca impreuna sa traim cu toti sfintii.

Stih : Sfanta a lui Dumnezeu , soleste pentru noi.

Cu curgerile cele de miere ale ariului desfanadu-te , ca una care vezi fata Domnului, nu lipsi a soli pentru noi , mucenita.

Slava...

Sfintele tale maini ridica , dumnezeiasa Alexandra, la Imparatul veacurilor si cere sa ne mantuim noi, cei ce cinstim pomenirea ta.

Si acum...
Nevrednic fiind din pricina multor poticniri , ceea ce esti cu totul fara prihana, inaintea bunului Iisus, pre tine impreuna cu Alexandra, solitoarea mea, aparatoare va pun.

apoi Cuvine-se cu adevarat ....

Bucura-te , Alexandra, ceea e de dragostea lui Hristos ai fost strapunsa, si de imparatiile cele stricacioase indata te-ai lipsit, si inainte de moarte de sabie sufletul ,in chip minunat , ti l-ai dat Facatorului tau.
Cu purtatorul de biruinta cel minuant dimpreuna cu Apolo, Codrat si Isaachie, cinstitii tai impreuna -alergatori , de Dumnezeu cugetatoare Alexandra, penru noi Stapanului cu starinta rugati-va.
Cu sfintele tale rugaciuni pazeste , Alexandra, pre toate cele de un nume cu tine, care cu evlavie savarsesc luminat dumnezeiasca pomenirea ta, si cu tine, ca mijlocitoare catre Hristos, s-au imbogatit.
Vrednici ne fa Alexandra, de dumnezeiasca imparatie a lui Iisus pre cei care iti cerem, cinstita mucenita, sfintele rugi si de dorul tau dupa mucenicie ne minunam.
Toate ostile ingeresti, Inaintemergatorul Domnului, cei doisprezece Apostoli si toti sfintii, impreuna cu Nascatoare de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...( de 3 ori ). Preasfanta Treime...Tatal nostru.
Miluieste pre noi, Doamne... Slava ....Doamne miluieste-ne pre noi.....Si acum....Usa milostivii deschide-o noua...

Troparul glas 2, asemenae cu :"Cand de pre lemn ..."

Ca ceea ce cu Hristos impreuna imparatesti si te-ai imbogatit cu indrazneala, dumnezeiasca imparateasa, soleste pentru noi, credinciosii, care te punem mijlocitoare, si vindecarea slabiciunilor si boalelor noastre, Alexandra, iti cerem cu dorire, ca sa fim aflati curati la judecata si sa stam, impreuna cu tine, inaintea Lui.
Stapana, primeste rugaciunile robilor tai si ne izbaveste pre noi din toata nevoia si necazul.
Toata nadejdea mea spre tine o inalt , Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

 si apoi acestea pe glas 1.

De toate primejdiile pazeste pre robii tai, binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare , ca sa te slavim pre tine, nadejdea sufletelor noastre.
Pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai, Doamne si lae Nascatoarei de Dumnezeu pacea Ta da nous si ne miluieste pre noi, ca un singur indurate.

Distih
Vrednic ma arata imparatiei lui Hristos
Pre mine, cel ce indraznesc catre tine, imparateasa Alexandra.


Scrisu-s-a acest Canon de mangaiere in Sfanta Manastire Simonos Petras din Sfantul Munte Athos, la 21 noiembrie 2012.

Nota: Paraclisul a fost alcatuit in Sfantul Munte al Athonului de catre Ieromonah Athanasie Simonopetritul , Imnograful Sfintei Marii Biserici a lui Hristos.
Tiparit cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Parinte Timotei , Arhiepiscopul Aradului.