"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

vineri, 8 august 2014

Rugaciunea lui Iisus !

"Rugaciunea inimii, deci, este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Pomenind numele lui Iisus, te sfintesti. (...) Le-am spus si celor din America si va spun si voua : intotdeauna cand pomenim numele lui Iisus, fug toti dracii , pentru ca demonii se cutremura cand aud numele Domnului Iisus Hristos.
Satana e de acord ca sa zici aproape orice cuvant, dar "miluieste-ma "el nu suporta sa auda niciodata.
Intr-o manastire, unde era program precis,la miezul noptii trageau clopotele pentru Miazanoptica.
Dar, de cateva ori, inainte de miezul noptii cu o ora, incepeau clopotele sa sune. Si era o galceava...Ieseau calugarii de la chili sa merga la Miazanoptica, dar biserica inchisa.
Si atunci il cetau pe clopotar :
- Mai , de ce-ai sunat mai repede ?
- Dar eu n-am sunat !
 - Nu ai tras tu clopotele !?
Si atunci , un cuvios, un frate curat su curajos, si-a zis in gand :" Lasa ca vad eu ce se intampla !" Si s-a ascuns undeva in clopotnita. A stat acolo pitit. Cu o ora inainte de miezul noptii, au inceput iarasi clopotele sa sune.
Si-a iesit fratele si a spus celui care targea clopotele : " In numele lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, iti poruncesc tie, duhule necurat, sa ramai pe loc !" Si ,deodata, au incetat clopotele; era satana care incurca lucrurile....
Atunci parintele I-a zis diavolului :" Nu-ti dau voie sa pleci de aici, pana ce nu canti si tu Sfinte Dumnezeule ". Si a inceput sa cante demonul, ca satana a ramas cu vocea aceea de inger, nu a pierdut-o.
Canta satana, incat clocoteau toti muntii, asa de puternic acnta: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte ", iar apoi se opera .  "Termina cantarea !" , il indemna calugarul. Si iar incepea :"Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare , Sfinte fara de moarte".
Iar se opera. A treia oara la fel.
Pentru ca nu voia nicidecum sa zica "miluieste-ne pe noi "
Asta nu voia sa zica satana. Nu voia sa-I ceara lui Dumnezeu sa-l miluiasca.
Si, atunci, a inceput diavolul sa-l roage pe calugar : " Da-mi drumul, ca vine ziua si ma prinde aici " E o istorioara cu mare inteles."


Nota : Fragment preluat din cartea " Traiti frumos si-n bucurie " autor Inalt preasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.

Luceferii stiintei !

"Invatatii lumii astazi
Tot se straduiesc mereu
Ca deplin sa dovedeasca
Ca " nu este Dumnezeu "!
 
Cu progresele stiintei
Ca si mandrul "Lucifer "
Dansii vreau sa se inalte
Astazi mai presus de cer.
 
Doua usi le sau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la poarta noua
Stau privind niste manzati.
 
Una este "usa vietii "
Care lor li s-a inchis,
Alta este cea a mortii
Care goaznic s-a deschis.
 
Cate le ajunge capul
Cauta sa nascoceasca
Ca sa fabric viata
Si pe moarte s-o opreasca !
 
Orice uneltesti atee,
Viata insa nu poti da,
Iar de rafuiala mortii
Nici de cum nu vei scapa.
 
Daca nu cunosti viata
Pe Prea Bunul Dumnezeu,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania "celui rau " !
 
 
  
Nota : Poezia " Luceferii stiintei " autor Sfantul Ioan Iacov Hozevitul

Hrana sufleteasca !

" Ce ar trebui sa facem ca sa punem tot foc peste foc, ca sa nu se stinga ravna pentru cele duhovnicesti ?

"E normal sa pui aceasta intrebare. Pe foc trebuie mereu sa arunci cate ceva ca sa arda in continuare. Si ravna aceasta trebuie mereu s-o intaresti.
Nu putem sa stam tot timpul de vorba cu un episcop sau cu parintele staret sau cu parintele duhovnic, insa avem langa noi sfintele carti, Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Pe aceastea sa le avem ca hrana.
Ravna trebuie sa ti-o innoiesti permanent. Eu, de exemplu, cand sunt mai suparat, cand am probleme, nu las ca sa fiu framantat si sa ma gandesc ca preotul cutare mi-o facut multe probleme sau altceva de genul acesta. Eu, pur si simplu, iau langa mine un prieten. Stau de vorba cu el. Si prietenul, daca am stat cu el, imisporeste puterea. Prietenul acesta se numeste cartea de folos sufletesc.
Cand eram aici staret, aveam langa camera unde dormeam o alta camera care avea toti peretii captusiti cu carti.Veneam seara de la slujba decis, foarte decis:"Nu mai citesc in seara asta nimic, trebuie sa ma odihniesc, sa ma culc , ca maine am treaba".
Si intam in camera aceasta unde sunt cartile, asa,ca un soldat, ca un pasa. Cand eram la jumatatea camerei, vedeam undeva o carte si-mi ziceam "Ia sa vad, mai , ia sa vad". Luam cartea si o deschideam si ma pomeneam ca s-o facut ziua si inca nu am inchis cartea. Uitasem de toate necazurile, de toate ispitele, intelegi ?
E o soutie.
Foarte mult insista Sfintii Parinti ca sa se citesca din cartile sfinte. Sunt foarte, foarte bune.
Ca nu ai in toate zilele un duhovnic la indemana, nu ai in toate zilele un episcop ca sa stai de vorba. Si, daca mergi, poate nu are timp sau nu are dispozitie sufleteasca. Atunci iti amintesti ca-l ai langa tine pe acest prieten.
Eram aici dupa Decretul din 1959. Si am ramas singur in manastire, ca toti au fost dati afara. Am ramas eu cu o babuta  care facea treaba la bucatarie. Si era o noapte pustie,grozava, era extraordinar de intuneric.
Eu eram inspaimantat. Si cum stateam intins, pe pat, am dat cu mana de Sfanta Scriptura. Eu ma obiceiul acesta, sa pun Biblia la capul patului.
Deodata s-a facut lumina, s-o imprastiat tot pustiul acela. Asa m-am bucurat, asa m-am miscat sufleteste, asa mi-a provocat o speranta si-o incredere, si-o bucurie, cand am dat cu mainile de Scriptura."



Nota : Fragment preluat din cartea "Traiti frumos si-n bucurie " autor Inaltpreasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopului Maramuresului si Satmarului.

Cum sa avem o legatura permanenta , vie, cu Maica Domnului, cu sfintii, cu ingerii ?

"Printr-un singur mijloc. Cand esti intr-o tara straina cum pastrezi legatura cu familia , cu copiii tai ? Cum pastreaza legatura un om cu copiii lui, cu nevasta lui, cu parintii lui ?  Prin dor .
Moare de dorul lor . Asa este ? Prin dor. Moare de dorul tarii lui, moare de dorul pruncilor lui. Este o legatura ? Este adevarata legatura ? Tot la fel trebuie sa ne pastram si sa ne cultivam dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinti.
Sa cautam sa anulam barierele care ne racesc sufleteste, care ne impetresc, prin care uitam de Dumnezeu. Daca cel care este in strainatate isi permite sa cada in uitare, daca el accepta sa uite de tata, de mama, de frate, de sora, de sotie, de copiii lui, atunci cade in toate pacatele.
Atata timp cat tine legatura cu familia, cu toti atunci dorul il arde. Nu se poate instraina de randuiala crestina, de tara lui, de familia lui,de parintii lui, de sotia lui.
Daca se uita la o femeie straina, simte ca a facut o faradelege, simte ca a patat memoria familiei lui. Numai in limba romana exista un cuvant atat de sfant si atat de clar : dorul.
Prin acest cuvant e concretizata aceasta legatura extraordinara , inefabila, intre eu si tu, intre om si Dumnezeu, intre om si familie, intre om si tara, intre om si neam, intre om si rai, intre om si viata vesnica...
Dorul de rai il duce pe om in rai. Si daca se insoara si daca merge in calugarie, ii atras puternic de dorul de rai.
Dorul acesta de puritate, dorul de a avea o legatura cu cele curate si sfinte si drepte. Legatura dreapta, nu legaturile strambe si pacatoase, ci legaturile drepte fata de un prieten, fata de tara, fata de parintii tai, fata de sotia ta.
Aceste legaturi te tin aproape de Dumnezeu ."



Nota : Fragment preluat din cartea"Traiti frumos si-n bucurie " autor Inaltpreasfintitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.