In amintirea Parintelui Cleopa

Ultimul cuvant al Parintelui Cleopa catre obstea Manastirii Sihastria

1 Martie 1998

" In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh

Prea Cuvioase Parinte Staret, Prea Cuviosi Parinti si frati, asa cum va vad eu aici, dragul mamei, asa, pe toti, sa va vad la Rai, la bucuriile fara margini ale Raiului, caci toti sunteti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului, si fiecare, saracul, face ascultare in directia lui, unde este pus.

Tare imi este drag cand va vad!

Dar pe multi nu va cunosc. Eu vin rar pe aici. Am atata lume pe capul meu acolo si sunt bolnav. Dar mai cunosc din ei, care vin la manastire si care sunt mai vechi....Eu doresc ca toti, toti sa mergeti la bucuria cea vesnica si nici unul Doamne fereste, la munci.

Dragii mei parinti si frati, sa stiti ca Biserica este mama noastra spirituala. Ea ne-a nascut pe noi la botez prin apa si prin duh. Ati auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel : ati luat darul punerii de fii in baia nasterii de-a doua si a innoirii Duhului Sfant.

De atunci suntem toti fii dupa dar ai lui Dumnezeu, de cand ne-am botezat in numele Preasfintei Treimi.

De aceea va rog din toata inima sa iubiti Biserica, mama! Sa va fie draga Biserica si cat puteti , ziua si noaptea sa mergeti la Biserica. Care sunt mai batrani si nu pot saracii, sa stea mai putin. Care sunt tineri pot sa stea mai mult, pentru ca pravila Bisericii imbogateste memoria fiecaruia si darul Preasfantului Duh vine asupra aceluia care asculta cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii.

Dragii mei, eu pacatosul si nevrednicul sunt batran- 86 de ani, sase operatii, mana dreapta mi-e rupta, am stat in ghips 32 de zile, maine-poimaine imi veti canta Vesnica pomenire!

Ce sa mai astept ? Psalmul 89 spune clar : Anii lor sunt saptezeci de ani, iar daca vor fi in putere optzeci de ani. Iar la stihul unusprezece spune asa : Ce este mai mult decat acestia, asteneala si durere! Eu am intrat in anii durerii. Am imbatranit, optzeci si sase de ani implinesc acum , pe zece aprilie.

Dragii mei parinti, va rog din toata inima, care aveti dragoste si puteti, sa nu ma uitati la rugaciune. Sa ma pomeniti!

Eu am dragoste cand va vad pe toti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului.

Asa sa va vad la Rai, dragul mamei, pe toti ! Toti sunteti in slujba Mantuitorului si a Maicii Domnului.

Manastirea noastra este o manastire cu randuiala canonica: nu se manaca carne, spovedania este la vreme, slujbele merg dupa randuiala Sfantului Sava...

Cand am venit eu aici am gasit paisprezece parinti, incaltati cu opinci, cu barbile pana la genunchi, cu metanii de lemn la mana...M-a adus fratele meu Vasile.

Cand am venit aicea aveam cincisprezece ani jumate, nu stiam...

Si cand am vazut la masa calugarii toti, si staretul, batranul, citea cuvant de folos in capul mesei, de la Sfantul Teodor Studitul, eu am intrebat pe fratele: Aici este praznic? Ca eu am stat la Cozancea, si acolo era viata de sine : fiecare cu masa lui, cu casa lui. Mai frate, a zis el, nu este praznic! Aici este viata de obste. Asa stau la masa calugarii, cu totii totdeauna! Batranul le citea cuvant...El slujea Liturghia si se hranea numai cu Sfanta Impartasanie, aproape douazeci de ani. Numai sambata si Duminica gusta asa, oleaca, de prin castroane. Stiu, pentru ca eu eram bucatar. Dumnezeu sa-l odihneasca, saracul !

Tare a mai fost cu frica de Dumnezeu si tare a mai fost cu credinta ! M-a calugarit in anul 1937, in postul Sfintei Marii. Imi aduc aminte.

Era un parinte, Nicolae Gradinaru, cu barba mare, poate l-ati apucat unii. El a zis cand m-a dus in fata altarului : " Prea Cuvioase parinte, sa-i punem numele Cleopa, ca nu avem nici un Cleopa aici!" Si batranul a pus mana pe foarfece si Cleopa mi-a zis. Asa a fost scris !

Dumnezeu sa-i odihneasca! Am pomelnicul acasa, al tuturor celor care au murit aici ; am si episcopi si patriarhi, cati sunt. Cat mai am o scanteie de viata ii pomenesc in fiecare zi !

Dar va rog, dragul mamei, pe toti, sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni ! Si asa cum va vad aici sa va vad in Rai, bucuria cea vesnica, fara margini!

Mila Preasfintei Treimi si acoperamantul rugaciunilor Preasfintei Maicii lui Dumnezeu si ale tuturor sfintilor sa fie cu voi, cu toti, dragii mei, si pe toti sa va duca la Rai. Amin "

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu pentru rugaciunile, Sfantului Parintelui nostru Cleopa, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi pacatosii ! Amin

Din invatatura Parintelui Epifanie Teodoropulos

Importanta cuvantului "iarta-ma"

"Intr-o dimineata , dupa Sfanta Liturghie, Staretul se afla in biroul sau si discuta.

La un moment dat s-a adaugat celor de fata si un fiu duhovnicesc al sau, cu fiica sa de patru ani. Staretul a observat indata ca cea mica era manioasa si a cerut sa afle pricina. Deoarece aceea nu raspunse, a inceput tatal ei sa explice ca putin mai inainte lovise pe unchiul ei in timp ce glumea cu ea. In ciuda recomandarilor ce i s-au facut si a iertarii unchiului ei, ea nu ceruse iertare.

Atunci Staretul ii lasa pe toti in birou, o ia pe fetita de mana si merge in camera alaturata. De acolo telefoneaza unchiului ei, ii explica pricina telefonului si spune fetitei :

- Hai , copilul meu cel bun, cere iertare de la unchiul tau.

Cea mica insa tinea gura stransa.

- Un cuvintel este, spune-l, copilul meu cel bun. Iata, eu maine iti voi lua un dar. Spune acest cuvant scurt.

Cea mica rezista cu tacere indaratnica. Atunci Staretul a spus ca pentru sine : Vezi cum se teme diavolul de cuvantul acesta, chiar si cand il spune un copil mic ! Vezi cum alegat-o si n-o lasa !

Incercarea continua de mai bine de jumate de ora. La sfarsit, Staretul spune fetitei cu un ton mustrator:

- Asculta, copilul meu, daca nu ceri iertare nu vei avea ajutorul lui Dumnezeu si te vei imbolnavi. Ai auzit? Te vei inbolnavi !

Copila a inceput sa sopteasca printre dinti " iertati ". Staretul insista:

- Mai tare, copilul meu, mai tare sa auda si diavolul si sa fuga departe!

Copila spune din nou putin mai tare. Atunci Staretul o saruta, ii da bani si o duce in birou, unde lasase pe vizitatori sa astepte.

- Dati-i toti cate o suta de drahme deoarece astazi s-a luptat cu diavolul si l-a biruit! "

Rugaciune catre Cuviosul Amfilohie

"O, Preacuvioase Parinte Amfilohie. Tu, fiind luminat de cunostiinta slavei Dumnezeiesti, in faptele credintei intarit prin puterea lui Dumnezeu, iar nu prin intelepciunea cea omeneasca, avand nadejde in singurul Dumnezeu, nu in zadar te-ai trudit in lumea aceasta vicleana si desfranata, si ai dobandit aici roada duhului : dragoste, bucurie, pace, viata indelungata, infranare si prin acestea ai dobandit aici adevaratul har al lui Dumnezeu, dar si harul credintei, al dragostei celei jertfelnice, care poate toate, toate le rabda, toate le crede, nu cauta ale sale, ci cauta folosul celuilalt si nu se sfarseste niciodata, trece mai presus de ceruri si se salasluieste in locasurile Dadatorului de dragoste, ale Insusi Preainaltului Dumnezeu.

Pe Acela, tu, asemenea apostolilor L-ai proslavit si L-ai marturisit fara frica prin minunile tamaduirilor si ale dragostei fata de straini, si te-ai aratat pastor bun, punandu-ti sufletul pentru oi , fiind lumina turmei tale, mantuind oile cuvantatoare cele ratacite , care s-au aruncat in robia stricaciunii, aratandu-le locas al harului, i-ai innoit duhovniceste, intarindu-i in neputintele lor, slobozindu-i de pacatele de moarte si aducandu-i la cunostinta Adevarului, care este insusi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel care S-a rastignit cu trupul pentru pacatele amenilor, deschinzand prin aceasta intrarea in Imparatia Cerurilor, unde petreci cu toti dreptii si mucenicii acum cantand preacinstitul nume al Preasfintei Treimi si Ii aduci lauda si multumire Preacuratei Fecioare Maria impreuna cu Arhanghelii si cu Ingerii si cu toti sfintii.

Te rugam pe tine, Maritule Ales al Domnului, fii noua mijlocitor si rugator tare inaintea Domnului pentru mantuirea noastra, a pacatosilor, de vazutii si nevazutii vrajmasi, de navalirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, ca intariti fiind prin rugaciunile tale cele atotputernice inaintea lui Dumnezeu, sa putem cu tarie sa luptam impotriva dusmanilor mantuirii noastre si asa urmandu-te pe tine sa ne aratam biruitori asupra vrajmasilor, care lupta pentru a darama puterea credintei celei adevarate a Sfintei Ortodoxii, pe care tu ai inaltat-o cu glas tare toata viata ta, si pentru aceasta te-ai aratat incununat de Dumnezeu cu cununa negraita, stralucind acum in Imparatia Cerurilor inaintea Tronului Imparatului Celui Atottiitor, Caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Duhul in vecii vecilor. Amin! "

Stii tu oare, fiule?

"De ce se inchid norii cand campiile sant insetate de ploaie, si se deschid atunci cand campiile nu vor ploaie? Din pricina rautatii oamenilor, firea s-a turburat si si-a lepadat randuiala.

Stii tu oare, fiule, de ce tarinile rodesc slab primavara, iar vara dau recolta proasta? Pentru ca si fiicele oamenilor isi urasc rodul pantecelor lor si il ucid in plina crestere.

Stii tu oare, fiule, de ce izvoarele seaca si roadele pamantului nu mai au gustul de odinioara? Din pricina pacatelor oamenilor, prin care a intrat neputinta in toata firea.

Stii tu oare, fiule de ce neamul biruitor rabda infrangeri din pricina neintelegerii din launtru si din pricina vrajbei, si mananca painea amarita de lacrimi si uraciune? Deoarece i-a biruit pe varsatorii de sange din jurul sau, dar nu i-a biruit pe cei din launtru.

Stii tu oare, fiule, de ce maica nu isi poate indestula fiii? Pentru ca, alaptandu-i , nu le canta cantecul dragostei, ci cantecul urii fata de vecini.

Stii tu oare, fiule, de ce oamenii s-au uratit si au pierdut frumusetea strabunilor? Din pricina ca au lepadat chipul lui Dumnezeu, care din launtru, din suflet, daruieste frumusete fetei si au pus pomezi pamantesti.

Stii tu oare, fiule, de ce s-au inmultit bolile si infricosatele molime? Pentru ca oamenii au inceput sa creada ca sanatatea este furata de la natura si nu daruita de Dumnezeu. Iar ceea ce a rapit cu sila, cu indoita sila trebuie aparat.

Stii tu oare, fiule, de ce oamenii se lupta pentru pamant si nu se rusineaza de asemnarea lor cu cartitele? Pentru ca pamnatul le creste prin inima, iar ochii vad doar ceea ce creste in inima.

Si pentru ca, fiul meu, pacatul prea mult ii slabeste in lupta pentru ceruri.

Nu plange, fiule, in curand Domnul va veni si va indrepta toate."

------------

Sfantul Nicolae Velimirovici

Maica Domnului sprijinitoarea noastra

" Era vara anului 1947. Arhimandritul Cleopa pleca la Bucuresti sa aduca obiecte bisericesti pentrul noul paraclis. Ajungand in capitala, parintii de la Patriarhie l-au invitat la o intalnire duhovniceasca in casa profesorului universitar Alexandru Mironescu, unde erau deja adunati numerosi preoti, profesori si credinciosi.

Intre ei erau si Arhimnadritii Benedict Ghius, Dosoftei Morariu, Gherontie Ghenoiu, Parintele Profesor Dumitru Staniloae si multi alti intelectuali. Se puneau intrebari si se dadeau raspunsuri duhovnicesti.

In acel moment a intrat in sala si Parintele Cleopa. Invitatii s-au sculat in picioare si, cerand binecuvantare, asteptau ca parintele sa le vorbeasca cuvant de folos.

Fiind rugat , Parintele Cleopa a inceput sa le spuna un cuvant de la Sfintii Parinti despre cinstirea Maicii Domnului.

In timp ce vorbea el, deodata s-a savarsit o minune! Icoana mare a Maicii Domnului din perete, pe care era inchipuit si Proorocul David, a inceput sa se clatine tare timp de cateva minute si sa scoata un sunet ca de harpa. Parintii si credinciosii adunati in sala, fiind cuprinsi de emotie, nu stiau ce minune sa fie aceasta.

Unii plangeau, altii isi faceau cruce, altii se inchinau la icoana Maicii Domnului, iar altii se rugau cu lacrimi , fiind cuprinsi de uimire.

Dintre toti, Arhimandritul Benedict Ghius a fost cel mai mult miscat, repetand mereu : " Maica Domnului....Maica Domnului....O minune!...O minune!"

Dupa cateva minute, icoana s-a oprit pe loc, pendulul batea normal si toti cuprinsi de emotie, se rugau la Maica Domnului sa aiba mila de tara si de poporul roman.

Aceasta minune a Maicii Domnului cu Pruncul in brate a intarit mult in credinta pe toti cei ce erau de fata, mangaindu-le sufletul.

Dupa ce Parintele Cleopa si-a incheiat cuvnatul, au cantat cu totii axionul Maicii Domnului si s-au retras fiecare cu gandul la minunea savarsita. Cei mai multi au considerat ca prin aceasta minune Maica Domnului a binevoit sa arate un semn de imbarbatare si de mangaiere pentru binecredinciosii crestini, intr-un moment in care urmau sa vina grele incercari peste tara noastra."

--------------------------------------

Nota:

Fragment extras din cartea "Viata si nevointele Parintelui Cleopa" scrisa de Arhimnadrit Ioanichie Balan