"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

joi, 29 martie 2012

Picuri de pocainta !


Pocăinta Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale
Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa-cer ;
Ci Tu pricepi cuvantul din mute osanale
Si talcul rugaciunii de lacrimi si taceri.
Imi stiu faradelegea: gresita sunt,
Stapane, Prea mult am stat cu ochii plecati,catand in lut,
Prea multe griji avut-am de zilele de mane
Si n-am iertat,cand rana in suflet m-a durut.
Ti-am prea iubit faptura, de Te-am uitat pre Tine,
Si cantecul taranei l-am ascultat prea mult,
Am irosit comoara de armonii divine
Si glasul cel de taina eu n-am vrut sa-l ascult.
Mi-am impletit cantare din grele flori de tina,
Am indragit mirosul de verde si de crud,
Am prea iubit amurgul, cu zarea-i de lumina
Si turma de caprite, cu botul mic si ud.
Mi-am impletit cantarea din flore de matasa,
Am indragit mirosul de miere si de tei,
Am prea iubit podoaba si haina de mireasa,
In zambetul campiei, mijind sub pasii mei.
Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale,
Caci n-am sporit talantul, pe care mi l-ai dat,
Ci ca un rob,am irosit in cale
Multimea milei Tale si darul Tau bogat.
Acum, cutremurata de taina Cinei sfinte,
Stau, Doamne, inainte-Ti, in goliciunea mea,
M-apasa greu pe umeri aducerile-aminte
De patimile firii, de toata pofta rea.
Din gand smerit primeste, Iisuse, rugaciunea,
Hraneste-ma pe mine cu har imbelsugat,
Adapa-ma cu mila, imbraca-mi goliciunea
Cu raza de sfintenie din chipul Tau curat.
Sa nu ma lasi, Preabune, sa plec nemangaiata,
Caci imi cunosc pacatul si taina Ta o stiu
Strig catre Tine, Doamne, din inima plecata,
Sa nu ma lepezi astazi, ci lasa-ma sa viu.
Sfinteste-ma, Iisuse, si taina mi-o arata,
Pogoara-n minte harul prin ungerea cu mir,
Si fa sa nu ma arda vapaie-nfricosata,
Cand buza mea de tina sorbi-va din Potir.
Nota:
Poezia "Pocainta", autoare Zorica Latcu

miercuri, 28 martie 2012

Maica Domnului desavarsirea curatiei !


" Soarele se oglindeste in apa cea limpede si cerul in inima curata.
Dumnezeu Duhul Sfant are multe salasuri in aceasta lume intinsa, dar inima neprihanita a omului este locasul care ii este cel mai bine-placut sa Se salasluiasca.
Acesta este adevaratul Lui salas; toate celelate sunt numai locuri in care Isi face lucrarea. Inima omului nu poate fi niciodata pustie. Intotdeauna este plina cu ceva; fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu. Ceea ce se afla in inima este prin sine legat de curatia ei. Era o vreme cand inima omului era plina numai cu Dumnezeu - o oglinda a frumusetii lui Dumnezeu,o psaltire pentru lauda lui Dumnezeu. Era o vreme cand totul se afla intru adevar, in mana lui Dumnezeu, in afara de primejdii; dar cand omul, in nebunia lui, a luat lucrurile in mainile sale, multe fiare salbatice au atacat inima omului; si de aici a venit inluantru robia inimii omului si, in afara, ceea ce se intelege ca istorie a omenirii.
Venirea lui Dumnezeu printre oameni este ca un stalp care arde in intunericul cel mai adanc. Vestea acestei veniri a inceput cu un inger si o fecioara, cu o convorbire intre curatia cereasca si cea pamanteasca. Cand o inima necurata sta de vorba cu o inima necurata, se isca un razboi. Cand o inima necurata sta de vorba cu una curata, se isca un razboi. Doar atunci cand o inima curata sta de vorba cu o alta inima curata este veselie, pace si minune mare.
Arhanghelul Gavriil este primul purtator de cuvant al vestii celei bune pentru mantuirea omului, al faptei celei minunate a lui Dumnezeu - intrucat mantuirea omului nu putea veni fara fapta cea minunata a lui Dumnezeu. Preacurata Fecioara Maria a fost prima care a primit aceasta veste buna si a fost cel dintai om care s-a cutremurat de frica si de bucurie.
Cerul se oglidea in inima ei curata precum soarele in apa cea limpede. Domnul, Ziditorul lumii noi si Innoitorul celei vechi, urma sa-si odihneasca capul in inima ei si sa se imbrace in trup. Aceasta fecioara aleasa a fost logodita cu Iosif, rudenia ei . De ce a fost ea logodita ? De ce a fost logodita? Iconomia lui Dumnezeu a hotarat astfel, ca ea sa fie ocrotita de batjocura dracilor si a oamenilor. Daca ea nu ar fi fost logodita inainte de nastere, care dintre oameni ar fi crezut ca Fiul ei nu S-a nascut in faradelege ?
Asa, care judecator pamantesc ar fi scapat-o de stransoarea Legii? Dumnezeu, in iconomia Lui, nu a dorit sa aduca tulburare asupra alesei Sale, nici ispita mare asupra oamenilor si astfel a randuit El sa se ascunda Fecioara si nasterea ei sub infatisarea logodnei ( Cand Insusi Hristos a ascuns multe lucruri dintru inceput , numindu-se Fiul Omului si nedezvaluind pretutindeni in chip vadit unimea Sa cu Tatal, de ce atunci sa ne mire aceasta tainuire,in pregatirea unei astfel de taine minunate si fara de asemanare ? Sfantul Gura de Aur )
De ce numele barbatului era Iosif ? Sa ne amintim ca acel Iosif minunat si curat si-a pastrat curtaia trupeasca si sufleteasca in mijlocul dezmierdarilor Egiptului; si, in felul acesta sa usureze constiinta credinciosului pentru a crede ca rodul fecioarei, al Maicii Domnului, era intr-adevar de la Duhul Sfant si nu din patimile pamantesti ale oamenilor(...) Si intrand ingerul la ea , a zis : "Bucura-te, ceea ce esti plina de har,Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei " (...)
Iar ea, vazandu-l pe Arhanghel, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta intru sine : Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta ?
Ca un copil ! Maria este cu adevarat un copil. Domnul a spus : " De nu va veti intoarce si veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor. " ( Matei 18:3, 19:4 ). Lumea acesta cu pofte si patimi,indata il imbatraneste pe om. Copilaria noastra scurta si in vremurile moderne se face si mai scurta. Cine se mai poate face copil din nou ? Maria a fost si a ramas asa toata viata ei, prin curatia si intrega intelepciune, prin frica ei de Dumnezeu si ascultarea de El (...) Ca un copil, ea s-a speriat de aratarea ingerului; ca un copil, ea cugeta intru sine ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta.
Nu era nimic mincinos, prefacut sau inselator in ea, ci totul era copilaros - simplu, neprihanit, curat si nevinovat. Marele Gavriil, care a fost de fata la facerea omului si la inceputul veacurilor si care a avut puterea de a judeca limpede sufletele oamenilor, a judecat limpede gandurile framantate ale Preacuratei Fecioara, mai curat decat putem judeca noi. Atunci , el a vazut nedumerirea sufletului ei si s-a grabit sa o linisteasca cu aceste cuvinte blande : "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har de la Dumnezeu"
Nu te teme, copila mea! Nu te teme , tu , fiica lui Dumnezeu cea plina de har ! Nu te teme , preabinecuvantata tuturor prin tine peste toti oamenii ! Sfantul Andrei Criteanul, cugetand prin insuflarea lui Dumnezeu, la menirea marelui Arhanghel, comenteaza la Bunavestire despre Preasfanta Fecioara : " Nu te teme, Marie , caci ai flat har de la dumnezeu, har pe care Sara nu l-a primit, nici Rebeca nu l-a simtit; ai aflat harul de care nici macar marea Ana nu a fost vrednica, nici Penina, potrivnica ei. Desi au ajuns mame, ele si-au pierdut fecioria, dar tu, ajungand mama, ti-ai pastrat fecioria intreaga.
Asadar nu te teme, caci ai aflat har de la Dumnezeu - har pe care numai tu l-ai aflat de la inceputul veacurilor si nimeni altcineva ! "
Auzind aceasta veste din cer, Fecioara Maria, in curatia ei ca de copil, l-a intrebat pe vestitorul cel neobisnuit : "Cum va fi acesta, de vreme ce eu nu stiu de barbat ? " Aceste cuvinte nu arata neincrederea ei in bunavestire a ingerului, ci curatia si nevinovatia ei. Ce ar fi raspuns oricare dintre voi unei astfel de vestiri din partea celui mai neobisnuit dintre oaspeti ? Totusi Feciara Maria nu a spus nimic fara de folos. Poate ca daca intrebarea ea a fost fara de folos pentru ea, aceasta nu a fost si pentru noi fara de folos.
Duhul ei binecuvantat a pus intrebarea pentru noi, ca fiecare dintre noi sa-si puna intrebarea, gandind la legea fireasca. Pentru a aduce pe lume un prunc, este nevoie de barbat - unde se afla barbatul ? Asa ne-am fi intrebat toti , fiind foarte departe de libertatea incare se veseleste Atotputernicul Dumnezeu si fiind robiti de obicei prin puterea firii. Astfel era nevoie pentru noi ca Fecioara Maria sa puna intrebarea si ca sa auzim raspunsul binevestitorului lui Dumnezeu. Care a fost raspunsul Arhanghelului Gavriil ? "Duhul Sfant se va pogari peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri ; pentru aceea si Sfantul care se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea cea numita sterpa. Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. "
Un raspus intreg si deplin care aduce multumire. Dumnezeu , acolo unde El voieste, indeparteaza legile firii. Firea si randuiala firii sunt ca si cum nu ar exista, atunci cand Dumnezeu cel viu implineste voia Lui in lucrarea mantuirii omului. " Harul nu intra in legea firii ", spune Grigorie din Neocezarea. El Insusi Innoitorul tuturor lucrurilor, Domnul Iisus, adevereste ca Duhul este cel ce da viata. ( Ioan 6:36 )
Singura zamislire printr-o bunavestire nemijlocita, prin lucrarea Duhului vietii, este zamislirea de catre Preacurata Fecioara Maria. In istoria facerii de la Adam nu fusese niciodata un asemenea caz. Acesta a fost singurul caz al tuturor veacurilor si singurul in vesnicie, apartinand atat acelei vremi, cat si vesniciei, acela al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Ascultand istorisirea data de vestitorul lui Dumnezeu, cea mai smerita dintre toate fecioarele cele smerite, a sfarsit vorbirea cu Arhanghelul cu cuvinte linistite : "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau.
"Ea nu spune : Iata roaba ta, o Arhanghele, ci spune "roaba Domnului ", intrucat ea stie ca Arhanghelul este doar un vestitor al Voii lui Dumnezeu si ca el, desi puternic si nemuritor, este doar un slujitor al Dumnezeului celui viu. Pe de alta parte, ea nu spune :"fie mine dupa cuvantul Domnului", ci " dupa cuvantul tau, aratand astfel cinste fata de capetenia nemuritoare a ostii ceresti. Atat un gand cat si celalalt arata ascultarea cea mai binevoitoare si smerenia cea mai desavarsita. Un raspuns atat de chibzuit putea fi dat numai de o inima curata in chip desavarsit, caci intr-o asemenea inima se toarna cel mai indata dreapta judecata.
In clipa ispitei din Rai, Eva a uitat aceste cuvinte, si a luat aminte la cuvintele lui Satan, inima ei facandu-se necurata in clipa aceea. Din pricina acestei necuratii, dreapta ei judecata a parasit-o. Inima Evei s-a necuratit din pricina mandriei si a neascultarii fata de Dumnezeu, lumea cea veche a cazut , oamenii s-au facut stricaciosi, si intrega zidire se afla in suferinta. Lumea cea noua se zideste pe smerenie si ascultare.
Smerenia si ascultarea Preasfintei Maici a Domnului nu se pot grai in cuvinte. Numai Fiul ei, Mantuitorul si Innoitorul intregii zidiri o va intrece prin smerenia si ascultarea Lui.
Niciodata apa cea limpede nu a oglindit atat de curat soarele ca oglinda curatiei Preacuratei Fecioare Maria. Asa cum scrie despre curatie Efrem Sirul :
" O, curatie care dai bucurie in inima si aduci raiul in suflet ! O,curatie care esti o mare bogatie neintinata defiarele salbatice ! O,curatie care te salasluiesti in sufletele blanade si smerite, zidind astfel oameni ai lui Dumnezeu ! O, curatie care inmuguresti ca o floare in suflet si in trup, umpland intrega casa cu mireasma ei !"
Zorii diminetii din care se naste soarele, ar fi rusinate inaintea curatiei Fecioarei Maria , din care S-a nascut Soarele vesnic,nemuritor, Mantuitorul nostru. Care genunchi nu s-ar pleca inaintea ei si care gura nu ar striga cu glas mare " Bucura-te, o binecuvantat-o ! Bucura-te, zorii mantuirii noastre ! Bucura-te ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii ! Slava Fiului , Domnului Iisus Hristos, dimpreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita , acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin "
Nota:
Fragment preluat din predicile Sfantului Nicolae Velimirovici

miercuri, 14 martie 2012

Biserica,Trupul Domnului !


"Asadar, ce este Biserica si cum traim in ea noi ? Mai intai de toate , ea nu este o organizatie cum e, de pilda parohia. Avem nevoie de o parohie pentru actiunile noastre, insa ea nu alcatuieste esenta Bisericii. Sa ne amintim ce a facut Hristos pe pamant. El s-a jertfit pe Sine, a jertfit Trupul sau, a suferit - insa El a creat, oare o organizatie proprie ? Ce-i drept, o mica organizatie exista - avea doisprezece ucenici foarte apropiati, pe urma inca saptezeci de ucenici apropiati si cateva sute de urmatori. Dar in continuare ? Iata ca Hristos a fost rastignit si ucenicii s-au risipit, L-au tradat, organizatia s-a prabusit. Dar se poate vedea oare in aceasta un esec al lucrarii lui Hristos ? Nu, Hristos nu a venit nicidecum ca sa creeze o organizatie, ca ca sa dea Trupul Sau oamenilor care aveau sa Il primeasca , sa se faca parte a Lui si prin asta sa primeasca mantuirea.
In acest sens este de inteles cererea Mantuitorului ca noi sa Ii dam sufletul nostru, facandu-ne parte a Trupului Sau : cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa ( Marcu 8,35 ).
Din acest punct de vedere devine logica si porunca dragostei dintre crestini. Suntem datori sa ne iubim unul pe altul ca madularele unuia si aceluiasi Trup, din dragostea lui Hristos. Daca ma doare degetul sufar eu : in Biserica atunci cand sufar eu, sufera Hristos. De aceea, orice ajutor si orice doftoricire duhovniceasca a altor oameni este un serviciu facut lui Hristos Insusi. Ca atare, Hristos va spune la Infricosatoarea Judecata nu in sens figurat, ci cat e poate de literal : ...flamand am fost, si nu Mi-ati dat sa mananc; gol am fost , si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat ( Matei 25,42-43 ), si la intrebarea oamenilor : cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita ? Va raspunde : intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut ( Matei 25,44-45 ).
Trebuie nu doar sa intelegem aceasta definitie, ci sa ne-o amintim tot timpul, sa o simtim pana in adanc, sa ne patrundem de ea si sa ne educam pe noi insine in lumina ei - caci daca vom trai ca madulare ale Bisericii, care e Trupul lui Hristos, vom avea impartasire si cu Capul Trupului, iar tocmai aceasta este adevarata viata duhovnicesca.
Explicand versetele 4 si 5 din capitolul 12 al Epistolei catre romani, Ioan Gura de Aur spune ca unirea in Trupul lui Hristos e temelia iubirii dintre crestini. "Cand vorbeste despre cei dinafara Bisericii, Apostolul spune : daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, sa aveti pace cu toti oamenii - dar cand vorbeste despre ai sai , zice : in iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va ( Rom. 12,18,10 ). Acolo cere ca ei sa nu se certe...iar aici le porunceste sa se iubeasca unul pe latul, si nu numai sa se iubeasca, ci sa se iubeasca fierbinte. Dragostea , spune el, trebuie sa fie nu doar neprefacuta, ci si tare, fierbinte , inflacarata...
Nu astepta ca celalalt sa arate dragoste fata de tine, ci insuti sa tinzi spre el si sa incepi dragostea, pentru ca atunci vei capata rasplata si pentru dragostea lui. " Asadar, Biserica e Trupul lui Hristos , nu o comunitate. Trebuie sa imi petrec viata in Dumnezeu, constientizand limpede faptul ca nu mai traiesc de sine statator, ci ca parte a Trupului lui Hristos - nu traiesc eu, ci traieste in mine Hristos ( Gal.2,20 ). Aici este si calea catre smerenie.
Aceasta intelegere a bisericii nu este alcatuita din cuvinte oarecare, din cugetari oarecare - trebuie sa o primesc cu toata fiinta mea, asa cum faceau Parintii Bisericii, pentru ca sunt dator sa le iubesc nu pentru ca imi plac sau pentru ca imi sunt apropiate, ci pentru ca ele sunt, la fel camine, parti ale Trupului lui Hristos, in ele - in fiecare parte si in toate dimpreuna - traieste Hristos.
Iata ca am venit in Biserica si cautam mnatuirea in ea. Dar cum este cu cei care se afla in afara Bisericii ( cu sectantii ) ? Stim ce spun acestia : " in mine este Hristos, in tine este Hristos, in el este Hristos - ne-am adunat si format Biserca ". De parca pentru vreo vrednicie a noastra, pentru curatia noastra Se salasluieste in noi Hhristos...
Invatatura ortodoxa ne spune altceva. Ea spune ca nu Hristos Se salasluieste in noi pentru meritele noastre, ci noi, nevrednicii si pacatosii, din negraita Lui milostivire fata de noi, am intrat in Trupul Lui si traim in el. Bisericii Ortodoxe i se reproseaza adeseori: " la voi acolo sunt si pacatosi, si preacurvari - ce , aia e Biserica ? Dar nu acelasi lucru se spunea si despre Hristos, nu la fel era osandit cand manca si bea cu vamesii si cu pacatosii ? Hristos a venit sa-i caute si sa-i mantuiasca pe cei pierduti : si Biserica exista pentru pacatosi, nu pentru drepti. In ea, prin marea mila a Domnului, ne curatim prin Trupul si prin Sangele Lui, si daca nu am fost taiati din Trupul Lui din pricina greselilor noastre nu avem pentru ce ne teme de reprosurile altora, fiindca Hristos i-a chemat pe toti si pe cel ce venea la El nu-l scotea afara, ci il ierta si il curatea.
De aceea , la reprosuri noi raspundem ca pacatosii care vin in Biserica , se pocaiesc, doresc sa duca o viata mai buna, inteleg ca nu au puteri sa se indrepte singuri si cred ca in Biserica Hristos ii curateste. Iata adanca deosebire intre Biserica si orice comunitate lumeasca : oare intr-o comunitate sunt admisi hotul si adulterul ?
La cainta lui nu se uita nimeni, ci vor ca mai intai el sa dovedeasca prin fapte ca s-a indreptat, si atunci poate ca-l vor primi. Biserica nu face insa asa. In ea, cei ce se pocaiesc sunt primiti indata, intra inTrupul lui Hristos, se curatesc si primesc putinta de a trai in Dumnezeu. Si noi nu ne temem cand ni se artata cu degetul acesti oameni pacatosi. Da, ei sunt pacatosi, dar vor sa se indrepte si merg spre indreptare, desi poate ca uneori cad. Insa si atunci ei pot fi indata rascumparati si spalati prin Sangele Domnului.
La sfarsitul fiecarei Liturghii, dupa impartasanie, preotul pune in potir particele scoase din prescuri pentru madularele Bisericii si zice :" Spala Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai. " Pe scurt trebuie sa ne revizuim complet conceptia despre Biserica. Ea nu este nici un fel de organizatie, cum ar fi obstea parohiala sau chiar intreaga Biserica Rusa. De organizatia exterioara avem nevoie, insa lucrarea de capetenie a lui Hristos nu sta in aceasta, nu sta in viata comunitara.
Temelia lucrarii Lui este Preacuratul Trup si Sange, pentru ca Hristos nu numai ca S-a intrupat, a patimit in vremea lui Pontiu Pilat si ne-a rascumparat candva, ci ne-a si dat Trupul Sau, care este Biserica. Despre aceasta ne invata Parintii Bisericii, insa noi am uitat.
Cand incepem sa traim viata duhovniceasca, nu mai traim de sine statator, ca cei ce sunt in afara Bisericii. In noi traieste Hristos , Care in noi si sufera, si plange, si ne uneste pe toti cu Sine. Si asta nu pentru ca suntem noi mai speciali, mai vrednici, ci numai pentru ca suntem madularele unui singur Trup. Sfintii Parinti simteau lucrul acesta, si ne-au transmis simtamantul lor. Pe vremuri la stramosii nostrii indepartati, unirea credinciosilor in Biserca era deplina :" iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una "( Fapte 4.32 ). Dar acum nu este asa, cu cu totul pe dos ; intre toti sunt multe neintelegeri de tot felul; noi - madularele Trupul lui Hristos - suntem mai dusmanosi unul cu altul chiar decat fiarele salbatice.
Hristos Te-a unit cu Sine pe tine, cel ce te departasesi de El atat de mult, iar tu nu vrei sa te unesti nici macar cu fratele tau precum se cuvine, ci te rupi de el, dupa ce te-ai invrednicit de la Stapanul de o asemenea dragoste si viata ". "Orice ai face pentru fratele tau se inalta la Stapanul tau, si El, ca si cum Insusi ar fi primit de la tine facerea de bine, te va rasplati pentru ea. "
Vedeti , Ioan Gura de Aur insusi se simte particica a Bisericii- a Trupului lui Hristos - simte cum alate particele sunt rupte, sunt dezunite de acest Trup, si el e intristeaza, este nemultumit , si ii roaga pe credinciosi sa nu rupa legatura vie cu Biserica si cu Capul ei - Hristos. Sa tragem acum concluzia. Biserica este Trupul lui Hristos, iar noi suntem cu totii madulare ale acestui trup; in noi traieste Hristos , dar nu pentru ca suntem vrednici de asta, ci pentru ca am intrat in Trupul Lui si ne-am "pierdut", cum zice Evanghelia, sufletul ca sa traim in Hristos.
Eu il libesc pe Dumnezeu si nu pot sa nu-L iubesc, fiindca traiesc prin El, traiesc viata Lui. Exact la fel ii iubesc si pe fratii mei, anume ca pe madularele ale unui singur Trup. Si acestea nu sunt doar cuvinte, ci viata insasi este in faptul ca in fratii mei L-am hranit pe Hristos, L-am ajutat pe Hristos. Aceasta este premiza fundamentala a adevaratei lucrari crestine. Pentru a ne mantui, pentru a trai viata cea devarata avem neaparata nevoie sa ne imapartasim cu Trupul lui Hristos. (...) In Biserica nu ne mantuim nicidecum pentru ca am intrat intr-o oarecare organizatie- sa uitam acesta idee, pentru ca ea nu poate fi aplicata Bisericii. (...)
Cei ce se apropie cu nevrednicie de Sfintele Taine se impartasesc de Trupul si de Sangele lui Hristos nu spre tamaduirea sufletului si a trupului, ci spre judecata si spre osanda : si noi traind cu nevrednicie in Biserica, in loc de mantuire ne agonisim iadul si osanda. Da, trebuie sa ne simtim in chip viu madulare ale Bisericii ca ale Trupului celui unul al lui Hristos, si doar atunci, doar pe aceasta cale vom ajunge la adevarata viata impreuna in Hristos. "
Nota:
Text preluat din cartea "Cum sa supravietuim duhovniceste " autor Sfantul Serghie Meciov

Ursul postitor !


... pentru postitorii zilelor noastre !

"Pleaca ursul la padure
Sa culeaga fragi si mure
Dar nu ia la intamplare
Orice mura-i iese-n cale,
Ci le-alege mai zemoase,
Fragede, mari si frumoase,
Dulci la gust si aromate,
Proaspete si parfumate.
Apoi scoate tacticos
Un butoi de miere gros
Si-nghite pe saturate
Mure-n miere inmuiate.
Ar mai tot manca "plapandul "
Dar i-a cam pierit avantul,
Fiindca burta-i ursuleasca
Gata sta ca sa plesneasca.

Sade ursul sub umbrar
Mormaind sub cerul clar :
- Doamne tare-s multumit
Ca si astazi am postit !

Nota:
Poezie preluata din editia manastirii Diaconesti "Poezii cu iz de Filocalii "

marți, 13 martie 2012

Raspuns unei femei cultivate pe care lumea o batjocoreste fiindca merge la biserica !


" La batjocura sa raspunzi prin zambet. Batjocura vine din rautatea inimii; zambetul tau sa fie lipsit de rautate. Nestiintei i se potriveste batjocura, iar cunoasterii, zambetul. Prin zeflemeaua lor, ei fac sa cresca pretul rugaciunii tale inaintea Vesnicului judecator : fiindca lui Dumnezeu cea mai draga ii este rugaciunea sufletului curajos care-i inconjurat de sagetile rautatii, urii, ticalosiei, si batjocurii. Toate sagetile acestea sunt boante la varf si ascutite la coada, asa incat sarind inapoi din tine pricinuiesc rani insisi sagetatorilor. Sotia imparatului David, Mihala, si-a batut joc de o rugaciune insufletita a barbatului ei. De aceasta batjocura Dumnezeu S-a aflat mai jignit decat imparatul David. Drept aceea Cel Preainalt a pedepsit-o pe Mihala, si Mihala, fiica lui Saul, nu a mai avut copii pana la moartea sa.
Cine urmareste cu luare aminte destinele si intamplarile omenesti, acela se poate incredinta ca si in zilele noastre Dumnezeu pedepseste cu asprime pe cei ce isi bat joc de lucruri sfinte.
Iar tu sa spui batjocoritorilor tai - asta daca socoti ca vreun cuvant este pentru ei leac mai tare decat tacerea-, sa le spui :" Ma mint cumva ochii mei, sau vad eu bine ca voi in fiecare zi va rugati de negustori si de judecatori si de politisti ba pentru una, ba pentru alta ? si atunci de ce va bateti joc de mine cand ma rog Vesnicului nostru Ziditor ? Oare nu mai caraghios e sa te rogi unui neputincios decat Celui Atotputernic ?
Oare nu e mai nebunesc lucru sa te inchini prafului decat Facatorului de viata si Domnului ? Este la un prooroc o spusa : blestemat omul care nadajduieste in om. Cine isi pune nadejdea intr-un om muritor, intr-o basica vremelnica de spuma, si nu si-o pune in Dumnezeu Atotiitorul, este - e limpede - blestemat. Si acest blestem asupra lui poate fi confirmat de experienta vietii de zi cu zi. Este limpede ca la fel de blestemat este si omul care se roaga numai omului, si nu se roaga Celui ce tine toate si poate toate.
Insa - ia seama !- uneori tacerea e mai folositoare si decat vorbele acestea. Prima batjocura tulbura sufletul rugator. Tu , insa i-ai supravietuit deja, si de la rugaciune nu ai incetat- iar batjocura repetata e un imbold. Si , tu imi spui ca ai facut experienta acestui lucru. Acum, intr-un anume fel Dumnezeu ti-e mai apropiat, si biserica mai draga, si rugaciunea mai dulce.
Sa stii ca va veni vremea cand batjocura aceasta va inceta, iar in locul ei vor veni incuviintarea si admiratia si lauda- si atunci, sufletul tau va fi intr-o primejdie mai mare decat acum. Acum te inveti cu smerenia, iar atunci vei fi luptata de trufie. Aceasta insa este alta problema , alta ispita.
Sa stii ca cei ce ne chinuie prin batjocura, tocmai acestia sunt vrajmasii nostrii. Si la ei s-a gandit Domnul cand a poruncit : iubiti pe vrajmasii vostri. Ei ne fac binele nestiind ce fac. Amarandu-ne si stramtorandu-ne , ei aprind in noi torta inflacararii dumnezeiesti.
Barfindu-ne pe la spate atunci cand mergem la biserica, ei ne mana mai aproape de Dumnezeu. Facandu-ne pamantul suparator, ei ne fac cerul drag. Asa si vrajmasii tai, tie. Drept aceea, iarta-le lor si binecuvanteaza-i , si roaga-te lui Dumnezeu pentru ei, si - ceea ce e culmea a toate- iubeste-i ca pe cei mai mari binefacatori ai tai dupa Dumnezeu. Iar daca sufletul tau nu va rabda acest nimicnic suierat de sarpe al prafului pamantesc si se va rusina de Hristos, atunci vor rade de tine nu numai oamenii, ci si dracii.
Mergi cat mai des in casele plangerii. Mergi cat mai des si in cimitir. Gandeste-te la crucea lui Hristos si sarut-o cat mai des. Si la sfarsitul vietii sa te gandesti. Toate acestea te vor ajuta sa te intaresti in asezarea rugatoare a fiintei tale si sa ajungi la biruinta desavarsita. Pace si mila de la Dumnezeu ! "

Nota:
Text preluat din cartea "Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi ", autor Sfantul Nicolae Velimirovici