"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

marți, 21 septembrie 2010

Scrisoare catre o inima crestina daruita unui musulman



"Exista cuvinte necesare, dar si cuvinte care ranesc tacerea.Exista cuvinte care mangaie, dar si cuvinte care spulbera farama de liniste pe care a lasat-o peste inima uitarea propriei dureri.
Exista cuvinte care inmiesc bucuria, insa cuvinte care dau chipul vesniciei unuei amare clipe ce vine parac de peste tot, pentru a se indrepta odata cu inima spre nicaieri.
Imi impun sa cred ca ceste lucruri vor mangaia si vor alina inima ta caci te stiu insetata de liniste si de rost. Te stiu a fi o copila care a cerut vietii un sens si a castigat de la vesnicie o carare spre Cer. Mi-ai odihnit sufletul si mi-ai daruit propria-ti bucuria, fara sa fi banuit macar. Te-ai ascuns printre cei invaluiti de Lumina si te-ai aruncat cu toata fiinta ta in Ceruri, cu mult inainte de a fi banuit macar ca va veni o zi in care va fi sa lasi in urma o viata, pentru a primi deplin o vesnicie. Si te numarai printre cei care au gasit ce Cel pe Care ne-a gasit El mai intai, pe CEl ce dat vietii tale un sens, Lumina si numai Adevar.
Acum iubesti.
Daca te-as intreba care anume este inceputul acestei iubiri, mi-ai raspunde printr-o tacere nevinovata, care s-a revarsat peste tine din prapastii ceresti, ce te cheama inspre ele cu o uriasa putere numita pur si simplu " dragoste ".
Nimeni nu poate intelege aceasta taina si nici macar tu, cea care o porti in tine ca pe o rana ce chinuie si mangaie inima in acelasi timp. Nu te chinuie intrebari, ci numai raspunsuri. Nu te uiti in trecut, ci numai trecutul se uita spre tine si te arunca in bratele unui timp devenit vesnicie. Iubesti fara conditii asa numai cum o inima curata mai stie a iubi si a inrobi frumos o alta inima.
Si nimic nu parea sa framante un rost ce nu avea catusi de putin un pamantesc si efemer rost. Pana in acea farama de clipa, in care o necesara realitate ti-a obligat constiinta sa puna o stavila inimii si sa se lase din greu chinuita de o singura intrebare. A venit peste si intru tine neputinta de a intelege de ce ti-a fost randuit sa iubesti un baiat care nua re aceeasi credinta cu a ta. Si cat de mult poate sa chinuie sufletul un singur semn de intrebare!
Te stii crestina.
Te stii a fi a lui Hristos Iisus.
Ai invatat sa Il cauti, desi nu stii ca deja L-ai gasit. Si ai vrea sa ramai cu El, desi nu stii ca El este deja cu tine. Dar, totodata, vrei sa iubesti, desi nu stii sa te fi intrebat vreodata de vrei sa iubesti. Aceeasi inima a ta, cauta Iubirea, dar a gasit iubire. Aceeasi inima este chemata in Ceruri, dar ii este prea bine si pe Pamant. Aceeasi inima cauta pe Ziditor, dar a gasit una din zidirile Lui. Si este iubita, iubind la randu-i mai mult deact ar fi banuit ca stie si poate a iubi. Stii, dar totusi nu stii pe Dumnezeu cu o inima care stie ca iubeste un om, pe care nu ar vrea sa nu-l mai stie vreodata.
Dar, in tot acest amalgam de rost si de bucuroasa osanda, ce rost are o intrebare ce doare si chinuie peste masura? Care este izvorul de durere al unei intrebari care ameninta sa risipeasca un vis din ce in ce mai real, riscand sa-l farame in vesnicie cioburi de rana care in veci nu se va mai inchide.
De ce pana si Dumnezeu pare sa fie pricina de neputincioasa lacrima unei inimi care tocmai invatase a rade in bratele altei ninimi? Poate Iubirea sa invaluie in vesmant de suferinta iubirea ? Se cade unei iubiri sa piara inainte de a fi descoperit vesnicia celeilalte inimi? Atat de multe intrebari isi merita un raspuns !
De aceea iti scriu acesta epistola, incercand sa iti arat ceea ce lumea nu stie a mai arata.
Cred ca suntem prea din plin inconjurati de raspunsuri si intrebari prea lipsite de rost, dar si de intrebari cu rost fara de raspunsuri. Traim intr-o lume ceea ce afirma ca ar trebui sa taca si ascunde ceea ce ar trebui sa spuna fara de incetare. Adevarul este tacut iar minciuna este strigata. Uitarea devine un fals rost, iar rostul o prefacuta uitare. Asa se face ca ratacim un timp, pentru a nu ne mai gasi o vesnicie. Asa se face ca ramanem cu intrebari cat o vesnicie, pentru ca nu am stiut timpul raspunsurilor. Iar eu chir nu as vrea sa te stiu printre cei care ratacesc cararea vesniciei, pentru prea simplul motiv de a fi gasit numai drumul ce a durat doar un timp.
Vrei sa stii ce anume ar putea inima ta crestina de la iubirea inchinata unui baiat musulman. Nu ceri prea mult, desi ai vrea totul. De aceea te rog sa cauti a privi intreaga problema cu o necesaraacuratete spirituala, poruncind inimii, de va fi nevoie sa taca, sa ingaduie, sa astepte clipa atat necesara Adevarului. In joc nu sunt idealuri amrunte si pline de echivoc, ci nuami amntuirea ta. Sufletul are niste masuri ce nu vor putea fi zagazuite intre cadrele acestui timp, fara a suporta ulterior consecinte ce isi vor cere dreptul la vesnicie si la o dreapta eliberare, cu toata suferinta inerenta.
Imi creionezi tabloul unei iubiri care s-a inpotmolit de intrtebari ces unt si , totusi, nu vrei sa fie dureros de importante. Nu iti ascunzi iubirea indaratul unor raspunsuri prefabricate, desi durerea si neputinta ar cauta astfel de raspunsuri numai din dorinat de a-ti regasi o liniste atat de necesara.
Iti impui sa crezi ca o astfel de iubire este posibila, chiar si pentru motivul ca ar exista destui preoti care pot savarsi Taina Casatoriei intre un musulman si o crestina. Neputincios argument, acre merita sa fie amintit numai la urma acestei epistole.
Cat despre raspunsul meu, nu va intarzia sa vina. Sau te amagesti cu gandul ca rodul iubirii, copii ce vor sa vina, vor creste in credinta crestin ortodoxa, care te-a crescut sufleteste si pe tine.
Va trebui sa iti demonstrez si precaritatea acestui rationament ! Apoi nu iti ascund usoara dezamagire pe care am resimtit-o intelegand ca tu vezi ca impedimente oricum surmontabile, doar "momentele religioase" din viata voastra comuna : el obligat de credinta musulmana sa respecte vinerea, iar tu duminica, Craciunul, Pastile, etc.
Dincolo de o argumentare, iti propun o enumerare transanta a principiilor de baza, pe care mi-am asumat raspunderea de a ti le pune inainte avand , iti reamintesc, un singur gand: mantuirea ta.
Primul argument este destul de radical, tocmai pentru ca vine in intampinarea ideii de a gasi posibila si chiar probabila trecerea la religia musulmana, in numele unei iubiri, insa nu si in Numele Iubirii.
Un crestin ortodox se mantuieste numai daca ramane in legatura cu Iisus Hristos. Aceasta legatura se implineste prin Sfanta Impartasanie, adica prin primirea Trupului si a Sangelui Domnului nostru. Fara de Sfanta Impartasanie, nimeni nu se paote mantui. A te impartasi inseamna a fi impreuna cu Hristos. A te asemana tot mai mult cu El si a primi insusirile Lui, pe care noi le numim virtuti.
Iisus Hristos este viu, iar legatura crestinului cu El se realizeaza in timpul Sfintei Liturghii, manacandu-L si bandu-L in cel mai intens si real sens al acestor termeni.
Nu avem un Dumnezeu distant, rece si poruncitor, ci Unul pe Care Il primim in noi, pentru ca El sa ne primeasca intru Sine.
Nici El nu Se pierde in noi, nici noi nu devenim ceea ce este El, ci realizam o unitate infinit superioara celei dintre mama si pruncul din pantecele ei. Oare nu de aceea ne impartasim o viata intreaga, dar mai ales inainte de clipa mortii ? Raiul nu este un loc, ci este o Persoana : IIsus Hristos. De aceea nu exista spatiu si timp in rai, nu vom fi undeva langa Dumnezeu, ci cu El si impreuna cu El. Fara Impartasanie inseamna fa Dumnezeu. Iar far Dumnezeu inseamna iad. Desi in aceasta viata, fara Impartasanie inseamna moarte sufleteasca !Crestinul care trece la mahomedanism, nu doar ca nu mai are dreptul sa se impartaseasca , dar se si leapada de Hristos.
Se leapada de Hristosul pe Care L-a primit atunci cand s-a botezat, de Impartasania pe acre a primit-o pana atunci se de Cel care l-a mantuit, l-a indreptat si l-a ajutat sufleteste si trupeste pana in acea clipa. Este vorba despre un pacat impotriva Duhului Sfant, pacat care nu se va ierta niciodata. Lepadarea si tradarea lui Hristos in favoarea unui profet mincinos este pierdere a mantuirii.
Gasesti aceste sentinte prea aspre? Insa nu mai aspre decat durerea propriei morti sufletesti !
Nu iti pun inainte un sens egoist al existentei si nu iti spun ca nu se cuvine sa iubesti. Dar iti reamintesc ca exista niste prioritati in iubire, desi inima ta pare acum sa le ignore. Nu voi cauta sa iti impun ideea conform careia pe Dumnezeu se cuvine sa Il iubim mai presus de toti si de toate. Nici nu-ti voi scrie ca nimic nu-ti va folosi daca vei castiga inima celui iubit, dar iti vei pierde propriul suflet ! Dar iti voi scrie ca nici macar de cel iubit nu vei avea parte o vesnicie, asa cum si drept iti doresti, fara de Dumnezeu.
Care?
Se spune foarte usor ca si musulmanii cred in Dumnezeu, si ca toate religiile au Acelasi Dumnezeu, pe care noi Il numim Hristos, musulmanii Allah, evreii Iahve, etc.
Se mai uita si se ignora voit faptul ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si Om adevarat crezandu-se foarte gresit ca, fiind Fiul lui Dumnezeu, ar fi de fapt un Dumnezeu mai mic sau chiar un simplu profet intemeietor de religie.
Iisus Hristos este cea de-a doua Persoana a Sintei Treimi, Dumnezeu Fiul, care a luat trup omenesc, a venit printre oameni, a patimit, a murit si a inviat, lasandu-ne Insusi Sfanta Impartasanie, adica Insusi Trupul si chiar Sangele Lui ca si modalitate de a ne uni cu El si , astfel de a dobandi ceea ce El a castigat pentru noi prin Patimile, Jertfa de pe Cruce si Invierea Lui.
Dincolo de 'dogmele' acestei lumi sta un Adevar pe care il putem ignora sau ba. Insa chiar de il ignoram sau chiar de il uitam, Adevarul va ramane in veci acelasi .Dumnezeu este Unul singur si S-a daruit in mod deplin prin religia crestina. Deci nu avem un Dumnezeu comun cu evreii, cu musulmanii, cu budistii etc ! Hristos este Dumnezeul crestinilor, deofiinta cu Tatal su cu Duhul Sfant.
Numai noi, crestinii, avem un Dumnezeu intrupat,al Carui Trup si Sange putem sa le mancam ! Crestinismul Ortodoxia, este singura religie in care nu omul Il cauta pe Dumnezeu, ci Dumnezeu il cauta pe om.
Il avem si basta!
Asa cum ne nastem cu lumina in ochi, fara a trebui sa o cautam sau asa cum ne bate inima, fara a fi nevoie de niciun efort din partea noastra.
Celelalte religii nu cunosc cu adevarat pe Dumnezeu si nu au o legatura pesronala si vie cu El. In plus crestinul care renunta la credinta sa pentru o alta credinta este vinovat de lepadare de Hristos, fapta de neiertat in veci.
De ce ?
Pentru ca numai in crestinism are absolut tot ce ii este necesar mantuirii, restul fiind o tot mai mare indepartare de Dumnezeu. Iar a-ti scoate ochii pentru a-i inlocui cu globuri din sticla, ce este altceva decat o fapta demna de neputincioasa mila ?
In plus , un crestin care trece la religia mahomedana pierde tot tezaurul Bisericii Ortodoxe : incepand cu propria Taina a Botezului , cu pierderea Duhului Sfant primit prin ungerea cu Sfantul Mir si pana la pierderea totala a legaturii cu Biserica- Maica Domnului , sfintii, ingerii, etc. Un mahomedan este cel care conform Coranului, considera ca Hristos ar fi " frate cu Adam si cu Satana" ; ca Maica Domnului ar fi o simpla femeie evreica cu multi copii; ca Hristos nu a murit pe Cruce si nici macar nu a fost rastignit, ( altcineva ra fi murit in locul Lui) , despre Inviere nemaipunandu-se problema; ca, anterior na a facut nicio minune, ci toate cele scrise in Noul Testament ar fi inventii ale crestinilor, la fel procedand si in cazul sfintilor Aceluiasi Hristos; ca raiul nu ar fi altceva decat un loc al placerilor trupesti, etc.
Oare intelegi ca trebuie sa alegi intre a-ti pastra botezul si pierderea reala a Tainei ce te-a unit cu Iisus Hristos?
Oare intelegi ca poti ramane fara de Impartasania care este cu mult mai mult decat painea si vinul pe care le vad ochii nostri deprinsi a zari si a intrezari prea mult pacatul ? Oare intelegi ca vei ramane pana si fara de inmormantarea crestina, care se cuvine, desigur, nuami unui crestin ?
Te vei grabi sa te ascunzi in spatele unei neputincioase convingeri conform careia tu iti vei pastra credinta crestina, dincolo de orice vietuire in sanul unei familii pluri- religioase? Dar cum vei pastra ceea ce nu poti darui persoanei iubite ? La urma urmelor, cum vei pastra ceea ce nu ai castigat pe deplin ?
Are rost sa te amgesti, continuand sa iti tagaduiesti singura putina ne-credinta, multa indoiala, nestiinta rugaciunii si neputinta postului, uitarea binelui si amintirea unor caderi pe acre le ingropam intr-o inima uneori prea adanca ? Oare nu ne-ar fi mult mai usor daca ne-am recunoaste sincer prea putina noastra credinta ? Oare tacerea aruncata afara din inimile noastre nu va fiinlocuita imediat de acel sentiment de smerenie si de umilinta, care pur si simplu Il impinge pe Dumnezeu in sufletele noastre?
Deosebirile de credinta, dogmatice, dintre cestinism si mahomedanism sunt uriase. Insa trebuie retinuta cea mai importanat dintre acestea, de care depinde mantuirea noastra: fara Iisus Hristos nu exista mantuire, pentru simplul fapt ca numai El este Domn si Dumnezeu, in timp ce Mahomed nu a fost decat un simplu muritor, aflat acum undeva printr-un colt de vesnicie numiat iad. ( Este in iad nu pentru ca asa vrem noi, ci pentru ca L-a refuzat pe Hristos, Cel care are cheile mantuirii !)
Iadul, repet, presupune tot ceea ce Iisus Hristos nu este : timp sau vesnicie, spatiu sau nemarginire,inima sau suflet, gand sau amintire, cuvant sau tacere, duh sau trup, inceput sau sfarsit. Si nu Dumnezeu este Cel care incepe iadul, nici nu il hotareste pentru cineva anume, atat timp cat iadul este un mod de a fi ce apartine intru totul omului, printr-o hotarare respectata deplin de catre Acelasi Dumnezeu.
Mahomedanismul? Il voi numi pur si simplu ne-crestinism !
Adica fara de Hristos. Adica iad. Sau moarte. Sau pierdere a vietii. Are rost sa mai continui? Renuntand la tot ce ne mai poate ramane in schimb ?
In caz ca un partener se hotaraste sa ramana crestin ortodox, alaturi de partenerul mohomedan, bine este sa se stie ca Taina Sfintei Cununii nu se poate savarsi in acest caz sub nici o forma.
( Chiar daca se vor gasi preoti dispusi sa o savarseasca contra unei sume generoase !)Casatoria se realizeaza numai intre doi crestini ortodocsi-pentru simplul fapt ca numai Hristos este Cel care paote uni sufleteste doua persoane. Iar pentru o unire sufleteasca este nevoie ca cei doi sa primeasca impreuna Sfanta Impartasanie. Si cum ar putea primi un mahomedan Sfanta Impartasanie?
In plus la sufletul celuilalt ajungi numai cu ajutorul lui Hristos. Fara El se poate realiza o legatura fizica sau una sentimentala, dar nu si una sufleteasca.
Si ce va fi daca unul dintre cei doi parinti va fi lipsit de Viata si de Lumina?
Ca sa nu ignoram si alt neajuns la fel de grav: cei doi nu sunt uniti prin Cununia Sfanta a lui Hristos, nefiind vesnic una inaintea Lui. Vinovat de aceasta pierdere vesnica va fi numai partenerul care s-a lepadat de Hristos si de crestinism!(...)
Alegerea care trebuie facuta este simpla: ori Hristos si propria mantuire, ori persoana iubita, care imi cere sa renunt la propria mantuire si la Hristos, ignorand insusi glasul propriei constiinte.
Caci, mai mult decat sigur, constiinta unui crestin ortodox marturiseste clar si sigur ca nimeni nu are dreptul sa batjocoreasca si sa respinga pe Iisus Hristos.
(..) De fapt constiinta este chiar glasul lui Hristos, este Insusi Iisus Hristos, care ne cheama la El, ne mustra si ne ridica atunci cand cadem, ne mangaie atunci cand ratacim, ne intareste atunci cand slabim...
Nu as vrea sa te impiedici sufleteste de asprimea cuvintelor mele. Atunci cand este in joc rostul mantuirii nu-si mai au loc amabilitatile si cuvintele incarcate de prea multe sensuri. Nimic nu putem oferii in schimbul matuirii !
(...) Adevarul impune o singura alegere .
Care?
Cel care nu este crestin dintre voi sa caute, sa descopere si sa imbratiseze crestinismul ! Nu exista nicidecum cale de mijloc, asa cum nu exista intre Hristos si moartea de care El ne-a mantuit nu pentru ca noi sa o imbratisam cu o inconstienta pe care nici macar vesnicia nu o va putea ierta.(..)
In numele iubirii nu avem nici un drept sa inlocuim Adevarul cu efemere si mult prea umane ne-adevaruri, nici pe Dumnezeu cu profeti ce au mintit istoria , dar nu si vesnicia. Iubirea are nevoie de Adevar, astfel ea insisi devenind minciuna.
Iubirea mai presus de orice trebuie sa uneasca doua suflete si nu doar doua inimi! Inimile sunt ale voastre, dar sufletele sunt chipul, amprenta si suflarea lui Dumnezeu in oameni. Oare ne va da cineva vreodata dreptul sa aruncam chipul Creatorului in iad, si tocmai in numele iubirii?
(...) De aceea nu se cuvine sa iti pierzi sufletul nici macar in schimbul unei inimi pline de iubire !
Diferenta intre Hristos si Mahomed este insasi diferenta dintre cer si pamant, dintre om si Omul Dumnezeu, dintre un profet inchipuit si Dumnezeul Om, dintre una din cretaurile Sale si Creator, dintre o viata si Viata, dintre unul supus mortii si Cel peste moarte, dintre o farma si Totul, dintre unul strain tie si Cel al tau, dintre cel din iad si Cel inviat dintru iad, dintre cel fara de care ai oricum un rost si Cel fara de care nu ai oricum niciun rost.
Tradarea crestinismului este sinucidere sufleteasca si nu isi poate gasi justificare in fata Adevarului. Iar solutiile de compromis iti repet, nu-si au in niciun chip locul!
Cum te vei mai putea apropia de Liturghie si de Impartasanie, atata timp cat vei trai cu sotul tau in afara Legii lui Iisus Hristos?
Invata sa accepti evidenta Adevarului , mai inainte ca lumea si legile ei cele faradelege sa iti adumbreasca sufletul si constiita.
Cine nu iubeste asa cum Dumnezeu a hotarat iubirea, acela obligatoriu va sfarsi prin a uri ceea ce pana mai ieri iubea !(...) "

Nota :
Fragment preluat din cartea intitulata "Manifest pentru pastrarea tineretii" de monahul Paulin Iluca de la Putna.

luni, 13 septembrie 2010

La apusul libertatii

Aceasta carte intitulata "La apusul libertatii" , o aveam cam de un an in biblioteca si inca nu o citisem. Avand mare tristete, marturisesc ca mi-a fost pusa in mana, in urma unei dureroase intamplari referitoare la subiectul Ieromonahului Hristodul.
Mi-a scos Dumnezeu in fata aceasta carte atunci cand aveam cu adevarat nevoie sa inteleg anumite lucruri, cum ar fi : de ce unii dintre noi nu vad si nu-si dau seama cu adevarat ce vremuri traim, de ce sunt moi si parca nu mai au vlaga in ei si nu lupta pentru Adevarul care este Hristos . Cuvintele mele sunt de prisos in fata textului care urmeaza.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze mintile cele intunecate !



"Pentru ca de-a lungul vremii, atunci cand unii incercau sa apere drepturile tarii noastre, imediat altii, care se autonumeau "progresisti", ii incadrau in categoria nationalistilor, a obscurantistilor, a retrograzilor, a oamenilor care doresc sa invie Evul Mediu , prin aceasta carticica ii informam pe asa-numitii progresisti in legatura cu toate pozitiile noastre si le demonstram ca, la urma, ei sunt cei care nu iubesc nici adevarata fraternitate a popoarelor, nici libertatea si nici progresul tarii noastre.

(...)
Cercurile obscure, care instaleaza infrastructura acestei dictaturi mondiale, incearca sa determine popoarele sa semneze si sa valideze acordul Shenghen, mai inainte de a intelege cum actioneaza sistemul, pentru ca atunci cand vor intelege, cu siguranta nu le va placea; dar pe de alta parte, aceste popoare nu se vor mai putea opune. Astfel, cu orice sacrificiu, incearca sa forteze guvernele sa accepte si sa valideze documentele lor in cadrul carora mai apoi sa se miste. Aceste documente le dau puterea si sa urmareasca cetatenii, si sa reprime orice reactie, si sa emita identitatile electronice, dar sa si mute de acum inainte numarul codificat unitar personal de pe cartea de identitate pe mana sau pe frunte.
Infrastructura dictaturii mondiale, de care se vorbeste in capitolul 13 al Apocalipsei, se construieste cu o exactitate matematica si e promovata intr-un ritm foarte rapid. Din partea vointei politite ,pare ca deja a devenit un fapt implinit. Evolutia tehnologiei computerelor " a sosit la timp" , dand si din punct de vedere tehnologic posibilitatea urmaririi la nivel mondial.
Numarul unitar codificat barat de marcare a produselor prin care si in care sunt inregistrate informatiile este deja o realitate.
Numarul international codificat de recunoastere si de siguranta care este incorporat in acesta, este numarul concret al Apocalipsei, 666 , fara nici o indoiala sau dezmintire din partea conducatorilor. Iar " ca sa puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara si vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei ( Apocalipsa 13, 16-17 ) este deja o chestiune de timp, pentru ca foarte putin a mai ramas pana la realizare.
Deja insemnarea se pune la cale sisitematic.(...)
Unii nu au inteles cum vor fi culese si inregistrate datele lor personale si cred ca vor exista anumiti oameni care-i vor urmari prin vechiul sisitem traditional; de aceea vom spune doua cuvinte si despre noul sistem economic mondial care incet, incet se impune si ceeaza societaea fara bani. Scopul celor care il promoveaza este acela de a inlocui banii lichizi cu un numar codificat. Vor sa dea fiecarui om un numar de cod unitar, unic in lume, pe care sa nu-l mai aiba un al doilea om de pe pamant. Acest numar de cod se va da in primul stadiu pe un card sau pe o carte de identitate electronica si treptat se va transfera pe mana sau pe frunte.
La scurta vreme se va interzice circulatia banilor sub forma de numerar si cel care va arata si folosi bani lichizi va fi pedepsit, si acest lucru cu pretextul ca vor dori sa controleze operatiunile ilegale. In acelasi timp insa , vor controla orice tranzactie.
Acest sistem va functiona dupa cum urmeaza :
- orice tranzactie economica pe care o va face cineva se va face pe baza numarului unitar codificat al cartii sale de identitate sau al microcipului de pe mana sau de pe frunte si numai electronic.
Sa luam un exemplu :
Domnul Dimitrios Karandinos lucreaza intr-o intreprindere. Cand trebuie sa fie platit la sfarsitul lunii, banii i se tarnsfera din contul sefului sau in contul sau personal, iar contul sau are numarul de cod 5201578349 , care este numarul sau de cod personal. Deci i se transfera suma de 300.000 de drahme care este salariul lui. In ziua urmatoare domnul Karandinos verifica daca a fost transferat in codul lui suma corespunzatoare salariului si constata ca , intr-advar, suma a fost depusa. Stiind ca are acesti bani in cont face diferite operatiuni, intotdeauna electronic si scazand, fiecare suma din codul sau; (...) Sa vedem asadar cum e inregistrata in computerul Bancii Nationale de informatii miscarea dintr-o zi a unui numar de cod :
Banca Nationla de Informatii
Fisa strict secreta de observatie zilnica
18 martie 1998
numar de cod personal 5201578349

Subiectul : Karandinos Dimitrios
varsta: 40 ani
domiciliul : Kerasoundos, 167/Z , Kalamaria, Salonicul de Sud
ocupatia : contabil la Societatea Alfa
situatie familiala: casatorit si tata al unui copil

Culegerea datelor din 18 martie 1998:
05.45
A pus benzina Shell de 1o.000 de drahme la Benzinaria M. Botsari 28
07.15
A telefonat la 222777, apel de o unitate- 20 drahme
07.17
A telefonat la 355872, apel de o unitate- 20 de drahme
07.35
A cumparat o placinta cu spanac de 300 de drahme si o cafea de 120 de drahme de la cafeneaua To Steki de pe calea Egnatia 118
10.40
A cumparat un bilet de avion pentru Atena de la agentia Angela, pentru zborul 925 de la ora 9.00 pm
02.30 pm
A luat masa de pranz la restaurantul Nisiotikos din starda Smisis 157. A mancat : calamari prajiti-1800 de drahme; legume-300 de drahme; paine- 100 drahme. A consumat 1 litru de vin O Inos- alb sec -750 de drahme
05.30 pm
A cumparat ziarul Alithia ( Adevarul)-200 de drahme si revista Ethikos Agonas (Lupta Nationala) -1.000 de drahme.
06.00
A telefonat la 018557672. Durata apelului 7 minute- 620 de drahme
06.15 pm
A cumparat un whisky in cofetaria Kerkini din strada Tsimiski 43- 900 de drahme
06.55 pm
A cumparat de la magazinul Lila din str. Aghias Sofias 19, o salopeta pentru bebelus in varsta de pana la 4 luni-7500 de drahme
08.40 pm
A cumparat de la magazinul Ellas care se afla la aeroportul Macedonia din Salonic ;o ciocolata dietetica- 300 de drahme, un pachet de tigari Gold-550 drahme
10.30
A platit 2500 drahme taxiului cu nr. AB 3583

Urmarirea zilnica terminata

Preluarea zilnica a datelor pe computerul Bancii de Informatii

A cumparat benzina de 10.000 de drahme. Luna aceasta a cumparat in total benzina de 50.000 de drahme. Prefera benzina Shell. Evident in afara de faptul ca merge la serviciu, care se gaseste la o distanta de 20 de km de locuinta sa, trebuie sa mearga si in alta parte.
A cumparat benzina la ora 05.45 am. Programul sau de lucru incepe la 08.30 am. Sigur a plecat atat de devreme acasa pentru a merge in alta parte. Din datele anterioare s-a inregistrat ca in jurul orei 07.00 am a cumparat anumite carti crestine de la standul Bisericii Sfintilor Arhangheli. Se pare ca in aceste doua ore merge la biserica. Este crestin si participa la liturghii.
Vedem ca intre serviciu si intervalul de doua ore, totdeauna in jurul orei 07.35 am cumpara de la un anumit local, placinta cu spanac si cafea. Acest local se gaseste aproape de Biserica Sfintilor Arhangheli , lucru care confirma datele. Telefonul cu numarul 222777, la care a telefonat la ora 07.15 am apartine deputatului PA.SO.K.,C.B., un om cunoscut pentru pozitiile lui filo-bisericesti si pentru atitudinea lui impotriva acordului Shengen. In trecut a fost provocator de reactii impotriva acordului, a tulburat profund multa lume, prin ce-a scris si este considerat periculos pentru siguranta nationala.
Telefonul 355872 pe care l-a dat la 07.17 am apartine d-nei Maria K, mama ieromonahului athonit Atanasios, cunoscut pentru ideile sale antieuropene si impotriva acordului Shengen si autorul mai multor carti pe acesta tema, prin care in trecut a nelinistit multa lume. Este considerat de asemenea periculos si s-a hotarat sa fie pus sub urmarire discreta, pentru ca exista banuiala ca poate vorbi in viitor si poate nelinistii lumea.
Aceste doua telefoane creaza banuiala ca Dimitrios K colaboreaza cu elemente subversive si este considerat suspect pentru ca este periculos pentru siguranta nationala. Se impune sa fie pus sub urmarire discreta.
Pana acum in cursul acestui an , a facut trei calatorii la Atena. Slujba lui nu le justifica. In mod evident merge pentru afaceri personale si pentru intalniri. Intotdeauna pleca vineri seara, ceea ce inseamna ca se foloseste de week-end si nu vrea sa-si ia zi libera de la slujba; evident o face pt a nu i se cunoaste preocuparile.
Din pranzul sau, se vede ca miercurea si vinerea mananca de post. Acest lucru confirma ca este crestin practicant si ca urmeaza tipicul Bisericii. Are o anumita pasiune pentru vin. La fiecare pranz consuma aproximativ un litru si e periculos la conducere, de vreme ce conduce aproape intotdeauna dupa ce a luat pranzul si dupa ce a baut. Cand se va face control rutier, se recomanda a fi supus testului de alcool.
Este cititor constant al ziarului Adevarul si al revistei Lupta Nationala, revista cunoscuta ca seveste numai interese nationale si ca e orientata spre Biserica. A fost carcterizata revista cu continut nationalist, care apara pozitiile ortodoxe. Combate orice idee transnationala si transferul puterilor, lucru care ne-a creat in trecut multe greutati. Redactorii si editorii ei se afla sub urmarire discreta.
Din aceasta rezulta concluzia mai sus mentionata si se adeveresc banuielile ca e vorba de un om predispus sa reactioneze, caruia ii place sa fie informat de persoane care au un trecut nationalist incarcat.
Telefonul cu nr. 018557672 apartine ziaristului G.K , redactor la ziarul Adevarul. Este cunoscut pentru libertatea cu care vorbeste si pentru manifestarile sale impotriva acordului Schengen. Este anti european si apara numai interesele tarii sale combatatnd intotdeauna puterea noastra transnationala.(...)
In ultimul timp are o fetita pt care se pare ca a cumparat Karandinos , salopeta de bebelus.
Banii pe care Karandinos i-a platit pentru taxi-2500 de drahme sunt o dovada in plus ca aceea ii era destinatia pt ca atat inregistreaza taxiul de la aeroport si pana in Kifisia, unde locuieste G , ziaristul. De asemenea putem culege informatii si de la soferul taxiului-fiindca avem codul sau-ca sa aflam locul unde exact l-a lasat.

P.S Maine dimineata la prima operatiune pe care o va face, se va constata daca se afla cu adevarat in zona respectiva.
Aici se incheie prelucrarea zilnica a datelor computerului.
---------------------------
Toate adresele, telefoanele si numele mentionate mai sus sunt fictive. Le-am folosit numai ca un exemplu, spre a va informa cum se culege zilnic- pe baza numarului nostru de cod- toate informatiile, chiar si cele care privesc viata noastra intima.(...)
In general si deja ati ajuns la o concluzie, este desfintat chiar si porunca Domnului care spune ca nu trebuie sa stie stanga ce face dreapta ( Matei 6,3 ). Toate vor devenii cunoscute autoritatii care va oferii produsul culegerii datelor acolo unde va considera. In acelasi timp, este instaurat sistemul mondial de control cu ajutorul sistemului mondial de localizare prin intermediul satelitilor, etc. Codul acesta va fi plasat sub forma de microcip pe masini, pe animale, pe oameni, pt a fi localizati imediat, in orice colt al pamantului ne-am gasi.
Asadar , oricine nu inchide ochii, vede ca ne aflam cu putin inainte de desfiintarea libertatii omului si ca deja prinde carne si oase sistemul unei tehnologii avansate cu toate caracteristicile aratate in capitolul 13 din Apocalipsa.
Va puteti inchipui ce ingrozitoare exterminare am fi indurat daca in trecut dictatori ca Hitler ar fi avut in mainile lor o tehnolohie de o asemenea forma, inat sa ne controleze fiecare operatiune si sa ne localizeze in orice moment oriunde ne-am afla pe planeta ?
Unii spun cu naivitate impregnat mai degraba cu lasitate:
" Pe mine nu ma deranjeaza sa vada tot ce fac pentru ca sunt curat si nu am tem !"
Noi suntem de acord cu ei ca sunt curati. Lucrul de care ne temem este insa acesta: ce se va intampla daca sistemul ajunge pe mana vreunuia murdar, care ii uraste pe cei cuarti ? Ce se intampla atunci ? Cand va dori sa-i extermine pe cei curati, ce posibilitate vor mai avea ei sa-si ceara dreptatea si unde se vor refugia ca s-o gaseasca?
Nici nu mai stim cati imparati din trecut avand puterea in mana lor,i- au persecutat numai pe cei curati si sfinti si de mana lor au murit ca martiri , milioane de nevinovati si sfinti.
(...)
Asa cum s-a profetit cu exactitate ca acela care il va trada pe Hristos va cere in schimb o suma anumita de 30 de arginti si cum profetia s-a implinit litera cu litera si nici un argint n-a lipsit, tot asa s-a profetit ca intr-un anumit moment se va impune pe pamant un asemenea sistem economic incat pentru a putea face schimburi, pentru a putea vinde sau cumpara sau lucra cu banii, va trebui sa primesti un semn gravat pe mana sau pe frunte, care va avea si un element in plus : va avea asupra sa numarul Antihristului, care este 666.
Unii spun ca nu-i deranjeaza daca primesc numarul 666.
In ceea ce priveste faptul de a primi semnul sau numarul semnului pe mana lor dreapta sau pe frunte ( Apocalipsa 13,16) Sfanta Scriptura este foarte limpede si avertizeaza ca acest semn exterior echivaleaza cu o lepadare. Cu toate ca este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare chinul noastru vesnic adica iadul : " si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei " ( Apocalipsa 14,11 )
In ceea ce priveste subiectul cartii de identitate, credem ca circulara Sfantului Sinod este foarte limpede cand spune : " Nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea voita si sitematica a acestui numar in viata sa"!
De asemenea si Parintele Paisie Aghioritul in 1987, in foaia sa cu titlul Semne ale vremurilor-666 a scris :
" Asadar cu toate cele spuse de mine mai inainte, putem auzi din pacate, o gramada de lucruri prostesti ale creierului spuse de anumiti contemporani. De pilda,unul spune : Eu voi primi cartea de identitate cu nr 666 si voi pune langa ea o cruce". Tot asa se mai pot auzi o gramada de asemenea prostii spuse de unii care cred ca astfel se vor sfintii, in timp ce toate acestea sunt doar amagiri. "
Ceea ce va trebui sa stim foarte bine este ca toate au inceput si un sfarsit. Ca sa intelegeti ce dorim sa va spunem va vom da un exemplu:
pana cand sa ajunga cineva sa comita actul desfranarii trupesti, care este un act deja implinit, va trece treptat prin diferite stadii. Inceputul pacatului este bantuirea gandurilor necurate care loveste mintea.
Asadar vede cineva o femeie frumoasa si gandul il indeamna la rau.
Daca mintea omului nu nutreste o ura neimpacata fata de pacat si iubire fata de Dumnezeu, datorita inclinatiei sale pacatoase si datorita vinovatiei sale se creaza inlauntrul sau imagini ale dorintei. Daca mintea omului ar nutri o ura neimpacata fata de pacat si ar avea iubire fata de Dumnezeu atunci n-ar trece la la doilea stadiu la pacatului, care este consimtirea la ceea ce sfatuieste gandul. Daca omul este inclinat spre pacat va consimti, justificandu-se si considerand de fapt ca nu este nimic, plasnuid in imaginatia sa scene ale savarsirii pacatului. Asadar ajunsa la acest punct mintea devine prizoniera, e inrobita si , inofensiva cum se gaseste, e tarata si impinsa catre ultimul stadiu al comiterii pacatului cu trupul.
Fara indoiala ca in orice stadiu s-ar afla un om, dandusi seama de slabiciunea sa si luptand cu umilinta, harul lui Dumnezeu il va acoperi si nu-l va lasa sa cada.
Vedem asadar ca pacatul este introdus sistematic, cu metoda si cu viclenie in om. Cu cat mai devreme isi da seama mintea de insinuarea pacatului si il respinge cu atat mai usor se desface din mrejele lui si scapa de urmarile caderilor sale.
Cunoscand Ziditorul si Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhului raului, pentru a ne pazi de caderea in pacat, ne-a dat porunca sa cautam imparatia Lui, respingand fiecare gand rau, si a hotarat ca si caderea mintii in primul stadiu, care este consimtirea la pacat, este pacat. De aceea a si spus ca " oricine vazand o femeie si poftind-o, deja a savarsit desfranare cu ea in inima sa " ( Matei 5, 28 )
Cu acest exmplu vedem ca si in privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor sa-l impuna oamenilor, condusi de experienta tatalui lor celui viclean, il introduc metodic in viata oamenilor.
Inainte de toate vedem ca numarul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestari internationale, la intalnirile sportive, ca se insinueaza si apare pe firmele magazinelor, pe jucarii, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d
Instadiul initial am vazut ca acest numar se introduce fara sa bagam de seama; iar cei ce-l promoveaza fac acest lucru ca sa cantareasca in ce masura avem mintea limpede si reactionam, astfel incat sa poat trece la actiuni pe care le au pregatite.
Daca vor constata ca mintea oamenilor nu este interesata de nimic altceva inafara de" paine si circ" vor trece incet incet la al doilea stadiu, plasand de acum inainte acest numar in mod vizibil in situatiile sau la manifestarile pe care le-am pomenit mai sus.
Daca vor constata din nou ca unii incep sa intelega ce se intampla, vor incerca prin organele lor fie sa convinga oamenii ca totul este intamplator, fie sa ridiculizeze aceasta tema. Cel mai important lucru este ca se vor stradui sa reuseasca in a-i familiariza pe oameni cu aceasta chestiune. De exemplu : cand mai demult,cineva fura 1000 de drahme, toate ziarele dezbateau tema zile intregi; crescand insa pacatul furtului si ajungand astazi sa se fure miliarde, cand auzim ca s-a furat de la cineva 200.000 de drahme, nu mai dam, nici o importanta, pentru ca ne-am familiarizat cu furtul de miliarde. Acest lucru se intampla si cu omorul; daca mai demult era omorat cineva, se facea mare valva si aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astazi un omor, o crima, daca nu trece neobservata, se va discuta despre ea cel mult pana la urmatorul buletin de stiri, si acest lucru este cel mai rau.
Ce ne deranjeaza sa primim numarul 666 ? si ca si cand n-ar fi fost de ajuns, le si reproseaza celor care lupta cu buna credinta.
Unii spun fara sa gandeasca prea mult: " Si de ce ne temem"? Amintim tuturor acestora care gasesc incontinuu pretexte pentru pacatele lor ca inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu ( Psalmul 110,10 ) , care este insa o teama dezinteresata, izvorand din straduinta unui suflet cucernic si credincios, de a nu face ceva ce nu i-ar placea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mahni.
In ceea ce priveste subiectul nostru, daca ne temem , ne temem sa nu-L intristam pe Duhul Sfant :" Sa nu intristati Duhul cel Sant al lui Dumnezeu, intru care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii" ( Efeseni 4, 30 ), asa cum spune indemnul Apostolului nostru, toti cei care protesteaza si pun inainte piepturile lor arata ca nu se tem de nimeni si merg impotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti nici macar nu-l pot intelege, fiindca se tem sa nu piarda bunurile lor materilae de care se bucura si care, provin direct de la cei acre-si impun planurile lor antihristice.
Astazi vedem teologi, duhovnici, etc ,care pe de o parte spun este, iar pe de alta spun poate nu este, aratand astfel, fara sa se ascunda, ca ei insisi sunt lipsiti de o vedere duhovniceasca si ca sunt purtati si dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin unealta ratacirii" ( Efeseni 4,14)
Prin aceasta purtare si prin acesta conduita a lor, singurul lucru pe care-l reusesc este sa se expuna continuu pe ei insisi si sa dovedeasca in mod real ca nu vad.
Sfintii nostri cand spuneau da era da si cand spuneau nu era nu. Adeverind acest lucru Apostolul Pavel scrie :"Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu "( II Corinteni 1,18). Atfel, ei insisi, prin atitudinea lor, arata tuturor celor care ii asculta ca dau atentie cuvantului Evangheliei si toate cate le scrie Parintele Paisie in carte sa " Parinti athoniti si intamplari din Muntele Athos" : " Daca cumva vineva dintre noi parintii egumeni, este putin nevazator duhovniceste, sa nu cerem supunere oarba de la calugari, ca sa nu cadem cu totii in prapastie , asa cum scrie: "si daca orb pe orb va calauzi vor cadea amandoi in groapa."
Parintele Paisie datorita sufletului sau purificat si mintii sale cu totul limpezi si curate, a vazut toate cate se intampla. .." ..in timp semnele apar foarte limpezi; fiara de la Bruxelles, cu 666, a sorbit aproape toate statele in computer".
Trebuie sa intelegem foarte bine ca, in ciuda faptului ca exista o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati sa fie strans legati si uniti cu Capul, totusi, pentru ca ei sunt robi, dar traiesc in libertate, in orice moment vor dori pot refuza cuvantul lui Dumnezeului nostru si folosi propria lor judecata si pot urma propria lor vointa. Aici incepe problema, pentru ca in timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servesc propria lor vointa, facand uz de propria lor judecata.
Sa vedem ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuie sa facem in acest caz:
Pe cand Domnul Hristos se afla pe pamant impreuna cu ucenicii si cu Apostolii Sai, la un moment dat i-a indemnat sa fie atenti la invatatura fariseilor; si aceasta pt a distinge daca ei cauta cu adevarat cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
Atunci a spus : " Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise; deci toate cate va vor zice voua faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic , dar nu fac" ( Matei 23,2-3 )
Sa vedem aici cu luare aminte ce spune Hristos: " Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise ".
Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut ucenicilor Sai ca scaunul pe care sezuse mai inainte Moise si din care invata poporul cuvantul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui il luasera acum carturarii si fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate ca scaunul si l-au insusit oameni plini de patimi, Hristos nu ii indeamna totusi pe ucenicii Sai si nici poporul sa plece de langa acest fel de invatatori si nici nu-i indeamna sa nu-i asculte, ci ii sfatuieste in felul urmator : " Toate cate va vor zice voua faceti-le si paziti-le ".
Sa fim cu luare aminte la ceea ce spune : " cele ce va spun sa paziti, sa paziti"!
Vedem ca Hristos Domnul nostru pentru ca ei se gasesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat porunca sa asculatm de ce este al lor, adica de produsul propriei lor ratiuni si gandiri, adica de ceea ce izvoraste din criteriile lor interesate.
Ne-a dat porunca sa-i ascultam numai in ceea ce ne spun sa pazim. Cuvantul "a pazi" se refera la tot ceea ce Domnul ne-a spus sa implinim sau tot ceea ce este scris in Sfanta Scriptura ( sau tot ceea ce a fost legiuit de Parintii Bisericii prin sinoadele ecumenice )
Ei , asadar au datoria de a asculta cuvantul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne indemna pe noi sa-l pazim.
Daca ei ca robi ai lui Dumnezeu, aflandu-se in libertate, nu vor voi sa dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi sa nu dea ascultare, suportand insa toate consecintele pe care le aduce cu sine apostazia, aceasta neascultare si indepartare a lor de cuvantul lui Dumnezeu.
Noi, fiindca suntem datori sa ascultam numai poruncile Domnului nostru, intrucat cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne indeamna sa pazim vreuna din poruncile Domnului nostru, nu suntem datori sa-i ascultam; daca am fi datori cuvantul lui Dumnezeu ar spune : toate cate vi le spun voua faceti, faceti-le; adica toate cate vi le spun voua sa le infaptuiti. Dimpotriva nu numai ca nu trebuie sa ascultam parerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru si spune " Chiar daca noi, sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceasta pe care v-am vestit-o , sa fie anatema !" ( Galateni 1,8 ).
Terminand cuvantul Sau, Domnul a spus : Dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac" ( Matei 23,3). Aici ne putem minuna de maretia dragostei lui Dumnezeu, care ne indeamna sa pazim tot ce ne spun ei sa pazim, nu insa sa si facem ce fac ei, pt ca prefacandu-se , ei vor spune, dar nu vor infaptui. Aici Domnul ne arata ca nu trebuie sa-i judecam si faptele lor viclene sa nu devina cauza a departarii noastre de El.
(...) In Ortodoxie nici un papa nu L-a inlocuit pe Domnul nostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare daca vedem ca cineva nu cauta cele ale lui Dumnezeu, avem atatia alti buni episcopi si preoti etc, care le cauta pe cele ale lui Hristos si putem sa-i asculatm pe ei spunandu-ne ce trebuie sa pazim. Apostolul Pavel , intr-un asemenea caz sfatuieste asa :" Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta...departeaza-te de unii ca acestia ( I Timotei 6,3,5 )
Esential, asadar nu este numar 666. Acest numar este pur si simplu un element in plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este sa ne invoim sa revindem diavolului libertatea pe care El ne-a daruit-o prin sfintitul Sau Sange, rascumparandu-ne din blestemul legii.
Daca nu cautam , fratilor , imparatia lui Dumnezeu si cu nepasare vom lasa sa se instaureze imparatia aceluia al carui numar al numelui este 666,atunci, in masura in care suntem nepasatori , vom fi nevoiti sa suportam si consecintele nepasarii; astfel, de vreme ce fiecare isi va suma partea de raspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii sai povara cu neputinta de ridicat a grijii pentru sine, pt a constata apoi foarte limpede ceea ce pan acum nu stia : " Fara de Mine nu puteti face nimic : ( Ioan 15,5 )
(...) Domnul nostru ne-a aratat raspicat cauza pentru care ratacim si care este necunoasterea Scripturilor. Cand pe Sfanta noastra Scriptura "s-a asternut praful si se odihnesc paianjenii" si singura noastra sursa de informare sunt mijloacele de informare in masa- televiziunea, ziarele, radioul- e de la sine inteles ca ratacim de colo-colo si ca suntem in primejdie de a ne pierde cu totul mintile. Asa cum se stie, aproape toate mijloacele de informare in masa- din cate se spune slujesc interesele economice ale stapanilor lor.
Daca stam putin si studiem si ce spun si programele lor, vom pricepe ca in marea lor majoritate, cu desigur , rare exceptii, se opun celor poruncite noua de Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor slujesc si urmaresc cu adevarat interesul nostru duhovnicesc si trupesc.
Cel dintai izvor, adica Sfanta Scriptura si Vietile Sfintilor, are drept scop sa curateasca mintea noastra cea nevinovata si sa o insanatoseasca. Celalalt izvor- mijloacele de informare in masa- are drept scop intunecarea mintii prin multimea nesfarsita de gunoaie, dar cu cat mai repede va pricepe cineva cum stau lucrurile, cu atat mai putine vor fi consecintele, nefaste asupra trupului si sufletului sau si cu atat mai putin va fi nevoit sa lupte ca sa-si ingrijeasca sufletul pe care unii l-au transformat intr-o groapa de gunoi.
Sa fim atenti sa nu atragem asupra noastra ocara lui Hristos care ne numeste fatarnici pe noi toti, cei care zicem ca nu vedem ce se intampla : " Tot nu intelegeti, nici nu pricepeti? Atata de invartosata este inima voastra? Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte ? ( Marcu 8, 17-18 )
" Fatarnicilor, fata cerului stiti sa o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti " ( Matei 16,3 )
Unii ne-au intrebat :" De vreme ce toate sunt scrise ca vor veni , atunci de ce ne mai impotrivim ?"
E doar un pretext si o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scazut. (...)
Aceasta arata ca sunt niste oameni fara idealuri care intotdeauna vor fi tarati de cursul navalnic al unui rau si care nu au nici cea mai mica dispozitie sa lupte pentru idealul lor, pentru Hristos Domnul nostru, ravnind numai un fotoliu comod, o masa buna, un portofel umflat.
Pentru ca Domnul nostru a spus ca va veni Antihristul, ce inseamna asta, fratilor ?
Ca trebuie sa-l asteptam si sa-l primim cu bratele deschise?
Cand unii inteleg tot ce am spus aici, dar au un moral scazut-lucrul care binenteles nu se potriveste cu a fi crestin- spun :" Ei, ce putem face in fata UE ? sau "cum putem noi sa ne impotrivim acestor forte obscure ?
Aici e greseala in care am cazut noi toti si pe care stramosii nostri , in situatii asemanatoare, n-au facut-o. In toate lucrurile ne bazam pe ce putem face noi, dar noi nu putem face nimic singuri fara ajutorul lui Dumnezeu.
Iar Dumnezeu nu ne cere sa facem ceva, pentru ca stie neputinta noastra ci cere numai sa-I aratam ca nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere sa o spunem in orice mod : " Nu"! de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apara tara in modul Sau preaintelept.
De aceea sa nu vedeti problemele care se afla in fata d-voastra ca pe niste munti, ca sa nu deveniti nelucratori. Datoria noastra este sa aratam buna noastra dispozitie, anume ca nu suntem de acord cu toate acestea, si prin urmare, ca nu le acceptam.
Sa nu uitam nici faptul ca Dumnezeu intotdeauna i-a ales pe cei putini si pe cei slabi, tocmai ca sa-i faca de rusine pe cei puternici, pe cei multi si pe cei intelepti.

Autorul acestei carti marturiseste public ca in lupa personala pe care si-a sumat-o , aceea de a-i informa pe fratii sai duhovnicesti , inainte de a o incepe n-a pus drept criteriu ceea ce va placea lumii.
In ce-i priveste pe ceilalti pe cei care nu au o parere buna despre nimeni si , prin urmare nici despre scriitor, are sa le spuna ca niciodata nu e posibil ca un preot sau un calugar sa-si tina gura inchisa, temandu-se ca nu cumva sa fie acuzat, denuntat, amenintat, sau sa i se creeze alte probleme. Un preot care intr-adevar lucreaza ca un rob pentru Domnul sau isi jertfeste pana si sufletul, urmand sa-L slujeasca cu credinta si sa-L marturiseasca in fata oamenilor.
(...) De altfel un rob plin de buna credinta, care-L iubeste pe Domnul sau nu va dori sa aiba parte de la oameni de un tratament mai bun deact a avut El.
Unii frati ai nostri- din pacate si anumite fete bisericesti- se pare ca abordeaza in chipul amintit si situatia aparuta in zilele noastre, de care este vorba si in aceasta carte.
Cand se gasesc fata in fata cu ea si trebuie sa o infrunte, incearca sa intorca cu disperare pagina si-i auzi spunand cu arta, acoperindu-si problema " Noi ne ocupam cu Hristos si nu cu Antihristul!"
De fapt , nu inteleg ca atunci cand spun doresc lumina sau urasc intunericul, e acelasi lucru si ca il iubesc pe Hristos sau il urasc pe Antihrist si incerc sa evite orice legatura cu el , pentru ca nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pe cartea mea de identitate, si nici pe mana mea sunt in acelasi spirit.
Noi fratilor, avem in fata noastra aceasta pagina concreta de istorie si chiar daca ceva nu ne place, nu o intoarcem ca sa evitam continutul ei, pt ca chiar daca am intoarce-o, nu inseamna ca ea inceteaza sa mai existe. Vrem ca , privind-o in fata si intr-un mod corect, cu credinta in Hristos, s-o infruntam si asta cat mai devreme. Daca cineva dintre dvs crede ca problema se rezolva numai inchizand ochii si nemaiprivind-o, atunci sa imite exemplul strutului pe care-l iubeste.
Sigur cunoastem ca ii punem la grea incercare pe toti aceia pe care ii informam, pentru ca deja e adevrat ce a spus Domnul:" De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit , pacat nu ar avea; dar acum nu au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor" ( Ioan 15,22 ).
Fiecare dintre noi trebuie sa cunoasca ca toata taina faradelegii se lucreaza prin ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca El lasa sa fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel :" pentru a fi judecati toti " cei care n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea" ( II Tesaloniceni 2, 10-12 )."

Nota:
Fragment preluat din carte intitulata "La apusul libertatii" scrisa de Ieromonahul Hristodul Aghioritul

Din visteriile Sfantului Nicodim Aghioritul



Pazirea mintii de curiozitate

" Dupa cum e necesar a ne pazi mintea de ignoranta, cum am spus, tot atat de necesar este s-o pazim de curiozitatea nemasurata, opusa ignorantei.
Fiindca odata ce am incurcat-o cu multe ganduri si cugete desarte, dezordonate si neingaduite, o facem incapabila.
Nu mai este in stare a dobandi ceea ce -i este necesar adevratei noastre mortificari si perfectiuni.
De aceea, trebuie sa te ocupi numai de acele lucruri care sunt necesare, chiar daca ti-ar mai fi permise si altele.
Aduna-ti atat cat poti in tine gandirea. Totdeauna. Informeaza-o despre lume, de cele ce se petrec in Univers. Informatiile, noutatile proaspete si toate prefacerile si schimbarile mici si mari ale lumii si ale tarii tale sa fie pentru tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Dar chiar daca iti sunt aduse de altii, respinge-le, departeaza-le de la inima si imaginatia ta.
Fii un culagator harnic al lucrurilor duhovnicesti si ceresti.
Nu cauta sa cunosti altceva decat pe Cel Rastignit, Viata si Moartea Lui. Acestea cer luarea aminte a ta.
Astfel vei fi bineplacut lui Dumnezeu, Cel ce socoteste alesii si iubitii Lui pe cei ce-L iubesc si-nvata a face voia Lui. Orice alta chestiune, orice alta informatie si intrebare este egoism si mandrie. Prin aceste unelte diavolul cauta sa castige vointa celor ce dau atentie vietii duhovnicesti. El lupta din toate puterile si se sileste a invinge mintea lor cu curiozitati de acest fel.
El vrea sa cucereasca prin aceste mijloace ambele, mintea si vointa. Prin urmare, cauta adesea a da oamenilor notiuni , fie ele chiar inalte, subtile si curioase, mai ales celor ce vor sa le pastreze in minte si celor ce repede se ataseaza lor.
Stapaniti de placeri, de discutii asupra acestor notiuni inalte, prin care ei gresit socotesc a placea lui Dumnezeu, uita a -si curatii inimile, a se gandi la slaba lor cunoastere, la adevarata mortificare si la taierea vointei.
Sunt cuprinsi de patima mandriei si devin ei insisi idolii cugetarii lor.
De aceea incet-incet, pe nesimtite, fara a-si da seama, ajung a crede ca numai au nevoie de sfatul altora.
Atunci se obisnuiesc, in orice trebuinta, sa alerge la propria lor judecata. E un lucru foarte periculos si greu de indreptat, fiindca aroganta gandirii e mai periculoasa decat cea a vointei. Cand aroganta vointei, manifestata in minte, e mai usor a fi remediata, supunanadu-se celei ce-i urmeaza.
Dar cand mintea are o opinie gresita, ca judecata ei este mai buna decat a celorlalati, cum si prin ce poate fi corijata?
Si cum poate un om sa se supuna rationamentului celorlalti cata vreme il considera nu asa de bun ca al sau? Daca-i asa, ca ochiul sufletului , care-i mintea, prin care e capabil omul a recunoaste si acurati aroganta vointei , este asa de slab, orb si plin de mandrie, cine-l poate vindeca?
Si daca lumina-i intuneric si adevarul logic eroare, cum poate ilumina ori corecta pe celelalte? Pentru caest motiv sa rezisti pe act iti este cu putinta acestei arogante periculoase a mintii, inainte ca ea sa patrunda in simtirile tale; si rezistand curata-ti gandirea in toate adancimile si unghierele ei si supune opinia ta parerii altora.
Fii nebun, neintelept pentru iubirea lui Dumnezeu si atunci vei fi mai intelept decat Solomon. " De socoate cineva din voi sa fie intelept in veacul acesta, sa se faca nebun ca sa ajunga intelept. Pentru ca intelepciunea lumii acestea este nebunie inaintea lui Dumnezeu ." ( I Corinteni 3, 18-19)

Nota:
Fragment preluat din cartea "Razboiul nevazut" a Sfantului Nicodim Aghioritul

Inaltarea Sfintei Cruci



"Frati crestini,
(...)Despre Sfanta Cruce s-a vorbit in aceste zile, dar nu s-a amintit de afptul istoric in care s-a intamplat cinstirea Sfintei Cruci.Voi aminte ceva acum, apoi vreau sa va aduc mainte ca Sfanta Cruce are doua intelesuri: Sfanta Cruce ca obiect pe care a fost jertfit Iisus Hristos Dumnezeul nostru, deci altarul Lui (...) si al doilea inteles al Sfintei Cruci este acela al suferintei.
Crucea intotdeauna aminteste de rastignirea Mnatuitorului. Foarte multe chinuri cu foarte multa durere sufera Iisus pe cruce.
Mantuitorul a patimit pe Cruce, apoi a inviat, apoi s-a inaltat la ceruri.
Ierusalimul a ajuns curand loc de prigoana impotriva ucenicilor lui Iisus. Si au trecut ani de prigoana, cei 300 ani de prigoana impotriva crestinilor...
Si a dat Bunul Dumnezeu pace Bisericii dupa atata sange varsat, prin Sfantul Constantin cel Mare care prin edictul de la Milan, dupa cum stiti a dat libertate crestinilor, libertate egala cu a celorlalti cetateni ai imperiului. Un fapt foarte important pe care l-a savarsit Sfantul Constantin, indemnat fara indoiala de sefii Bisericii de atunci : a intrunit primul sinod ecumenic prin care s-au stabilit niste randuieli pentru viata crestina.
Pentru ca intre ucenicii lui Iisus, crestinii, fiind prigoniti si traind viata in catacombe, separati unii de altii, au mai patruns intre ei niste neintelegeri personale ale crestinismului- ori trebuia sa fie unificate , pentru ca si Hristos este Unul. De aceea s-a tinut Sinodul I Ecumenic, cum stiti la anul 325.
In anul urmator in 326, Sfantul Constantin roaga si trimite pe maica sa, Sfanta Elena, sa mearga la Ierusalim sa afle Sfanta Cruce pe care S-a jertfit Mantuitorul Hristos, aceasta Cruce pe care Sfantul Constantin cel Mare o vazuse pe cer alcatuita de stele, intr-un moment de grea cumpana pentru el, cand avea in fata un razboi greu cu Maxentiu.
Rivalul lui de la Roma avea o armata foarte puternica, iar el avea armata putina. Si in framantarea lui si in rugaciunea facuta catre Dumnezeu Mantuitorul Hristos, vede pe cer, ziua la amiaza, semnul Sfintei Cruci, alcatuita din stele , si sub Cruce scria : " In acest semn vei invinge...". Mantuitorul ii spune sa porneasca razboiul cu curaj, cu indrazneala, ca il va ajuta prin semnul Sfintei Cruci.
In cinstea acestei minuni Sfantul Constantin roaga si trimite pe maica sa , Sfanta Elena, la Ierusalim , ca sa afle Sfanta Cruce pe care S-a rastignit Mantuitorul Hristos.
Insa intre timp Sfanta Cruce fusese profanata. Ierusalimul in cei 300 de ani, cati au trecut de la Invierea si Inaltarea Mantuitorului Hristos, a fost bantuit de multe valuri de ura, incurajate de insisi imparatii romani, cum au fost Adrian si mai ales Iulian Apostatul, acel fost crestin, nepot al lui Constantin cel Mare, care a amestecat cu moloz locul unde a fost Sfanta Cruce si a cladit acolo, pe locul ei , pe Gogota, un templu la pacatului, un templu al zeitei Venus, anume ca sa-si bata joc de sfintenia Crucii.
Incercase Iulian sa reconstruiasca Templul lui Solomon asa cum a fost, adica sa fie cu totul impotriva Mantuitorului Hristos, Care le-a spus ca nu va ramane piatra peste piatra din Templul lor, pe care l-au profanat prin viata lor netrebnica.
Iulian a vrut sa ridice acest Templu din nou, insa Dumnezeu si-a tinut cuvantul : apareau niste flacari puternice de foc, care topeau pe cei care se apropiau sa construiasca Templul , impotriva Lui. Insa Sfanta Cruce ramasese profanata, ingropata in moloz, pana la nul 326. Sfanta Elena ajunsa la Ierusalim cu o ceata de arheologi, de arhitecti, de oameni foarte intelepti, a inceput sa caute, sa se intereseze unde anume este locul Golgotei.
Astazi nu mai este Golgota de alta data, pe care a fost Iisus rastignit, ci marea biserica a Invierii, construita de Sfanta Elena. Un etaj al bisericii aminteste de fosta Golgota. Sfanta Elena s-a interesat si a aflat unde a fost rastignit Iisus Hristos. Stim din istoriiile care s-au scris, ca Sfanta Cruce fusese smulsa din locul ei si aruncata intr-o vale, intr-o prapastie si acoperita cu pietre si bolovani.
Stratul de pamant depus pe Sfanta Cruce era gros. Sfanta Elena, a staruit foarte mult , a inceput sa sape si au sapat mult acolo,incat sapatorii obosisera, se saturasera de atata munca.
Este si astazi la Ierusalim in biserica locul de pe unde au fost aceste sapaturi, intr-un mic amvon o ferestruica. Astazi parca nu are nici un rost. Atunci, insa , Sfanta Elena statea in acel pridvor, in acel amvon sus si supraveghea lucrarile. Si pentru ca muncitorii sapatori se plictisisera, arunca bani de aur, de sus, printre pietre.
Banii, fara indoiala, intrau printre bolovani mai la adancime si eu sapau ca sa gaseasca banii. Au tot sapat asa, mereu, Sfanta Elena aruncand de sus monede de aur, pana cand a ajutat Bunul Dumnezeu si au ajuns la Sfanta Cruce.
Erau de fapt trei cruci aruncate in dezordine. Au gasit si cuiele care au fost batute in picioarele Mantuitorului si cununa de spini , aruncata, strivita de bolovani. Insa...nu stiau care dintre cele trei cruci este a Mantuitorului Hristos.
Si au adus din cetate o bolnava, o doamna din aristocratia din Ierusalim, doamna care era foarte grav bolnava pe morte, si au atins-o de fiecare din cele trei cruci. Cand s-a atins de o anumita cruce s-a cutremurat putin si s-a vindecat pe loc. Atunci au spus :" Aceasta este Crucea Mantuitorului Hristos". Aceasta o spune Eusebiu din Cezareea care era sfetnicul lui Constantin cel Mare si o spune si Sozomen, un istoric din caea vreme. Gasita Sfanta Cruce in ceasta stare, patriarhul de atunci al Ierusalimului, numit Macarie, a luat-o cu cinste si, cu clerul care era atunci in Ierusalim, a ridicat-o pana in amvon si poporul tot striga : " Doamne miluieste "!
Atunici a fost in anul 326, 14 septembrie.
Acest moment de inaltare a Sfintei Cruci dintre bolovani, din prapastiile in care a fost aruncata si profanata de dusmani, aceasta inaltare cu cinste in fata crestinilor de atunci, a ramas pana astazi si a ramas din an in an, praznuita pana acum si pana la sfarsitul neamului crestinesc.
Intre timp a avut alte necazuri. De pilda la un anumit moment Sfanta Cruce a fost rapita de persi, dupa ce au distrus Ierusalimul, si dusa cu mare fala, ca un trofeu la care tineau foarte mult crestinii. Peste cativa ani, imparatul bizantin de atunci Heraclie, a biruit pe persi si a adus Sfanta Cruce inapoi. Insa o aduce nu pe ceva , ci in spate. Imparatul Heraclie, imbracat cu o haina de umilinta, a adus in spate Sfanta Cruce de la locul unde a fost ascunsa de rapitori, de persi, pana la Ierusalim.
Lemnul Sfintei Cruci descoperit de Sfanta Elena, a fost pastrat mare parte la Ierusalim, si o parte a fost dusa la Constantinopol. Piroanele care au fost batute in picioarele Matuitorului si in mainile Lui au fost luate si duse cu cinste acolo, inchinandu-se la ele toata lumea crestina de atunci. Acum Sfantul lemn al Crucii este o parte la Ierusalim, si de sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este purtat cu mare cinste in biserica Invierii din Ierusalim-o parte este la Roma, iar o buna parte este la Muntele Athos. Acesta este pe scurt istoricul sarbatorii de la 14 septembrie.
Acum sa va spun in continuare, citindu-va niste ganduri, despre Sfanta Cruce ca semn sau ca simbol al suferintelor noastre.
Adeseori se spune despre oamenii care patimesc mult, care au fel de fel de necazuri, ca isi duc cu greu crucea. Crucea era grea, crucea pe care a dus-o Mantuitorul Hristos, din lemn de cedru, un lemn dens si foarte greu. Iisus ducand-o in spatele Lui a cazut de multe ori sub Cruce, ca era atunci Iisus -omul...Dumnezeu S-a retras de la El anume ca sa patimesca, cum patimesc si oamenii, El neavand pacat.
De aceea se spune ca este grea crucea anumitor oameni care sunt supusi la grele incercari. Privind Sfanta Cruce asa cum este aici, si cum este in biserici, in fata sfantului altar, ea ne aduce minte totdeauna de Iisus Hristos Cel Rastignit si Inviat, de la care i s-a transmis si cinstea si sfintenia si puterea. De aceea, cand ne inchinam, ei si cand cinstim cu evlavie, cinstim si ne inchinam, de fapt, Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care a fost rastignit pe ea si a sfintit-o cu Scump si Preasfant Sangele Sau.
Staruim, frati crestini, asupra Sfintei Cruci, pentru ca dumneavoastra stiti ca sunt multi asa-zisi "crestini" care o hulesc. Nu cinstesc nici Sfanta Cruce, nici pe Maica Domnului, nici pe prietenii lui Dumnezeu, care sunt sfintii.
Din clipa istorica a rastignirii Mantuitorului pe Sfanta Cruce, pe Golgota, ea devine altarul pe care S-a jertfit Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridica pacatele lumii.
Daca in timpul vietii Sale pamantesti din Iisus Hristos se revarsa o putere care vindeca pe toti cei care se atingeau de El, cum ne spune Sfantul Evanghelist Luca in capitolul 6, cu atat mai mult aceasta putere s-a comunicat Sfintei Cruci, nu numai printr-o atingere de scurta durata, ci timp de trei ore, cat a stat Iisus viu, pironit pe Cruce, de la ora 12 ziua pana la ora 3 dupa-amiaza, deci trei ore in care a curs sangele de pe trupul sfant al lui Iisus pe Sfanta Cruce.
In aceste ceasuri de chinuri cumplite, Crucea a fost stropita din belsug de Sfantul Sau Sange care curgea din capul Sau incoronat de spini, de pe trupul Sau biciuit si plin de rani, din coasta Sa strapunsa brutal cu sulita si din mainile si picioarele Sale strapunse de piroane.
Acest sange nevinovat, sfant si dumnezeiesc, a sfintit Crucea pentru totdeauna.
Fara indoiala ca este o singura Cruce pe care a fost Iisus rastignit, insa ea poarta acelasi semn si se identifica mereu cu istoria si Sfanta Cruce de pe Gogota.
Altfel unealta rusinoasa de executie pe care se rastigneau cei mai mari facatori de rele de pana atunci, inainte de venirea Mnatuitorului in lume, din clipa rastignirii Sale pe Cruce, devine altarul pe care S-a jertfit Dumnezeul intrupat, steagul de bruinta al crestinatatii si obiectul sfant si mantuitor pentru orice suflet crestin.
In acelasi timp Crucea devine semnul distinctiv al Mantuitorului Hristos, purtat pe aureola din jurul capului, cum il vedem si in icoana. Si , sa stiti frati crestini ca orice icoana, a Mantuitorului Hristos poarta nimbul insemnat de cruce. Mantuitorul este a doua Fata a Sfintei Treimi- Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Numai Fiul are aceasta cruce pe aureola, pentru ca numai El a patimit pe Cruce pentru mantuirea neamului omenesc.
De aceea este semnul lui Hristos , Sfanta Cruce si la a doua venire a Mantuitorului Hristos- pe norii cerului, cum sune Mantuitorul Hristos Insusi- va aparea mai intai semnul Fiului omului, Sfanta Cruce inconjurta de ingeri.(...)
Semnul acesta sfintit care a devenit unealta mantuirii noastre , este alcatuit din doua brate, unul lung si unul scurt care sta de-a curmezisul, formand crucea, cum stiti.
Noi insine, oamenii, daca stam drepti si intindem mainile, formam o cruce. Nu numai ca o purtam , dar noi insine avem forma Sfintei Cruci.
De aceea amintim adeseori ca atunci cand ne inchinam la Sfanta Cruce, sa facem corect Sfanta Cruce, adica doua numiri : pe verticala " in numele Tatalui si al Fiului" care S-a intrupat, si " al Sfantului Duh" care este puterea si lucrarea dumnezeirii in lume, pe aceasta orizontala a globului nostru pamantesc.
Tot asa si viata noastra este o cruce, unde bratul lung insemneaza drumul nostru in lume, cu planurile si gandurile noastre care ne insotesc de-a lungul vietii. Bratul scurt care incheie crucea este degetul lui Dumnezeu care trage o dunga de-a curmezisul acestui drum al nostru si ne rastoarna anumite planuri omenesti, formand astfel crucea suferintelor pe care este dator sa o poarte fiecare muritor de-a lungul vietii sale. Vrand sau nevrand , o asemenea cruce este de neinlaturat pentru fiecare dintre noi.
(...) Crucea lui Iisus este ca o cumpana a dreptatii fata de nedreptatile noastre. Pentru fiecare muritor (...) dar pentru unii crucea aduce mantuire si slava, iar pentru altii pierire. Crucea suferintelor pentru fiecare dintre noi insemneaza portia noastra de durere, de necaz, dupa cuvantul spus de Mantuitorul Hristos : " Ca in lume necazuri veti avea ".
Suferinta necazurile de care se teme atat de mult lumea- si cand este atinsa, lumea plange, fece fel de fel de manevre ca sa scape de suferinta-sunt lasate anume de Dumnezeu in viata noastra ca sa ne umanizeze, sa ne modeleze, sa ne faca mai buni, mai cinstiti, mai ingaduitori, mai intelegatori , poate , cu suferintele altora. (...)
Suferinta este lasata anume ca o dalta in mianile unui sculptor iscusit care sa modeleze din marmura sau piatra un portret sau un obiect de mare pret.
Asa vrea Dumnezeu sa faca cu aceia pe care-i iubeste. Ca de obicei suferinta este lasata pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si adeseori se scandalizeaza oamenii cand duc o viata cinstita si corecta. Orice suferinta este grea si neplacuta, pentru ca este o infrangere a voii si a planurilor noastre, o piedica pusa de-a curmezisul drumului nostru pe care ni l-am ales. Asemenea piedici nevoite si nedorite , produc necaz si posomarasc viata noastra omeneasca si suntem mereu tristi si revoltati.
Astfel sunt oameni care in fata durerilor si a necazurilor se revolta, scrasnesc, lovesc, injura, arunca vorbe grele asupra acelora care le incurca socotelile si se revolta chiar impotriva lui Dumnezeu, hulind si injurand. Si deseori coplesiti de durere, plang deznadajduiti si blestema, intreband nesmeriti si plini de manie pentru ce sufera.
Asemenea oameni care nu cunosc sau nu vor sa-si recunoasca propriile lor rataciri si pacate se aseamana talharului celui rau, de-a stanga lui Iisus, pe Golgota, care-si ispasea propriile pacate si talharii, dar nu le recunostea. Revolta lor , a unor asemenea oameni, amara impotriva suferintei, in loc sa-i ajute si sa-i usureze, sa-i daltuiasca si sa-i modeleze, le adanceste si mai mult suferinta, izolandu-i de Dumnezeu si de oameni.
Asemenea talharului celui rau, se pierd pentru vesnicie, apasati de ingreuierea urii.
Sunt insa oameni, confruntati cu acelasi fel de necazuri, boli grele, infrangeri, sangerari, umilinte, pagube de tot felul, dar in loc sa se revolte, sa blesteme, si sa se razbune, ei se reculeg, se intorc spre ei insisi, iar la intrebarea " pentru ce sufar?" ei isi gasesc raspunsuri in propriile abuzuri si pacate savarsite fata de semenii lor si fata de Insusi Dumnezeu.
Astfel fiecare dintre acestia,recunoscandu-si pacatele proprii, parandu-le rau ca le-au savarsit, caindu-se in adancul constintei lor pentru toate relele pe care le-au savarsit si hotarndu-se sa nu mai savarseasca asemenea abateri, constata o schimbare profunda in viata lor. O mare greutate care-i apasa si-i sufoca pana atunci, li se ridica si ei insisi se insenineaza si se linistesc, disparandu-le ura si revolta fata de cei care le-au pricinuit necazurile.(...)
Toti cei ce sufera fiind in slujba binelui, nu trebuie sa uite niciodata ca dumnezeu nu ingaduie incercari peste puterile omului, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel cel mult incercat, zicand asa:" Nu v-a ajuns nici o ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dumnezeu care este credincios, nu va ingadui sa fiti incercati peste puterile voastre si, dimpreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca sa puteti rabda " (1 Corinteni 10-13)
(...)
Pe linia aceasta a lui Iisus pe Cruce, cel neprihanit, sunt aproape toti sfintii martiri pe care-i avem in calendarele noastre crestine. Ei au fost cei mai buni fii ai omenirii, cei mai buni cetateni ai cerului, au facut bine cu toata fiinta lor, si sfarsesc pe cruce, sau in cazane sau in smoala, sau in ulei fiert, sau retezati de sabie. Adica facand bine au fost rasplatiti cu rau.
Toti aceia s-au jertfit pentru cauza lui Dumnezeu, mergand pe calea Lui, pe calea Crucii Lui, pe calea suferintelor Lui.
De pe inaltimea Golgotei, El ne-a invatat ca dupa suferinta si umilinta, vin mangaiere si bucurie, dupa cum dupa o furtuna mare si viscol, vin liniste si bucurie in natura care ne inconjoara.
Si dupa Vinerea Patimilor ne intalnim in Duminica Invierii .
Frati crestini, cu ochii atintiti la Iisus Cel Rastignit si Inviat, mai ales atunci cand suintem incercati de necazuri, sa privim la viata Lui fara prihana si ca intr-o oglinda curata sa ne vedem petele pacatelor noastre.
Sa ne cercetam cinstit si ne vom da seama ca de obicei multe din necazurile care vin asupra noastra sunt din pricina pacatelor noastre.Cine spune ca nu are pacate este un mincinos si nu se afla adevarul in el, cum spune Sfantul Evanghelist Ioan. Sa ne cercetam cu luare aminte faptele noastre rele, sa ne recunoastem cinstit vinovatia fata de apropaele nostru, fata de Dumnezeu (...) ..sa ne rugam lui Dumnezeu din adancul inimii sa ne ierte, sa ne usureze si sa ne izbaveasca din necazul in care se afla fiecare...si care ne apasa.
Daca vom face asa , ne vom linistii fara intarziere, intr-un chip neobisnuit si minunat. Atunci suferinta ne va aparea mult mai usoara si ne vom da seama ca ea ne-a fost cu adevarat de folos, ca o doctorie din partea lui Dumnezeu. Amin "

Nota: Fragment preluat din cartea "Parintele Sofian "

miercuri, 8 septembrie 2010

Lazar cel de-a patra zi, prietenul lui Iisus Hristos


" Am sa va spun cateva lucruri despre Lazar.(...) Inainte de asta am sa subliniez ca in Ierusalim, catre sfarsitul vietii Sale pamantesti, Mantuitorul a savarsit trei minuni mari, amintite se sfantul evanghelist Ioan, care au indarjit foarte mult pe dusmanii lui Iisus Hristos impotriva Lui. Minunile au fost asa : vindecarea orbului din nastere, vindecarea slabanogului de la Vitezda si invierea lui Lazar.
Vedeau ca acest Iisus , profet sau invatator, cum ii spuneau ei, face niste minuni mari si dumnezeiesti, dar voiau sa-L tagaduiasca. Cautau toate mijloacele sa dovedeasca ca nu El le-a facut, sau daca le-a facut, le-a facut cu puterea celui rau, cu puterea lui Belzebut. Cand a inviat insa pe Lazar, nu mai aveau ce sa spuna.
Si atunci de necaz, de ciuda impotriva lui Iisus, cautau sa-l ucida si pe Lazar, ca nu cumva lumea care venea la Ierusalim in vremea aceea- erau sarbatorile Pastilor- sa se intalneasca cu Lazar, sa-l vada ca a inviat si sa creada si mai multi in Iisus. Si spunea marelui arhiereu atunci, poporului, in sinedriul lor: " Voi nu stiti nimic. Acest Iisus atrage poporul la El. Vor veni romanii, vor ocupa tara aceasta si vom fi pierduti ca neam.De aceea trebuie sa-L pierdem pe acest Iisus."
Fara indoiala si-au implinit planul, dar nu numai din cauza rautatii lor, ci pentru ca Dumnezeu insusi voise ca Iisus sa-Si dea viata pentru lumea intreaga, pentru popor.
Iisus inviaza cu adevarat pe Lazar din morti, indarjind si mai mult acest popor indaratnic si rau, si-Si urmeaza drumul Lui. Ca astazi sambata aceasta a lui Lazar, maine are loc intrarea in Ierusalim- de fapt duminica in mare alai. Dupa aceea Iisus intra in saptamana Patimilor. Ascultand Sfanta Evanghelie (...) v-ati dat seama cine era acest Lazar : prietenul lui Iisus Hristos, el si cele doua surori ale lui, Marta si Maria.
Iisus, cand avea putin ragaz sa iasa din cetatea in care au fost ucisi prorocii, Ierusalim, mergea la Betania.
Betania este aproape de Ierusalim, trei kilometri numai. In aceasta familie Se simtea cu adevarat foarte bine, la acesti trei prieteni ai Lui.
De data aceasta, Iisus Se afla undeva, cum s-a spus in Evanghelia sfantului Ioan, departe pe langa Iordan. Si de acolo afla de boala lui Lazar, si dupa aceea despre moartea lui. Despre moartea lui, Iisus Insusi spune apostolilor :" Lazar a adormit ". Ei credeau ca a adormit de oboseala. Iisus vazand ca nu inteleg, le spune clar : " Lazar a murit...dar am sa ma duc sa-l scol".
Iisus socoteste moartea ca un somn si de aceea in limba greaca cimitirul se cheama kimitirion, adica loc de dormit, pentru ca mortii nostrii care au murit de la inceputul lumii si pana acum, de fapt nu mor definitiv, deplin ci adorm.
Desi trupul acesta se desface, putrezeste, insa...ei adorm si vor invia in ziua cea de apoi. Se vor destepta, cum spune Iisus : " Ma duc sa-l destept". Tot El, Iisus, va scula si pe ceilalti morti la sfarsitul veacurilor.
Si Iisus vine si este intampinat de Marta, apoi de Maria.
El are niste stari de emotie, am spune noi de miscare sufleteasca. Se apropie de mormantul lui si intreaba unde l-au pus. Ii arata unde l-au pus, Iisus porunceste sa se dea piatra la o parte si il striga " Lazare vino afara " ! Si Lazar asa cum era infasurat in giulgiurile cum erau ingropati mortii lor, iese de acolo si Iisus porunceste sa-l dezlege. Il dezleaga si Lazar se comporta ca un om inviat.
Ceva despre mormantul lui si astazi se gaseste la Betania, cine a fost la locurile sfinte l-a vazut. Acum este mai sus, de-a lungul timpului, s-a depus fel de fel de moloz. Si intri in mormant, sunt niste trepte pana la locul unde a stat Iisus.
Este in pridvoras unde a stat Iisus. Langa pridvor in fata lui, in loc de usa era o piatra rasturnata pe usa mormantului si inlauntru sunt niste locasuri, un fel de pat, insa ca un sicriu de piatra. In partea dreapta cum intri in mormant , este locul unde a fost Lazar ingropat.
Si piatra era pusa deasupra mormantului, deasupra acestei intrari. A dat piatra la o parte si Lazar a iesit de acolo, cum era infasurat, cu viata pe care i-o daduse Iisus prin porunca Lui si a venit afara.
Dupa aceea aminteste tot evanghelistul Ioan, in Betania, cand a avut loc un ospat in casa lui Simon leprosul, era si Lazar la masa cu ei. Deci , Lazar , dupa aceea a mana cat si trait. A trait inca 30 de ani, din ceea ce stim noi.
Cand au inceput prigoanele impotriva Sfantului Stefan, Lazar a trebuit sa fuga din Ierusalim si a fugit in insula Cipru. A stat acolo ascuns, oarecum de furia iudeilor, cu surorile sale, Marta si Maria. Iudeii cautau sa-l ucida pe Lazar : era o dovada a dumnezeirii lui Iisus Hristos, o dovada vie, : " eu am fost mort si am inviat"; oricui spunea aceste cuvinte Lazar, erau o realitate pentru el.
Cand au trecut apostolii Pavel si Barnaba prin Cipru, l-au gasit acolo si l-au sfintit episcop in Cipru. Si a trait Sfantul Lazar inca 30 de ani, dupa invierea de catre Mantuitorul Hristos, ramanand ca episcop in Cipru, si anume in tinutul Larnaca.
La biserica de la Larnaca au fost si moastele lui ingropate. A fost o bisericuta mica la inceput, apoi biserica a fost refacuta intr-o biserica mai mare.
Azi este o biserica foarte frumoasa la Larnaca, unde se afla moastele sfantului Lazar (...). Au fost moastele lui acolo, insa intre timp au fost duse si la Constantinopol. A ramas numai cutiuta, un fel de sicrias de marmura, cu moastele lui puse in sfanat Masa din altar, la biserica veche.
Cu toate tulburarile istorice care au foat si in Cipru si in alte parti, lumea nu a mai stiut ca acolo sunt moastele sfantului Lazar, in sfanta Masa.
Abia in anul 1927, facandu-se niste restaurari importante in aceasta biserica, s-a descoperit si acest sicriu din marmura, cu o parte din moastele sfantului Lazar. Scrie acolo, nu in greceste, in alta limba : Lazar cel de-a patra zi, prietenul lui Iisus Hristos(...).
A fost o mare bucurie , pentru ca moastele lui au fost luate de acolo pe timpul lui Leon cel Intelept si duse la Constantinopol. Au stat la Constantinopol pana in vremea cruciatilor. Dupa aceea cruciatii, care au furat foarte multe din Orient, au luat si aceste moaste ale sfantului Lazar si le-au dus in Marsilia. Si acolo au ramas, Dumnezeu stie unde mai sunt acum moastele lui. Insa din cauza acestor sfinte moaste la Marsilia, apusenii au construit o istorie intreaga, ca Lazar a trait acolo dupa invierea sa. Ei spun ca Lazar, cand fugit din Ierusalim la Marsila a fugit, nu in Cipru.
Acum insa cans s-au gasit moastele sfanta Masa din Larnaca, au inteles si ei ca toata aceasta traditie a lor de la Marsilia nu este devarata.
Multe persoane din Cipru sau din Larnaca poarta numele de Lazar. Foarte multe legende, multe istorioare, multe intamplari povestite, atribuite lui Lazar, se gasesc si astazi in Cipru. Una dintre aceste intamplari spune ca Lazar mergea obosit pe un drum prin Cipru si a intalnit un cetatean care avea un cos de struguri. L-a rugat sa-i dea macar un strugure, sa-si potolesca setea. In treacat fiind zis, aceasta insula este foarte bogata, bogata in vii si livezi, si monumente istorice foarte multe din adanca antichitate. Cetateanul cu cosul de struguri a spus : " n-am struguri, aici am niste sare". Lazar a binecuvantat aceasta "sare", cum a spus el si...s-au transformat strugurii lui in sare si via lui intr-un lac sarat. A fost o pedeapsa foarte meritata pentru neomenia lui.
O alta intamplare povestita tot asa, din vremea cand traia sfantul Lazar in Cipru, e aceasta : Lazar vroia sa se intalneasca cu Maica Domnului, s-o revada. Trecuse multa vreme de cand plecase din Tara Sfanta si n-o mai intalnise pe Maica lui Iisus Hristos. Lazar i-a trimis o barca mai mare un fel de corabioara, din Cipru, pe celalat tarm la Mediteranei, poate la Haifa, in care sa imbarce Maica Domnului si pe sfantul Ioan Evanghelistul, sa vina sa-i faca o vizita in Cipru.
Si au pornit cu aceasta corabioara si au ajuns pe malul marii Egee, dincolo de Mediterana. S-a starnit insa o furtuna mare, si in loc sa ajunga la Larnaca, unde era Lazar, furtuna a dus corabia la Muntele Athos.
Muntele Athos era atunci o peninsula plina de idoli, de temple pagane, si locuitori, binenteles. Si Maica Domnului le-a vorbit; cum le-au vorbit Maica Domnului si sfantul Ioan...incat foarte multi au fost convertiti la crestinism. Si de atunci se trage crestinarea Muntelui Athos- care dupa aceea a devenit republica calugareasca, cum stiti socotit pana astazi ca Gradina a Maicii Domnului.
De acolo Maica Domnului a venit in Cipru, l-a intalnit pe Lazar si i-a adus in dar doua manecute arhieresti, lucrate de ea.
Maica Domnului era o foarte buna brodeuza. Ea lucrase si dvera sau perdeaua de la Templul Sfant din Ierusalim, cat a fost inca la Templu, ca vietuitoare. I-a facut cadou aceste manecute si un omofor, lucrat tot de mana sfintita a Maicii Domnului.
Lazar fara indoiala a fost foarte bucuros, i-a multumit, si Maica Domnului s-a intors inapoi in Tara Sfanta, iar Lazar a ramas mai departe in Cipru , pana la sfarsitul vietii lui.
Cam acestea v-am spus in putine cuvinte, despre Lazar, despre care se spune ca in cele patru zile cat a stat in mormant, a fost in imparatia mortii, in imperiul acesta al mortii, si a intalnit foarte multe sflete nemantuite , pacatoase.
Chinurile pe care le-a vazut acolo, in cealalta imparatie, a mortii, l-au crispat asa de mult, incat Sfantul Lazar in cei 30 de ani cat a mai trait dupa invierea sa din morti, n-a ras niciodata.
Asa incat dincolo, in imperiul mortii este mare grozavie pentru cei care nu sunt mantuiti in aceasta viata. " Amin



Nota:
Fragment preluat din cartea" Parintele Sofian"