"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

marți, 24 aprilie 2012

O scrisoare !


"Am primit, iubita sora, scrisoarea ta plina de evlavie si citindu-o mi-s-a umplut suflettul de bucurie, vazand si intelegand prisosul inimii tale, care da marturie despre nasterea omului celui nou, a pruncului duhovnicesc.
Indrazneste si intareste-ti inima in ispite si pastreaza ca pe un tezaur de mare pret rabdarea si indelunga rabdare. Puterea ta se va intari in necazuri. Mai este putin si vom pleca de aici. Primavara se apropie. Iarna necazurilor se topeste incet incet.
Vom locui in curand in locasurile pe care le-am lucrat rabdand multimea ispitelor si necazurilor.
Atunci nu va mai fi ispititor, nici ucigas de suflete, nici cel ce cauta sufletele noastre. Toate acestea vor ramane aici. Trupul acesta patimas si obositor pe crae il purtam aici- care nu vrea sa lucreze poruncile lui Dumnezeu- il vom lepada pamantului, maica ce l-a nascut, iar noi, slobozi ca vulturii, vom zbura in sfintele si cerestile manastiri. La Invierea cea de obste iarasi vom lua trupul pamantesc ,
dar atunci acesta nu va mai fi ca o sarcina grea, iubitor de placeri patimase, greoi la miscare, ci scaldat in intregime de lumina stralucitoare a Preadulcelui Iisus, stralucitor si raspandind raze precum soarele, lumind eterul. Sunt mici patimirile de aici in comparative cu rasplata viitoare.
Asadar, suflete al meu, ai rabdare. Cat despre cele ce imi scrii, sa stii ca toti le avem atunci cand socotim desertaciunea acestei lumi ca pe un lucru insemnat. Acum insa,din moment ce am ajuns la adevarata cunoastere si am inteles inselaciunea, Dumnezeu nu se mai uita la trecut, ci la present. Acelea toate se sterg printr-o singura spovedanie curate.Este de ajuns acum sa mergem dupa puterile noastre pe calea poruncilor lui Dumnezeu.Imi scrii sa trimit scrisori cunoscutilor noastri.
Dar daca nu exista materie, dorinta sufletului, cum sa lucrez ? Trebuie sa ceara sa fie invatati si eu le voi raspunde. Astfel ne facem vanturatori de aer. Unul vrea sa scrie, dar nu intreaba despre sufletul sau, despre pacate, despre greselile lui, cum sa se indrepteze.Altul imi scrie cum este timpul. Iar ceilalti nu intreba nimic.
Nici Domnul nu spune sa vorbesti atunci cand nu esti intrebat ci spune: “ Celui ce cere de la tine, da-i.” Nu spune “ celui ce nu cere…”Sunt mii de suflete care cer sa le dam ceea ce ne da Dumnezeu. Celor ce nu cer le este de folos rugaciunea. Sa ne rugam pentru ca sa vina la adevarata simtire.
Atunci vor cauta si vor cere si ei. Iar noi le vom da cu multa bucurie si dragoste cele ce vom primi de la Dumnezeu. Despre vinul pe care l-ai trimis, preotul s-a temut probabil sa nu aiba apa in el si nu l-a primit. L-am baut in sanatatea
voastra. Mi-am amintit de zilele cele de demult si am meditat in timpul noptii cu inima si am zis:
"Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni !” Toate au trecut. Ca panza de paianjen. “Toate cele omenesti sunt desertaciune, cate nu mai sunt dupa moarte.” In tara straina ne aflam si nu vrem sa intelegem acest lucru. Nu vrem sa vedem de la ce inaltime am cazut. De buna voie ne astupam urechile si ochii, orbindu-ne pentru a nu vedea adevarul.
Vai noua, ca intunericul de aici il socotim lumina, pentru scurta placere a acestui veac, pentru scurta suferinta la care este supus trupul ca sa dobandeasca odihna de acolo. Dumnezeu striga catre noi sa devenim fii ai Sai, iar noi devenim fii ai intunericului. Pentru putina miere dam in schimb veacurile. Pentru putina placere, renuntam la Imparatia lui Dumnezeu. Fericit cel care a vazut si a inteles aceasta ratacire si infranandu-se de la placerea acestei putine mieri, doreste odihna cea de dincolo.
Tu iubita si buna sora, ai fost aleasa de Dumnezeu de mic copil. De aceea sileste-te sa imbraci vesmantul luminous de nunta. Roaga pe Domnul zi si noapte sa-ti ierte toate pacatele cele de demult. Sa-ti dea putere sa pazesti poruncile Lui dumnezeiesti. Atunci cand te va lua sa fii in cainta si va numara sufletul tau cu dreptii. Acolo ne vom bucura fara sfarsit unul de altul in veacul veacului.“
Nota :
"Marturii din viata monahala" de Gheron Iosif

luni, 23 aprilie 2012

Rugaminti stranse intr-o inima pentru Sfantul Gheorghe !



"Sfinte al meu Gheorghe, care pe toate le-ai infruntat pentru Domnul Hristos, nu te scarbi de mine cea mai pacatoasa si spurcata, te rog nu ma uita in rugaciunile tale, priveste-ma si auzi-ma si nu ma lasa sa te uit
nici eu pe tine.
Ajuta-ma , dandu-mi barbatia si vitejia inimii.
Sporeste-mi credinta si invata-ma sa-L iubesc pe Domnul meu, cu toata inima mea, asa cum L-ai iubit si tu.
Pazeste-ma si-mi fii sprijin in toate zilele vietii mele,atatea cate le am de la Tatal meu din Ceruri.
Pe Cel ce mi-a zidit inima in piept, roaga-L sa-mi ierte multele mele pacate, ca milostivindu-Se de mine sa nu ma lase sa-L pierd in veci . " Amin

luni, 9 aprilie 2012

Lumina Pastilor cu dor o asteptam !


"Lumina Cu raza, bati din veci aceeasi cale,
Cum vii din nesfarsit inspre-nserari,
In umbra noastra faci din nou carari,
Sa Te primim cu svon de osanale.
Te daruiesti cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plang in asteptari,
Aluneci lin , cazand din zari in zari
Spre duhuri care stiu sa fie goale.
Tu treci mereu in neguri nesfarsite,
Sa biruiesti amurgul prin Calvar
Si-n taina frumusetii negraite,
Te nasti de sus in foc de raze iar,
Ca sa-mplinesti minuni fagaduite,
Lumina Tu, nespus de mare har! "
Nota:
Poezia " Lumina " de Zorica Latcu

miercuri, 4 aprilie 2012

Asterne-voi bucuria inimii mele inaintea Domnului !


"A doua zi, multimea multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit in intampinarea Lui si strigau : Osana ! Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, Imaratul lui Israel !
In ziua care a urmat dupa cina din Betania, Domnul a pornit spre Ierusalim, spre cetatea care ucidea proorocii. Dar Ierusalimul nu era numai salasul fariseilor stramtorati la minte, al carturarilor mandrii si inaltilor preoti uratori de Dumnezeu, ci mai erau si multimi mari de oameni, o multime de pelerini si evlaviosi, barbati si femei. In timpul Pastilor, Ierusalimul avea aproape tot atata locuitori ca si Roma, capitala de atunci a lumii. Aceasta multime nenumarata de oameni - o mare multime de oameni cu o judecata patrunzatoare si libera - era adunata in Ierusalim, pentru a se apropia de Dumnezeu.
In felul acesta, in aceasta zi, ei au avut cu adevarat o simtire a apropierii tainice a lui Dumnezeu si au vazut in Domnul Iisus pe indelung asteptatul Imparat din casa lui David. De aceea, cand cobora Domnul de pe Muntele Maslinilor, acesti oameni suiau ca sa-L intampine. Unii isi aterneau vesmintele pe cale, inaintea Lui, altii taiau ramuri de finic si impodobeau cu ele drumul si cu totii strigau cu bucurie : Osana ! Osana Fiul lui David! Osana intru cei de sus ! "Binecuvantat fie Imparatul lui Israel, care vine intru numele Domnului !
Impotrivindu-se amenintarii Romei, impotrivindu-se stricaciunii si micimii neschimbate a batranilor lor, sufletele oamenilor credeau in puterea unei minuni de la Dumnezeu, care va schimba intreaga imprejurare, cu neputinta de rabdat. Si sufletele oamenilor simteau ca izvorul acestei minuni era Domnul Iisus si de aceea L-au intampinat cu atata bucurie.
Oamenii nu au cunoscut cum a savarsit El aceasta schimbare hotaratoare de-a lungul intamplarilor; ei fusesera povatuiti sa astepte sa se infaptuiasca numai intr-un anumit chip si acela era cu ajutorul imparatului din Casa lui David, care va stapani in Ierusalim pe tronul lui David. Pentru aceasta pricina, oamenii L-au vazut pe Iisus ca pe un imparat si L-au intampinat cu bucurie si cu nadejdea ca El ca imparati acum in Ierusalim, cu totul altfel decat in Roma si in Ierusalimul zilelor lor. Dar credinta oamenilor starnea frica fariseilor, si aceasta bucurie le-a adus lor manie. De aceea unii farisei l-au spus lui Hristos ca sa-i stapaneasca pe ei ca sa nu mai strige in felul acesta.
Dar blandul Hristos, care era Isi cunostea puterea Sa fara margini, le-a raspuns : " Zic voua : Daca acestia vor tacea, pietrele vor striga "( Luca 19:40 ). Acesta este raspunsul Imaratului imparatilor, imbracat precum omul cel sarac si calarind pe un asin, caci Evanghelistul povesteste cum calarea Domnul pe un asin in aceasta intrare biruitoare. Si Iisus , gasind un asin tanar, a sezut pe el , precum este scris : " Nu te teme, fiica Sionului ! Iata Imparatul tau vine pe manzul asinei. " Ceilalti Evanghelisti povestesc in amanunt cum Domnul, fiind atat de sarac ca nu avea nimic al Sau, a ajuns sa aiba un asin.
De aceea, Sfantul Ioan trece peste aceasta socotind un lucru deja cunoscut si spune doar atat : El a gasit un asin. Luca, Evanghelistul care da cele mai multe amanunte, povesteste despre puterea si mai dinainte cunoasterea minunata a lui Hristos, prin care a gasit asinul :" Mergeti in satul dinaintea voastra si ,intrand in el, veti gasi un manz legat pe care nimeni dintre oameni n-a sezut vreodata. Si dezlegandu-l , aduceti-l. " ( Luca 19: 30 ).
La porunca Lui, ucenicii au pornit si l-au gasit legat intocmai cum spusese El. Manzul era cu mama lui. De ce nu a mers Domnul calare pe asina, ci pe manzul pe care nu calarise inca nimeni ? Pentru ca asina nu se lasa nici calarita nici condusa. Asina semnifica poporul iudeu si manzul semnifica neamurile pagane. Aceasta este talmacirea data de Parinti si este neindoios ca talmacirea lor este dreapta.
Israelul Il va prigoni pe Hhristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia Cerurilor. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea ( Luca 24:45 ) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile , aducandu-si-le aminte. Deci da marturie multimea care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea L-a si intampinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta.
Aici se vorbeste despre doua categorii de oameni: unii care au fost de fata la invierea lui Lazar din Betania, si altii care erau oaspeti ai Ierusalimului si care auzisera de la primii despre lucrarea minunata asupra lui Lazar.
Cei din primul grup erau marturisitori, ca vazusera cu ochii lor, si cei din al doilea grup au venit sa-L intalneasca din pricina acestei marturii. Si in vreme ce fumul jertfelor se ridica deasupra Templului lui Solomon, in vreme ce carturarii se sfadeau cu putere, cu privire la tablele Legii celei vechi a lui Moise, in vreme ce preotii nepasatori, marindu-se , faceau pregatiri pentru sarbatoare, in vreme ce batranii poporului isi crispeau buzele ca sa-i lamureasca mai bine pe oameni ca aceasta multime se stransese acolo pentru folosul acelora, in vreme ce levitii faceau impartire limpede , care sa-i multumeasca, a jertfelor care le apartineau lor - oamenii umblau ravnitori dupa minuni si dupa Savarsitorul acelor minuni. Si valuri mari de oameni isi intorsesera spatele catre Templul lui Solomon din Ierusalim, aducatorilor de jertfe si preotilor si intregii acestei lucraturi a societatii de piata pe care o facusera; poporul intorsese spatele tuturor acestora si isi indreptase fata catre Muntele Maslinilor , de unde venea Facatorul de Minuni.
Ce folos le puteau aduce turnurile moarte ale Ierusalimului, cu mortii cei vii din ele, sufletelor flamande si insetate ale oamenilor, care cautau o spartura in cerurile inchise si privelistea Dumnezeului Celui viu ? Cele doua chipuri ale mandriei - acea a romanilor si aceea a fariseilor - care au umplut Ierusalimul, nu erau in stare sa plasmuiasca nici macar un singur fir de par, fie alb sau negru. Si iata, coborand de pe Muntele Maslinilor, era Cel Unul care, cu glasul Sau, a chemat din mormant pe mortul cel de a Patra Zi, inviindu-l din morti si slobozindu-l din stricaciunea mormantului !
O , oare cand ne vom indeparta duhurile de lucraturile infumurate ale lumii acesteia si le vom intoarce catre Muntele cel ceresc, catre Imparatul Hristos ?
O, cand ne vom pune toata nadejdea noastra in El ?
Sufletul nostru Il cauta pe Izabavitorul pacatului si al mortii, pe care lumea intreaga nu-l poate intrece prin propriile osteneli.
Hristos este acest izbavitor. Sufletele noastre sunt flamande si insetate de Imparatul smerit dar intru putere mare ; smerit intru Puterea Sa, dar puternic intru smerenia Sa, sufletele noastre Il cauta pe Imparatul care este prietenul fiecaruia dintre noi, pe Imparatul a carui imparatie nu are margini si a carui dragoste pentru oameni nu se poate masura.
Acesta este Imparatul, Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea , noi toti strigam catre El : Osana! Osana !
Lui sa-I aducem slava si lauda, dimpreuna cu Ttatal si cu Duhul Sfant - Treimea cea deofiinta si nedespartita , acum si pururea si-n vecii vecilor . Amin "
Nota:
Fragment preluat din "Predici " autor Sfantul Nicolae Velimirovici

Plinirea credintei cu faptele cele bune !



"Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară,
Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?
Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se utremură.
Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este. "

Nota:
Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov
( Cap 2: 1-5 ;8-26 )

marți, 3 aprilie 2012

Poezie cu povata !


"Astazi soricelul Tica
A dat iama-ntr-o budinca:
- Ei , dar ce frumos miroase,
Ce stafide siropoase,
Ce branzeturi delicate,
Ce arome vanilate !
N-a mai stat pe ganduri Tica
Sa se-ntrebe cum adica
Un desert asa de soi
Sta-n farasul de gunoi.
- Asta n-are importanta,
si-a zis el cu aroganta,
N-am eu vreme de gandit !
Si s-a pus pe ghiftuit.
A mancat el voiniceste,
Asa pranz, cui nu-i prieste ?!
Si apoi s-a-ntins tihnit
In faras si-a adormit.
Iar motanul Lica : hap !
L-a-nghitit cu tot cu cap.
N-a putut nici chit sa zica
Mancaciosul din budinca.
Vezi sarmanul ce-a patit
Daca-a fost nesocotit !
De-ar fi stat sa se gandeasca
Si sa se mai chibzuiasca
Si-ar fi amintit un pic
Ca atunci cand era mic
Buna soricioaica-mama
Ii spusese sa ia seama
Ca ce-i placut si frumos
E lucru primejdios,
Fiindca mai intai te-nbie
Si apoi te ia-n robie,
Te desfata,te alinta,
Ca la urma sa te-nghita.
A patit-o bietul Tica :
L-a dat gata o budinca !
Insa tu care citesti
Si pe sub mustati zambesti,
Ia gandeste, nu cumva
Ai si tu budinca ta,
Adica vreun lucru care
E frumos la aratare,
Si pe care il ravnesti
Fara sa te mai gandesti
C-ar putea fi o capcana
Cu intentie vicleana,
Pusa-anume in faras
De netrebnicul vrajmas,
Ca sa-nghita fioros
Sufletul tau pretios ?
Deci problema e ca, iata,
Rade ciob de oala sparta!
Nota:
Poezie preluata din volumul "Poezii cu iz de Filocalii " a manastirii Diaconesti