Schimbarea la Fata a Domnului !

"Frati crestini,

Ne-a invrednicit preabunul Dumnezeu sa ajungem, iata, in ajunul marii sarbatorii Schimbarea la Fata a Mantuitorului.

Sarbatoarea aceasta e numita si sarbatoarea luminii, a luminii dumnezeiesti, pentru ca in aceasta sarbatoare, Iisus Hristos era invaluit intr-o lumina care Il schimbase cu totul, spune Evanghelistul, chipul Lui era altul.

Stim din sfintele Evanghelii ca Mantuitorul vine in smerenie; de la leaganul din Betleem si pana la Rastignire, Mantuitorul un om este mereu smerit, ca un om din cei cu care traia impreuna, desi era intreaga dumnezeire ascunsa in El.

Lumea se mira de felul cum vorbea Iisus si spunea adeseori :

"Niciodata n-a vorbit cineva cum vorbeste omul acesta".

Era un mare profet pentru ei, un mare invatator, insa aproape pentru nimeni nu era Dumnezeu, Dumnezeul intrupat. In ajunul Schimbarii la Fata, Mantuitorul venea de undeva din nordul Tarii sfinte, pe langa Cezareea lui Filip, in partea de nord a Marii Galileii.

Si pe drum, Mantuitorul intreaba pe apostoli :" Cine spun oamenii ca sunt Eu "? Sau altii raspund ei :" Unii spun ca esti Ioan Botezatorul, altii ca esti Ieremia sau altul din proroci ". " Dar voi , cine spuneti ca sunt Eu " ? Si atunci Petru , luminat de Dumnezeu, spune : " Tu esti Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui Viu ". Mantuitorul il lauda pentru aceasta marturisire, spunand ca : " nu trup si sange ti-a descoperit tie acestea, ci Tatal Meu din Ceruri. Numai asa putea sa intelega lumea, daca era luminata in chip deosebit de Dumnezeu Tatal.

Si Mantuitorul se apropie de muntele Taborului si urca pe el. Muntele Taborului e ca o colina inalta, ca o jumatate de sfera, totul acoperit cu verdeata pana sus.

Muntii ceilalti ai Palestinei sunt aproape pustii, muntele Taborului este verde de la poale pana sus. Si la poalele lui, pe langa Nain, era o regiune in care cresteau crini salbatici, uneori bumbac.

Toata valea aceasta de la poalele Taborului era adeseori alba si parfumata, parca se aducea un prinos de buna mireasma acestui munte pe care avea sa se schimbe la fata Iisus Hristos.

Sus pe munte sunt doua biserici, una ortodoxa, facuta de un roman in secolul trecut (1), si alta catolica.

Iisus se urca cu apostolii pana sus, la jumatatea muntelui se opreste, lasa o parte din apostoli si ia numai trei dintre ei, pe cei doi frati , Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, si pe Petru si urca cu ei pe munte. Deseori se urca Iisus pe munti, noaptea mai ales, si se ruga; toata ziua predica si vindeca facand minuni, iar noaptea urca in munte si se ruga. Asa a procedat si de data aceasta.

Se roaga Iisus. Apostolii stateau aproape de El si la un moment dat ii apuca oboseala si somnul si atipesc putin.

Cand se trezesc din dormitarea lor, vad acest spectacol extraordinar pe munte: Hristos cu chipul cu totul schimbat, chipul Lui era altul, iar imbracamintea Lui era alba ca lumina- spune Sfantul Luca, iar cei doi, Matei si Marcu, spun ca era alba ca zapada. Adica elementele cele mai expresive, prin care se arata lumina, prin comparatie; insa lumina care Il lumina pe Iisus era cu mult mai alba si mult mai luminoasa decat aceste elemente pe care le cunoastem noi cu ochii nostri omenesti. Chipul Lui deci era altul, straluminat de lumina dumnezeiasca si toata faptura Lui, cu hainele Lui, stralucea ca soarele.

Si deodata apar pe muntele Taborului doi oaspeti ceresti, Moise si Ilie, acesti doi mari profeti ai Vechiului Testament, cu care poporul deseori confunda pe Iisus. Prin Moise se da Legea pe muntele Sinai, in trasnete si fulgere. Iar Ilie, intr-un moment de mare criza si apostazie a poporului evreu, zguduie constiintele prin acea proba a focului pe muntele Carmelului, cand a coborat foc din cer si a mistuit toata jertfa care era acolo. Poporul s-a cutremurat si a strigat cu glas mare: " Cu adevarat, mare este Dumnezeul predicat de Ilie "!

Dumnezeu face ca acesti profeti sa apara langa El, langa Iisus, ca sa recunoasca poporul care avea sa afle despre aceasta, ca era mai mare si decat Ilie, si decat Moise. Vorbea cu ei despre Patimi , despre Rastignire. Peste toate acestea se aude un glas al Tatalui ceresc care spune :" Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit. Pe acesta ascultati-L ", glas auzit si la Iordan, in momentul cand Iisus iesea din apa, dupa Botez. Petru si ceilalti, fara indoiala, au tresarit la o limpezime extraordinara si Petru vorbeste, Petru recunoaste ca era Moise si Ilie, prin harul dumnezeiesc. Vazand acea lumina, acel peisaj ceresc pe muntele Taborului, a strigat " nestiind ca graieste ", cum spune Evanghelia, neintelegand bine ce spunea :" Doamne, ce bine este noua sa fim aici ! Sa facem trei colibe, una Tie ( adica lui Iisus ), una lui Moise si una lui Ilie "- pentru apostoli n-avea nevoie, erau bucurosi ca sunt acolo, in preajma dumnezeirii, pe Tabor. In momentul urmator, Iisus revine la starea Sa obisnuita; Evanghelia spune : " Si iata Iisus era singur ". Ii ia pe cei trei apostoli si coboara incet de pe munte. Acesta este faptul implinit pe muntele Taborului.

Ne putem intreba care este rostul Schimbarii la Fata a Mantuitorului Hristos ? Sunt mai multe motive.

Pana atunci ,Iisus era confundat cu profetii si aici Dumnezeu arata ca Iisus este Dumnezeu, Fiul Lui, pe care trebuie sa-L asculte lumea: " sa-L ascultati ". Profetii erau mai mici decat El. Si apoi, inca un lucru, insisi apostolii nu stiau, nu-si dadeau seama ca Iisus Hristos este cu adevarat Dumnezeu, desi au auzit glasul lui Dumnezeu Tatal la Iordan- insa nu erau toti apostoli atunci, dupa aceea i-a ales. Tot ce a facut Iisus de-a lungul vietii Sale pamantesti, nu i-a convins intr-atat incat sa-si dea seama ca Iisus, acest invatator al lor, este dumnezeu.

Petru a spus :" Tu esti Iisus, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu ", insa a spus atunci inspirat de Tatal ceresc, el n-avea taria puternica si convingerea ca acest Iisus, invatatorul lor iubit, este Dumnezeu adevarat. Cum adeseori spune Iisus: " Eu si Tatal, una suntem. Cine Ma vede pe Mine, vede pe Tatal meu " si multe alte afirmatii aratand dumnezeirea Sa si cea de o fiinta viata cu viata Tatalui ceresc si a Duhului Sfant. Deci acum cei trei se conving de dumnezeirea lui Iisus; acolo pe muntele Taborului a fost o secventa a dumnezeirii lui Iisus, a vietii de dincolo de viata aceasta pamanteasca.

Al doilea motiv al acestei Schimbari la Fata a fost ca sa-i intareasca pe apostoli, mai ales in vremea cand Iisus avea sa fie chinuit si batjocorit pe Cruce.

Pentru ca a fost mare scandal in sufletele lor, ale apostolilor, cand Iisus in Ghetsimani a fost arestat, la poarta gradinii, si Petru a incercat sa-L apere ca pe un stapan al sau. Iisus nu se lasa aparat:" Baga sabia in teaca", cum bine stiti ca a spus. Mai adauga inca un cuvant atunci :" Daca as vrea Eu, ar pogora douasprezece legiuni de ingeri sa ma apere, dar n-am nevoie, Eu am venit sa Ma aduc jertfa pentru pacatele lumii". Apostolii totusi, cu toate probele de pana acum, Il parasesc cu totii, afara de Sfantul Ioan si Maica Sfanta care Il conduc pana la cruce.

Dupa aceea, dupa Invierea lui Iisus Hristos, si mai ales dupa Pogorarea Duhului Sfant, apostolii se inarmeaza cu niste puteri dumnezeiesti, incat sunt asa de convinsi ca Iisus e Dumnezeu, incat toti mor cu bucurie pentru El.

Si al treilea motiv, frati crestini, un motiv care ne priveste pe toti, de-a lungul istoriei crestinismului pana in vecii vecilor, cat va dainui neamul omenesc pe acest pamant, pe aceasta planeta: din lumea pamanteasca se vor recruta mereu oameni, barbati si femei, care traind in viata lor crestina dupa poruncile lui Dumnezeu, vor ajunge si ei sa se transfigureze, sa se schimbe la fata in veacul celalalt, asa cum S-a schimbat la fata Iisus pe muntele Taborului. Era momentul de indumnezeire a Sa.

Asa vom fi cu totii, aceia care vom trai dupa sfintele Sale porunci. Aceasta lumina dumnezeiasca se revarsa in noi, in fiecare suflet crestin si fara indoiala ca il transforma pe dinlauntru, asa cum spune Sfantul Pavel e ridicat pana la al treilea cer- " in trup sau fara de trup, nu stiu , Dumnezeu stie", cum spune el- si aude niste cuvinte greu de spus, simte niste bucurii greu de tradus in cuvinte omenesti. Acei care vor trai dupa poruncile Lui, vor trai aievea aceste bucurii dincolo, asa cum le-au trait sfintii apostoli pe muntele Taborului. Pentru ca pe muntele Tabor, afara de acea lumina dumnezeiasca era si o bucurie extraordinara care le umpluse inimile. De aceea sfantul Petru spune :" Doamne ce bine este noua sa fim aici ! Sa facem trei colibe" , ca si ei sa beneficieze de aceasta bucurie, sa se bucure si ei de aceasta bucurie cereasca, care era Izvorul bucuriei de langa ei.

In scurt, acesta este talcul si rostul Schimbarii la Fata pe care o praznuim acum. Sa ne jaute bunul Dumnezeu sa traim cat de scurte momente de-a lungul vietii noastre, asemenea bucurii, bucurii in rugaciunile noastre, bucurii in necazurile noastre, bucurii in imapartasirile noastre, bucurii cand chemam cu putere si cu multa evlavie ajutorul si harul dumnezeiesc venit prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

Amin ."

Nota:

(1) In 1859 de catre arhim. Irinarh Roset ( 1771-1859 ) si terminata in 1861-1862 de catre patriarhul Chiril al II-lea al Ierusalimului.

Fragment preluat din cartea " Parintele Sofian "