" Intr-un satuc laturalnic si cu mireasma balcanica sosi intr-o vara , la odihna , un tainic calator. Era un om foarte bogat. Calatorea de unul singur, era foarte ostenit si dorea cat mai grabnic sa afle un loc unde sa poposeasca pentru a se odihni. Era gata sa-i faca fara griji pe cei ce i-ar fi pus la indemna un adapost placut si linistit. Bogatiile fiindu-i nemasurate, voia sa aduca gazdelor primitoare un dar la care acestea nici nu visasera vreodata. Margand el pe ulita, vazu deodata o casuta imbietoare la infatisare, asezata intr-un loc minunat si se hotari sa caute aici gazduire. Batu la usa, dar de-ndata ce i se deschise si fu poftit sa intre, se trase, fara voie, indarat. Dinlauntru venea un miros greu. De la ce putea fi ? - si oamenii si porcii traiau laolalta, sub acelasi acoperis. Fara sa mai spuna ce cauta, calatorul isi ceru iertare si iesi in curte afara. Merse apoi de-a lungul paraiului limpede, care curgea prin mijlocul satului. In apropiere, ii atrase privirea o alta casa frumoasa, de curand ridicata. Se hotari sa bata si la usa acesteia , insa stapanul casei era un om foarte rau. Vazand ca se apropie un strain de porti, slobozi asupra lui cainii, nelasandu-l nici macar sa intre in ograda. Vazand acestea, calatorul cauta adapost la o alta casa. Aici l-au poftit cu drag iar el a intrat. Vazand insa ca toate cele ale casei acesteia zaceau in neoranduiala, imprastiate, acoperite cu praf si funingine, afundate in gunoi si paienjenis, isi dadu seama ca nici aici nu va putea afla mult dorita liniste.
Ajuns la a patra casa, din pricina marii osteneli, se hotari sa poposeasca acolo, orice ar fi fost. Insa aici pe langa neoranduiala si murdarie, mai afla si altceva : pe pereti se vedeau urme de plosnite, iar el nu putea suferii parazitii. Mai mult , puricii sareau pe el, asa ca se grabi sa iasa si de aici. Astfel cutreiera strainul tot satul, fara sa gaseasca undeva vreun coltisor curat, unde sa se poata odihni in tihna. Se mira : Oare cum pot oamenii acestia, locuind intr-un tinut muntos , atat de minunat, sa isi lase in paragina casele intr-o asemenea masura ?
Satul era strabatut de un parau. In multe locuri, pe ulitele strambe si intortocheate, susurau paraiase. In piata si mai peste tot se gaseau cismele si fantani din care izvora apa din belsug. Calatorului ii era limpede ca murdaria ce domnea in casele satului nu se datora lipsei apei, ci doar nepasarii stapanilor lor. In cele din urma frant de oboseala, se abatu intr-un bordei de la marginea satului, al carui stapan era un bun gospodar. Aici fu intampinat cu multa bucurie sufletesca de oameni cu chipuri placute si zambitoare. Inca de la intrare,baga de seama ca in aceasta casa totul, desi simplu, era curat si in buna randuiala. Geamurile ferestrelor luminau. Nu se vedea nicaieri, prin colturi , panze de paianjen.
Dusumeaua era proaspat spalata si odaia aerisita. Era neindoios ca miresmele placute ale campiilor si padurilor din apropiere patrundeau adesea in casa, prin ferestrele deschise. Calatorul rasufla usurat si ramase in casa aceasta. Afla astfel , in cele din urma, un colt placut si linistit unde sa se odihneasca. Aici el isi lasa marele sau dar.
Dragi cititori, v-ati pus vreodata intrebarea : Daca Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce aduce cel mai mare dar - Cerescul sau Har, prin care ne umple de fericire si aduce mantuire sufletelor noastre - vine si cauta adapost pentru Sine in sufletele noastre, unde ar putea gasi loc potrivit de odihna ? Poate El, oare, sa poposeasca in fiecare dintre noi, dupa cum si-ar dori ? (...) "
Nota :
Fragment preluat din cartea "Viata Duhovnicesca a Crestinului Ortodox" - autor arhim. Serafim Alexiev
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu