Cine ne va lua noua nadejdea ?

In urma cu mai multe decenii asa-numitele puteri progresiste ale locului s-au apucat sa distruga orice avea legatura cu Biserica, cu credinta, cu radacinile noastre.” De ce aceasta manie metafizica?”,se intreba un cugetator contemporan si intrebarea aceasta o repeat pan aazi orice om intelept .Prin procedee democratice, in numele progresului si al democratiei, ora de religie trebuia sa dispara din scolala, icoanele sa fie date jos din salile de clasa, din tribunal din oficiile publice, chiar si de pe peretii spitalelor. Era o situatie pe care a infruntat-o , desigur mult mai intens, si Sfantul Luca atunci cand i-au luat cu forta icoana Maicii Domnului din sala de operatii. S-a luptat cu stapanirea lumeasca, pe atunci atotputernica. Nu putea insa sa faca altfel. De la aceasta icoana primea curaj si putere si facea fata chiar si celor mai dificile situatii in sala de operatii. Sfantul nu sovaia sa le spuna pacientilor lui: - Sa ii multumiti lui Dumnezeu! El v-a vindecat prin mainile mele.Daca un doctor recunoscut si vestit simtea atata nevoie sa aiba langa el icoana Maicii Domnului, cu atat mai mult are nevoie un bolnav care patimeste pe patul de suferinta si cauta sa se agate de ceva. Care ideologie,care filosofie, care politica poate sa dea putere si speranta omului suferind ? (…) Cel mai bun raspuns nu l-a dat o scrisoare care a ajuns in mainile noastre in anul 2008, cu rugamintea de a fi publicata in revista “ Evroklidona”. Expeditorul ei era iubitul nostru prieten- acum adormit in Domnul- Evanghelos Krustalakis, judecator la Curtea Suprema, om cu o credinta profunda in Dumnezeu, care in problemele de sanatate avute nu a incetat sa creada, sa nadajduiasca, dar sis a se incredinteze iubirii lui Dumnezeu.
” In luna aprilie a anului trecut an fost supus unei interventii chirurgicale foarte dificile. A fost nevoie sa raman pentru putin timp in Sectia de Terapie Intensiva a spitalului.Nu stiu cati au experienta ingrijirii medicale intr-o astfel de sectie ! Esti sub supraveghere medicala continua, te afli intr-un loc interzis altora, cu exceptia personalului medical si auxiliary. Pentru foarte scurt timp, de doua ori pe zi, sunt premise vizite. In aceste conditii simple, cel care este tratat aici, asa cum e normal, este stapanit deun sentiment acut de izolare. De mai multe ori il napadeste sentimental abandonarii. Sunt greu de expimat in cuvinte aceste sentimente.In orele nesfarsite de singuratate multe ganduri umplu mintea bolnavului si il preocupa anumite intrebari. Foarte greu mi-a fost sa-mi readuc in minte acest moment, gandurile si intrebarile care mi-au trecut prin cap in toata acesta perioada. Un singur lucru este clar: sentimental puternic de singuratate imi cuprinsese mintea si imi chinuia sufletul. Am incercat sa pastrez legatura cu viata, readucandu-mi in minte momente frumoase din anii precedent.
 Aceasta stradanie a avut efect la inceput. Insa dupa putin timp ma cuprindea din nou sentimental singuratatii si al parasirii. Intins pe pat, privind aproape tot timpul tavanul camerei, am inceput sa imi rotesc privirea de jur-imprejur.Si dintr-odata am descoperit, pe peretele de vizavi, in coltul din stanga, o icoana a Maicii Domnului, care Il tinea in brate pe Hristos. Un om bun o pusese acolo. Din acea clipa Maica Domnului noastru a devenit compania mea. Aceasta icoana simpla, care nu avea o valoare artistica deosebita, era o usa care m-a condus aproape de Maica Domnului. Atunci am inteles mai bine ce vor sa spuna cuvintele” cinstirea icoanei trece la prototipul ei”, asa cum spun Sfintii Parinti ai Bisericii noastre. Sentimentele gandurile,agoniile mele au devenit obiect de destainuire catre Maica Domnului. Parea ca ea ma aude. Desigur , nu imi vorbea, simteam insa ca imi intelege agonia. Astfel, o atmosfera de liniste si de pace s-a asezat incet-incet peste sufletul meu zbuciumat. Orele nesfarsite ale sederii mele in Sectia de Terapie Intensiva au incetat sa mai fie un cosmar. Aveam sentimental ca cineva, care ma iubea mult,se afla langa mine. Simteam mangaierea calda a mainii unui prieten pe fruntea mea uscata si arzanda de la febra. Acum, departe fiind de incercarea prin care am trecut atunci, imi reamintesc cu emotie acele momente ale comunicarii mele cu Maica Domnului.
Aceasta comunicare ma face sa rememorez cu emotie si alte clipe asemanatoare: atunci cand m-am inchinat la icoana Cuvine-se cu adevarat din Biserica Protaton din Muntele Athos sau la icoana Maicii Domnului de la Manastirea Soumela din Muntele Vermion, la Cea plina de har din Tinos,la icoana Maicii Domnului din Marea Pestera din Kalavrita, la icoana ei Kikou din Cipru, de icoana Ierusalimitissa de la Ierusalim, la icoana Maicii Domnului Ajutatoarea din Hios. Aceste amintiri dar mai ales experintea mea cu icoana de la Sectia de Terapie Intensiva, m-au legat strans de de icoana Maicii Domnului. Astfel pot sa inteleg mai bine de ce asa de multi oameni, in momentele dificile lae vietii lor, se roaga in fata icoanei Maicii Domnului. Il inteleg acum pe Kolokotronis ( 1770-1843 - Protagonist al Revolutiei grecesti de la 1821 )care, cand tovarasii lui l-au parasite, a apelat la Maica Domnului si s-a rugat in cea mai apropiata biserica.Traind toate acestae, sincer si cu toata dragostea mea, nu pot sa inteleg cum de sustin unii, de altfel jurnalisti remarcabili, ca trbuie sa inlaturam icoanele publice, pe motiv ca ele insufla libertatea religioasa a unor concetateni ai nostril, care sunt atei sau de alte credinte. Cred ca nici unul dintre noi nu pune la indoliala libertatea religioasa a cuiva. Imi e imposibil sa imi inchipui ca poate sa existe om rational care sa vrea sa impuna altora parerile lui religoase. Libertatea religoasa este un drept fundamental respectat intr-o societate democratica. Credinta sau necredinta fiecaruia dintre noi nu inceteaza a fi o chestiune strict personala. Ar fi insa de neconceput sa ajungem in cealalta extrema si astfel sa subminam, printr-o lege, libertatea religioasa a celorlalti cetateni. Eu nu pricep cum poate, prin ea insisi, existenta unor crezuri religioase sa prejudicieze libertatea religioasa a celor care au un crez diferit sau nu cred in nimic. Nu cred ca intentioneaza cineva sa ii oblige pe altii sa respecte aceste simboluri, nici sa devina adepti ai unor anumite religii.(…)Experintenta mea din Sectia de Terapie Intensiva m-a legat strans de icoana Maicii Domnului. Ca simplu cetatean am dreptul- cred- sa am sis a pun pe pereti( atat pe cei de acasa cat si pe cei publici icoanele Bisericii mele. Si, prin intermediul lor, mintea mea sa fie inaltata la persoanele sfinte care sunt infatisate in ele. Fara sa ma stapanesca nici un fanatism, nu voi permite sa mi se submineze acest drept. I-as rug ape toti cei care gandesc diferit, ale caror idei le respect intru totul, sa priveasca lucrurile si din acest punct de vedere. Le doresc sincer si din tot sufletul sa nu aiba niciodata propria lor experinta intr-o Sectie de Terapie Intensiva.

1 ianuarie 2008 Evanghelos Kroustalakis – Sarbatoarea taierii imprejur a Domnului si praznicul Sfantului Vasile cel Mare.

Nota : Fragment preluat din cartea " Sfantul Luca al Crimeii - minunile contemporane"