Daca nu ne laudam noi, ne lauda Dumnezeu !

" Traiau odata in Alexandria doi calugari batrani, unul intr-o parte a cetatii, iar altul in alta. Acestia au petrecut foarte multi ani inchisi in chiliile lor, incat nimeni, in afara de cativa ucenici, nu le vedea fata. Tot orasul zicea despre batrani ca sunt sfinti si multe minuni se savarseau cu rugaciunile lor. Pentru ca earu atat de batrani,s-a apropiat vremea ca unul dintre calugari sa moara. Acesta, pentru ca auzise atatea despre celalalt batran sfant, a vrut sa-l cunoasca inainte de moarte. Deci a trimis la el pe ucenicul sau, rugandu-l sa vina sa-si ia ramas bun inainte de moarte. Auzind invitatia din gura ucenicului, celalalt batran a hotarat sa faca pe plac sfantului calugar, pe care si el de multa vreme dorea sa-l cunoasca. Insa hotari sa nu vina indata, ci sa astepte noaptea. Caci se temea batranul ca nu cumva oamenii sa-l vada si sa alerge dupa el. Trebuie sa stim ca sfintilor nu le placea ca oamenii sa-i laude. Erau foarte modesti.
Dar cu cat se ascundeau mai mult de laudele oamenilor, cu atat Dumnezeu le dadea mai multe daruri si ei deveneau tot mai vestiti. Asa s-a intamplat si cu batranul nostru . Caci, dorind el sa se ascunda de ochii oamenilor, a hotarat sa mearga la celalalt batran noaptea.
Insa cand a iesit in srada, iata ca doi ingeri au stat alaturi de el cu faclii aprinse, ca sa-i lumineze calea. E usor sa ne dam seama ca toata cetatea a alergat sa vada o astfel de priveliste minunata, iar Batranul smerit, in loc sa se ascunda, a devenit si mai vestit. Asa se intampla cu toti cei care nu se lauda cu faptele lor bune, caci pe acestia Dumnezeu Insusi ii face vestiti inaintea tuturor "

Nota : Fragment preluat din "Micul Pateric "autor Ieromonah Savatie Batovoi