Despre prietenie !

“Tema prieteniei este una comuna pentru toata lumea. Toti avem mai multi sau mai putini prieteni, mai buni sau mai rai. Ne plac prietenii buni si uram prietenii rai, care ne tradeaza. Pe langa prietenii actuali, fiecare are si niste “ fosti prieteni “ si are,desigur, si niste motive pentru care anumiti prieteni din trecut nu-i mai sunt prieteni. Se schimba varsta se schimba conceptiile, aflam unii despre altii lucruri care, pana la urma afecteaza relatiile dintre noi. Ce face o prietenie sa fie durabila si care sunt motivele pentru care o prietenie poate lua sfarsit ? O prietenie care poate fi intrerupta mai poate fi numita prietenie? De obicei, oamenii spun in indreptatirea lor :” Cutare nu-mi mai este prieten, pentru ca m-a tradat, a fost nesincer cu mine”. Oamenii suporta foarte greu lipsa de sinceritate. Un pieten trebuie sa se incredinteze in  intregime, nu doar cu inima , ci , daca se poate, cu tot cu gandurile sale. Vrem sa fim stapani peste prietenii nostrii. Lumea moderna discuta foarte mult despre prietenie. Cuvantul prieten este folosit cu cele mai diverse ocazii, incepand de la “prietenii muzicii “ , “ prietenii cartii “, pana la reclamele la bere, cafea sau tigari in care se speculeaza pe tema prieteniei.

Prototipul prieteniei de azi ne prezinta o relatie simplista si sablonata. Prietenii asculta acelasi fel de muzica, beau acelasi suc sau aceeasi bere, poarta un anumit tip de haine. Desigur formula permite nuantari, dar , la modul brutal,prietenia se leaga in jurul unor astfel de lucruri, promovate de scopurile mici ale economiei de piata, o prietenie ce se leaga in urma unor interese si scopuri comune. Un adolescent care asculat rock si face parte dintr-o “ gasca “ nu trebuie sa mearga intr-o discoteca, pentru ca-si tradeaza grupul, isi tradeaza prietenii.

Cu alte cuvinte, in mentalitatea tanarului modern, a fi prieten cu cineva presupune si o relatie exclusivista fata de ceilalti.Am socotit ca este de mare actualitate si necesitate discutia despre prietenie purtata nu oricum, ci cu tinerii credinciosi, cu cei care voiesc sa aiba o prietenie in Hristos, o relatie frumoasa cu toata lumea. Apostolul Pavel ne spune:” Pe cat se poate traiti in buna pace cu toata lumea” . Desigur, ar spune cineva , dar a trai in buna pace cu cineva inca nu inseamna a avea o prietenie. Dar de ce nu ? Oare este putin lucru a trai cu cineva in pace, oare este prietenia ceva mai mult decat pacea si, daca da, ce ar putea fi acel ceva mai mult ? Spun asta pentru ca vin oamenii la spovedanie si vezi cat de greu le este sa-si pastreze pacea nu doar cu toata lumea, ci cu parintii si fratii lor trupesti cu care locuiesc in aceeasi casa si mananca la aceeasi masa. Dar asta se intampla pentru ca si noi cadem cliseelor moderne despre prietenie si nu incercam o prietenie adevarata, o prietenie care nu cere, ci ofera, o prietenie pe care ne-a adus-o Hristos si pe care au cultivat-o si ne-au transmis-o Sfintii Parinti ai Bisericii noastre. Mai intai trebuie sa luptam cu puseurile exclusiviste pe care le  avem in noi. Prietenia nu este relatia privilegiata, deosebita pe care o avem cu cineva in comparative cu alti oameni.

Prietenia este o stare de spirit, o treapta si o masura duhovniceasca. Iubesc pe cineva nu pentru ca el este mai bun decat altii, ci pentru ca vad in el virtutile care imi descopera mai deslusit chipul lui Dumnezeu pe Care eu Il iubesc. Prietenia nu trebuie sa fie rezultatul unei selectii, adica nu dobandim un prieten excluzand neprietenii, pentru ca aceasta este judeca omeneasca si nu este lipsita de riscuri. Hristos ne-a numit prieteni si frati nu pentru ca noi am fi dat dovada de vreo vrednicie speciala, ci pentru ca inima Lui dumnezeiasca este plina de iubire. “ Iata – se spunea despre Hristos – prietenul vamesilor si al pacatosilor !”  Si El insusi a zis “ N-am venit pentru cei drepti ,ci pentru cei pacatosi; nu cei sanatosi au nevoie de Doctor, ci cei bolnavi”. Sa mai spunem ca Hristos l-a numit prieten pana si pe Iuda si nu oricand, ci chiar in momentul cand ii dadea sarutarea mincinoasa, sarutarea tradarii in gradina Ghetsimani “ Prietene, cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului ?” La avva Ahila egipteanul au venit odata doi batrani si i-au cerut sa le dea ceva ca amintire, dar parintele le-a zis ca n-are timp de ei. In aceeasi zi a venit si un frate, care avea nume rau, si auzind parintele, indata a iesit si , glumind cu el, a impletit o funie si i-a dat-o fratelui de blagoslovenie. Atunci batranii care venisera intai, luandu-l deoparte, l-au intrebat :” De ce , parinte , noua nu ne-ai dat nimic, dar acestuia, care are nume rau, i-ai impletit funie si l-ai binecuvantat?

 Parintele le-a raspuns :” Nu v-am dat voua , fiindca stiam ca nu va suparati, dar acestui frate nu puteam sa nu-I dau , caci altfel s-ar fi mahnit si ar fi zis : iata , parintele din cauza pacatelor mele, nu vrea sa ma binecuvinteze ; si n-am voit sa creada ca-l judec intru ceva . “ Asadar prietenia este o stare si o masura duhovnicesca, este capacitatea omului de a privii lumea cu ochii lui Hristos. De aceea unul din parintii egipteni spunea :” Cine nu primeste pe oricine ca pe fratele sau, ci face deosebire intre oameni, Acela nu este desavarsit “. Desigur nu suntem obligati sa rabdam tovarasia unor oameni stricati, cu obiceiuri rele, care ne abat de la calea noastra, dupa cum si Apostolul Pavel ne averizeaza:” Tovarasiile rele strica obiceiuri bune “ . Este de preferat sa ne inconjuram de oameni virtuosi, pentru a deveni ca ei, stiind ca, precum zice prorocul David” cu cel cuvios, cuvios vei fi si cu cel indaratnic te vei indaratnici”.Insa aceasta instrainare, atunci cand se face, nu trebuie sa se faca cu orgoliu, nesocotind si judecad pe altii, ci cu atitudinea omului care nu poatre duce o sarcina. Evit anumiti oameni nu pentru ca ei sunt mai rai ca mine, ci pentru ca eu nu sunt destul de bun pentru a putea avea folos de pe urma convietuirii cu ei. Cu alte cuvinte sa traim ca si cum oamenii rai nu ar exista, fara sa-i judecam. Sfantul Vasile cel Mare, in regulile sale monahale, condamna orice prietenie care ne face sa punem pe cineva intr-o stare privilegiata fata de alti oameni, considerand ca aceasta nu poate fi decat o lucrare a sangelui care demonstreaza lipsa de iubire adevarata.(…)

Asadar , de la bun inceput trebuie sa retinem ca o prietenie nu se alimenteaza atat din virtutile si bunatatea celui pe care nu-l dorim prieten, cat din lucrarea noastra launtrica.Niciodata prietenia nu se strica incepand de la cel mai virtuos, ci de la cel mai slab, pentru ca acesta gaseste tot felul de pricini, de nemultumiri si provoaca rupture prin insusi zbuciumul mintii sale chinuite de patimi. Omul virtuos rabda sa convietuiasca si  sa faca ascultare de cei mai razvratiti si mai nesuferiti oameni(…).Sfantul Ioan Casian in Convorbirile sale duhovnicesti, zice ca o prietenie poate avea trainicie numai daca se leaga intre persoane cu aceleasi aspiratii si de aceeasi masura duhovnicesca, altminteri relatia dintre ei este periclitata de neajunsurile celui mai slab, care gasete intotdeauna pricini de tulburare si nemultumire. Prin urmare daca o prietenie se strica, se strica de fiecare data numai si numai din cauza slabiciunii si a neputintei noastre, caci daca am avea o statura si o atitudine duhovnicesca, am sti sa ieram si sa o luam de fiecare data de la capat. Un alt lucru vrednic de tinut minte este acela ca in puterea noastra sta sa oferim prietenia, dar niciodata sa o cerem de la altii. Zic asta pentru ca de regula ajungem sa ne consideram prietenii ca o proprietate si un bun al nostru.

De exemplu, un prieten nu trebuie sa aiba relatii cu cineva cu care tocmai ne-am certat, pentru ca aceasta se interpreteaza ca o tradare. Cerem socoteala prietenului pentru anumite gesturi si cuvinte, invocand motive de genul: “ Vreau sa clarificam relatia dintre noi” sau “ intre prieteni nu trebuie sa existe secrete” si asa mai departe. Cu alte cuvinte facem contracte de prietenie care presupun libertati si restrictii potrivit cu firea si educatia pe care o avem.Astfel de prietenii se strica de indata ce “ regulile “ , conventiile sau asa-zisele “ principii” sunt incalcate. In acest fel si traficantii de droguri si talharii leaga prietenii. Totusi intelegem ca prietenia este ceva mai mult. Prietenia este deschiderea sufleteasca pe care o avem catre toata lumea, izvorata din dragostea poruncita de Hristos. In acest sens, crestinul este prieten cu toata lumea si cu nimeni. Cu toti pentru ca nu poate sa nesocotesca pe cineva, si cu nimeni, pentru ca  nu poate sa prefere pe cineva. Sfantul Arsenie cel Mare spunea “ “ iubeste pe toti si fugi de toti “. Aceasta este cu putinta la cei care au toata puterea sufletului indreptata spre Hristos si judeca pe toti si toate prin prisma lui Hristos, pentru care orice om este plinatatea umanitatii si trebuie privit dupa cum indeamna si Apostolul Pavel, “ ca cel pentru care a murit Hristos”.

Atunci cand suntem ispititi sa judecam pe cineva, sa-l dispretuim, trebuie sa ne amintim cine este cel din fata noastra. Si cine este ? Este “sluga Altuia “, zice Apostolul Pavel, pentru care s-a platit cu pretul sangelui lui Hristos. Asadar cand dispretuim pe cineva, sa ne intrebam care este parerea lui Hristos despre acest om.Hristos si-a varsat sangele pentru el dar ce am facut eu pentru acest om caruia ii pretind sa-mi fie fidel, sa nu ma vorbeasca de rau si asa mai departe ? Ce am facut eu pentru el ? I-am dat bani, l-am ajutat la nevoie, i-am luat apararea ? Oare acestea sunt lucruri in schimbul carora pot pretinde devotamentul cuiva ? Oare inseamna acestea ceva pe langa sangele lui Hristos?

Si oare noi, care Il tradam in tot ceasul pe Mantuitorul lumii, putem cere socoteala celor ce gresesc fata de noi ? Daca ne aducem aminte la timp de aceste lucruri , nu putem pastra supararea prea multa vreme. Sfintii iubesc oamenii , nici pentru bogatie, nici pentru frumusetea lor, nici pentru agerimea mintii, nici pentru vreun alt dar firesc, ci pentru virtutile duhovnicesti, pentru ca in acestea se vede chipul lui Dumnezeu, iar sfintii iubesc tot ceea ce le aduce aminte de Dumnezeu si-i indreapta catre Dansul. (…) Oamenii mai putin desavarsiti leaga prietenii doar pe baza intereselor comune si a cautarilor comune, ii unesc mai putin adancimile duhovnicesti.(…) Toate neintelegerile apar din cauza ca, la un moment dat, cineva crede ca parerea sau alegerea lui este mai indreptatita decat a celuilalt.(…) Cel care se daruieste pe sine aproapelui sau prin taierea voii primeste in schimb pe aproapele sau si benecuvantarea lui Dumnezeu(…).Cel care este atent sa nu-si indeplineasca voia, ci sa caute la necesitatile, durerile, si bucuriile aproapelui, ajunge la smerenie. Smerenia nu se vede pe sine si nu judeca faptele celorlalti, ceea ce este izvorul linistii si la pacii fericite.Omul smerit nu da sfaturi cu superioritate si nu face observatii usturatoare, care sunt cea dintai pricina a stricarii relatiilor dintre oameni.

Asa ne si spune Inteleptul Solomon :” Cel ce raspunde la vorba inainte de a o fi ascultat este nebun si incurcat la minte “ . ( Pilde 18,13) Inteleptul Sirah spunea ca e mai rau sa cada cineva de pe varful limbii sale decat de la o mare inaltime. In acest sens , uneori trebuie sa evitam sa zicem lucrurile care stim ca nu plac aproapelui noastru sau care ar putea sa-l raneascam chiar si cu pretul de a fi nesinceri. Nu putem fi sinceri intotdeauna tocmai pentru ca suntem patimasi, suntem ispititi si de diavol. Atunci cand ne maniem, de exemplu, suntem foarte sinceri, credem toate cuvintele urate pe care le spunem.Suntem sinceri si cand suntem gelosi,invidiosi,nemultumiti si asa mai departe. Dar toate cuvintele pe care le rostim in astfel de stari nu ne reprezinta desi sunt sincere, ci sunt manifestari ale patimii ( interioare care se afla in inima noastra ) sau ale duhului necurat de care suntem ispititi. Astfel de iesiri , de “ sinceritati “ trebuie evitate pentru a pastra o relatie normala cu oamenii din jurul nostru. Aceasta insemna a ne nevoi pentru dragoste. A-ti cere iertare sau a ierta la timp este o arta si expresia marinimiei si a experientei de viata.

Ceea ce nu pot pastra oamenii din cauza iuteliii sau ambitiilor personale se poate repara prin iertare, prin intelegerea profunda a simplei realitati ca toti suntem trecatori pe pamant, ca vine o clipa cand vom pleca din acesta viata si toate gandurile si aspiratiile noastre nu vor mai fi. Vom merge inaintea Marelui Judecator, unde vom da seama de orice cuvnat desert, de orice suparare desarta care ar fi putut fi anulata printr-o simpla intoarcere de gand. Cel care isi duce gandul catre sfarsitul sau si catre desertaciunea cautarilor si ambitiilor omenesti, rabda usor orice suparare, nu judeca si din acesta cauza este un om “ usor de purtat “, un om placut. Astfel de oameni sunt si nu sunt prieteni cu toata lumea, pentru ca nu-si mai apartin, ci au devenit un bun comun al tuturor, ca si Dumnezeu , ca si dragostea. “

Nota:

Fragment preluat din cartea " A iubi inseamna a ierta " autor Ieromonah Savatie Bastovoi