Atunci incepea sa-mi tremure buza si eu ramaneam teapan in fata mamei , cu mainile in jos, cu pumnii stransi, pana cand imi facea semn sa vin si ma lua in brate. Atunci izbucneam in plans. Si plangea si ea. Simteam ca moartea in care m-am scufundat prin refuzul mamei a incetat si eu ma intorceam la viata prin marturisirea iubirii ei.
N-am avut parte sa ma nasc intr-o familie credincioasa, ca sa fiu educat in dragostea lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a avut grija ca inca din primele zile ale vietii mele constiente sa inteleg ca fara dragoste nu se poate nimic.Tot ce exista exista din dragoste si pentru dragoste.In masura in care iubim, ne umplem de rost si ne aflam locul in aceasta lume facuta de Dumnezeu. Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric. Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina. Numai iubirea este vazatoare. Daca cineva vrea sa stie ce insemna sa fii vazator cu Duhul, trebuie sa stie ca asta inseamna sa iubesti. Cand iubesti, pana intr-atat te daruiesti , pana intr-atat doresti sa intri in voia celui iubit, incat ajungi sa te identifici cu gandurile lui, sa-l retraiesti in propria ta inima,in propriul tau trup, in propria ta rasuflare, incat cel iubit dintr-odata ti se descopera, in intregimea sa, in tine insuti, ca tine insuti. Iubirea se Imbraca in cel iubit ca intr-o haina. In aceasta identificare ne descoperim unii pe altii in Hristos. Aceasta este starea din care Apostolul Pavel a putut sa zica:” Nu mai traiesc eu, ci Hristos in mine “.
In iubire Hristos se descopera in trupurile si in sufletele noastre si noi simtim ca apartinem numai Lui. Iubirea este atotcuprinzatoare si sufletul simte ca numai moartea o poate descoperi in maretia si in lumina ei nesfarsita, moartea ca pecete a daruirii totale si fara de intoarcere, asa cum ni s-a descoperit in jertfa lui Hristos pe Cruce.De aceea nu este dragoste mai mare decat a-ti pune viata pentru aproapele tau, decat a muri. Nici inteleptul Solomon n-a gasit sa compare dragostea cu altceva decat cu moartea, cand zice ca “ dragostea ca moartea e de tare”( Cantarea cantarilor ).
Ne punem viata pentru aproapele nostru ori de cate ori iertam celor ce ne gresesc. A ierta inseamna a renunta la tine insuti, la dreptul tau, la dreptatea ta pentru a indreptati pe cel ce ti-a gresit, inseamna sa mori tu pentru a lasa pe altul sa traiasca. Cu alte cuvine, a ierta inseamna sa reintorci la viata, sa daruiesti viata. In aceasta ne facem asemenea cu Dumnezeu.
Ca sa intelegem mai bine ce facem atunci iertam, trebuie sa avem in minte parabola evanghelica despre femeia prinsa in adulter. De fiecare data cand nu iertam – ucidem cu piatra inimii noastre, dar cand iertam – daruim viata.
Ce lucru maret este a ierta ! In stradania mea de a intelege dragostea si de a o explica, la un moment am inteles, in adancul fapturii mele stapanite de moarte si de pacat, ca prin nimic nu mi s-a descoperit mai mult , mai desavarsit, mai aproape si ami pe inteles iubirea lui Dumnezeu decat prin iertarea pe care mi-a daruit-o si mi-o daruieste.
Nciodata nu m-am simtit mai iubit, mai fericit, mai nou, mai deplin, mai puternic si totodata mai cuminte si mai smerit deact atunci cand am fost iertat pentru gresalele mele. Totodata, cautand sa implinesc porunca Acestui Dumnezeu plin de iertare- aceea de a ierta la randul meu pe aproapele meu - , mi-am dat seaman cat de greu imi vine sa iert, cata durere si cata renuntare trebuie sa simt, durere care ma apropie de moarte, care ma omoara pe mine pentru a da loc celulilalt sa traiasca. Atunci am zis ca a iubi inseamna a ierta, a ierta nu o fapta care este sau ni se pare gresita, ci a ierta adanc si necontenit, a ierta odata si pentru totdeauna tot raul care se ridica impotriva noastra, avand intotdeauna vie revelatia durerii si stricaciunii in care s-a adancit faptura prin despartirea de Dumnezeu.”
Nota;
Fragment preluat din cartea " A iubi inseamna a ierta " autor Ieromonah Savatie Bastovoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu