Octombrie !

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.

Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile...

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară...

Nota :
Poezia "Octombrie " de George Toparceanu

O mare minune a Maicii Domnului cea Grabnic Ajutatoare !

" Dupa ce-i murise sotul, o doamna din Megara a fost instiintata de Serviciul Fiscal sa se prezinte la oficiul local pentru reglementarea unei mari datorii pe care sotul o facuse prin firmele pe care le avea. S-a dus asadar la Fisc ca sa afle despre ce suma de bani este vorba si despre cum se poate achita de datorie. Functionarul i-a spus ca n-o poate primi in acea zi pentru ca se ocupa de alti solicitanti si trebuia sa studieze dosarul cu atentie. Asa ca i-a spus ca-i va telefona in doua-trei zile.
 Dar pentru ca bani nu erau, inainte de ziua aceasta grea s-a dus impreuna cu sora ei la Manastirea Maicii Domnului " Grabnic ascultatoarea " si s-a rugat din inima Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa " reglementeze "ea chestiunea asa cum stie si poate mai bine.
Si , intr-adevar , dupa trei zile, cand s-a dus la Functionarul Fiscului pentru a afla suma datorata, nu i-a venit sa creada ce a auzit :" Doamna , cazul datoriei dvs . a fost inchis. A venit ieri o doamna si a achitat toata datoria !" Doamna l-a intrebat atunci ce si cum, fiindca ea nu trecuse sa plateasca. "Nu stiu ", i-a spus el, "cine era doamna aceea. Important pentru noi e ca dosarul a fost inchis, pentru ca datoria a fost platita".
Trebuie spus ca despre datoria aceasta nu avea cunostiinta nimeni altcineva in afara de mama si de fiica femeii. Mai stia insa si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,....
Spunea fiica ei c-o auzise pe vaduva zicand apoi: " Preasfanat mea, imi arde inima numai cand ma gandesc la aceasta minune nemaiauzita, cum ai intrat in sediul Fiscului tinand in mana banii pentru datoria noastra, cum ai pasit pe holurile zgomotoase ale cladirii...Cum voi putea spune lumii intregi despre casierul care a luat banii din sfintitele tale maini fara sa se cutremure de nedumerire ? Preasfanta Maica , l-a trecerea ta n-au sunat clopotele, insa ele rasuna in nima mea si vor rasuna cat voi fi  , impreuna cu lacrimi de recunostiinta pentru ca m-ai invrednicit sa traiesc asa o minune - eu , o atat de neinsemnata roaba a lui Dumnezeu"....

 Minunea s-a petrecut in 1995 si s-a consemnat in cartea Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Stapana cea Grabnic Ascultatoare, editata de Sfanta Manastire Mandra din Attica. Identitatea femeii este cunoscuta Sfintei Manastiri.
Icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoarea"a fost pictata in Muntele Athos, in jurul anului 1800 , si dusa de calugarii athoniti in orasul Smirna din Asia Mica.
Odata cu izgonirea grecilor de catre turci si refugierea lor in Grecia, icoana a poposit in insula Mytilini pana in anul 1965, cand a fost daruita Manastirii din Mandra, regiunea Attiki, unde se afla si astazi.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se afla printre noi, dar noi ne punem prea des nadejdea in cele ale lumii, si prea rar in puterea lui Dumnezeu, a Maicii Sale si a Sfintilor , care atat asteapta de la noi - credinta si putina osteneala in lupat cu propriile patimi...

Nota :
Minune publicata in " Familia Ortodoxa " nr.9  din septembrie 2012.

Sfaturi vii !

" In masura in care ai inima infranta si smerita, devii tot mai liber interior si atunci Dumnezeu coboara in tine. Rostul nostru pe pamant este sa ne umplem de Dumnezeu. Si nu ne putem umple de Dumnezeu decat prin smerenie. Smerenia trebuie sa fie fundamentul vietii noastre. Nu ne realizam prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie. A trai in smerenie inseamna a trai o viata reala. Iar a trai in trufie este o viata artificiala. De aceea, de cate ori esti umilit, rabda si roaga-te : Doamne, primeste aceste umilinte, in locul smereniei de care am lipsa. Sa rascumpere umilintele mandria de care nu ma pot izbavi de bunavoie ! Am fost inchis in temnitele comuniste si numai Dumnezeu stie cata nedreptate era acolo, cata ura, cata rautate...parca nici nu poti spune in cuvinte. Atunci cand eram mai chinuit, incercam sa nu ma revolt, sa nu cartesc.
Ma gandeam asa : Hai sa-mi amintesc cu ce am gresit eu fata de Dumnezeu, de patimesc acum aceste nedreptati !
Si ma gandeam la niste pacate ale mele pe care le stiam numai eu si Dumnezeu, iar suferinta o priveam ca un canon si nu ma revoltam. Ma gandeam ca, daca as fi fost mai bun, nici gardienii n-ar fi fost atat de rai- asa- dar si eu eram vinovat pentru rautatea lor. Asa ii putem ierta pe toti si ma puteam ruga pentru ei,si aproape ca nu mai simteam suferinta pe care mi-o pricinuiau. Si va spun drept ca atunci cand puteam sa fac toate acestea si sa ma gandesc la pacatele mele,simteam in inima o bucurie asa de mare,si o pace,si o bogatie de iubire, de parca zburam, desi eram in puscarie.
Eram atat de preocupat ca sa-mi vad pacatele,incat si noaptea vorbeam prin somn si imi ceream iertare de la Dumnezeu. Si erau acei caralii care pandeau pe la usi, si ascultau pe la gratii ce spuneam eu; iar a doua zi ma chemau la ancheta si -mi serveau cuvintele pe care le spusesem prin somn, din cauza framantarilor mele sufletesti. Imi strigau : Pacatosule ! Popa pacatos ! , si-mi repetau tot ceea ce spusesem noaptea prin vis, Dumnezeu stie cum.
 Dar asta am vrut sa spun : este foarte important sa ne recunoastem starea de nevrednicie fata de Dumnezeu. Sa nu aduci nimanui nici o vina, decat numai tie. Sa te caiesti mereu din toata inima. Daca nu ma gasesc vinovat in mod real si nu ma caiesc din adancul sufletului, atunci nu ma pot ruga cu putere si nu pot avea bucuria deplina a rugaciunii. Daca ai acestea doua - smerenia si iertarea aproapelui- ai sa vezi cum incepi sa capeti in tine ceva din Dumnezeu, ceva extraordinar. Numai Duhul Sfant poate aduce acest "ceva" in inimile noastre. N-am urat pe nimeni dintre dusmanii care ne-au asuprit si n-am regretat niciodata ca am ajuns la inchisoare. Acolo era nevoie si de mine- ca, impreuna cu fratii nostri romani, sa suferim cu totii urgia venita asupra tarii.
Fie Doamne, suferinta noastra , ca un canon pentru pacatele noastre, dar si ca o jertfa adusa pentru pacatele neamului romanesc si binecuvantarea dumnezeiasca asupra intregii noastre tari ! Cautati sa faceti cat mai mult bine in jurul vostru, rugati-va cat mai mult cu Rugaciunea lui Iisus , nu vorbiti de rau pe nimeni si astfel veti avea pacea inimii. Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa va ajute neincetat , in orice loc va veti afla !

Nota : Cuvintele Parintelui nostru Sofian Boghiu

Manastirea Sfantului Alexandru din Svir !

 

 

 

In acest loc s-a aratat Sfanta Treime , Sfantului Alexandru .

 

 

 

Domnul nostru Iisus Hristos

 ( icoana pictata pe zidul exterior al manastirii chiar la intare )

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Slava Tie Doamne , slava Tie !

 



Nota :
Aceste poze au facute cu ajutorul Domnului si a Maicii Domnului in luna iulie a anului 2012.

" Iata de acum ma vor ferici toate neamurile ! "

“ Mult timp m-am gandit sa-ti scriu despre Pururea Fecioara Maria si, in sfarsit, m-am hotarat. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu , ajuta-mi mie, celui greu de cap, sa scriu despre maretia Ta, caci Tu esti aleasa dintre toate neamurile si in pantecele Tau a incaput Facatorul tutruror celor create, cu adevarat Te numesti Nascatoare de Dumnezeu. Exista o traditie bisericesca despre faptul ca Evanghelistul Luca, care era doctor si pictor, ar fi pictat chipul Nascatoarei de Dumnezeu cu Pruncul in brate,aratandu-i-l Fecioarei Maria.Ea ar fi aprobat aceasta icoana spunand: “ Iata de acum ma vor fericii toate neamurile “ ( Luca 1:48 ) Iata ca proorocia ei s-a adeverit, caci astazi toate neamurile o fericesc. In Biserica Ortodoxa este fericita in toate slujbele de peste an, da rami ales in dogmaticile celor opt glasuri, unde se vorbeste despre preinchipuirile vechi-testamentare ale Nascatoarei de Dumnezeu si despre Intruparea lui Dumnezeu-Cuvantul.Rugatorilor ascultati cu atentie atunci cand se canta dogmaticile! In Biserica Ortodoxa sunt cinstite 364 de chipuri facatoare de minuni ale Maicii Domnului si sunt inregistrate si minunile acestora. Pe icoane Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu este inchipuita cu trei stele: un ape frunte si doua pe umeri. Aceste stele arata ca ea este Pururea Fecioara, intru nastere Fecioara si dupa nastere tot Fecioara.. Luteranii fabuleaza cand sustin ca Fecioara Maria a avut copii.Dar ce cugetare nebuna este acesta: sa gandesti astfel despre feciorelnicul vas al lui Dumnezeu!...Nu voi depana nici genealogia dupa trup al Mantuitorului, caci despre aceasta vorbesc foarte frumos talcuitorii Scripturii si ai Traditiei.

Sfantul si Dreptul Iosif a fost vaduv, in curatie, multi ani.Pe cand el avea deja optzeci de ani, i-a fost incredintata pentru pastrarea fecioriei ei.Sfantul Iosif nu stia despre taina Intruparii Dumnezeu-Cuvantului si nu stia ca Fecioara zamislise de la Duhul Sfant. Atunci cand el a observat ca Fecioara Maria este insarcinata, nu a vrut sa o tradeze, ci sa-i dea drumul sa plece in taina.Cand a gandit aceasta, ingerul l-a inteleptit, descoperindu-i taina zamislirii de la Duhul Sfant.Dupa aceea Sfantul Iosif a slujit Mariei cu evlavie, ca uneia ce era Maica Domnului si Stapana a toata lumea, iar impreuna cu ea a slujit si Pruncului Dumnezeu.Sfantul Iosif nu a trait pana la vremea propovaduirii Domnului, murind la varsta de o suta zece ani.Putem sa ne inchipuim ca Fecioara Maria a avut copii? Dar unde gasim in Evanghelie un astfel de lucru? Luteranii in necredinta lor, au deformat Evanghelia si au creat o erezie groaznica. In cartea “Teologia descoperitoare” este relatat amanuntit despre aceasta. Acolo trebuie sa se uita sis a citeasca cei care doresc sa stie mai multe despre aceasta erezie.

Eu , un nevrednic monah din Manastirea Valaam, voi prezenta trei cazuri miraculoase care s-au intamplat in timpul vietii mele manastiresti. Un pictor renumit, academician, si anume ieromonahul Alipie, a pictat o icoana a Maicii Domnului, cu pruncul in brate, in marime naturala.El a pictat aceasta icoana, atunci cand in biserica se citea Acatistul Maicii Domnului.Cand I se spunea ca incepe acatistul, el incepea sa picteze. Dupa ce se termina de citit acatistul, nu mai picta.Acest chip al Maicii Domnului a fost asezat in Biserica Adormirii Maicii Domnului, pe coloana din dreapta, dupa care nu stiu de ce, icoana a fost dusa in biserica mica, inchinata Sfantului Nicolae, unde nu se savarseau slujbe.Icoana a fost asezata acolo pe peretele de rasarit, langa alte icoane mai vechi, langa un iconostas desfacut, langa sfesnice si alte obiecte bisericesti vechi. Fratii au uitat de aceasta icoana sfanta. Dar iata ca o batranica evlavioasa din Petrograd o viseaza intr-o noapte pe Maica Domnului, care i-a spus: “ Mergi la Valaam si spune-I egumenului Pafnutie sa porunceasca a aduce chipul meu in catedrala manastirii.E gumenul nu te va crede la inceput, dar tu sa insisti si, pana la urma, va crede. Atunci el va lua alti doi monahi si va merge cu tine. Atunci cand Mi se va aduce chipul, un schimonah imbracat in alb se va apropia si va saruta icoana.” Si toate s-au petrecut intocmai dupa cum visase batrana.(…) Luteranii nu cred in sfintii care au bineplacut Domnului, caci ei nu au viata launtrica ascetica. De aceea nici nu pot sa inteleaga omul duhovnicesc. Omul neduhovnicesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, deoarece considera ca ceastea sunt o nebunie si nu le poate intelege, fiindca ele trebuie judecate duhovniceste. Dar “ omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni” ( I Corinteni 2,14-15). Fiinta sufletului uman este foarte inalta:” L-ai micsorat pe el cu putin fata de ingeri” ( Evrei 2,7 ), spune Sfanta Scriptura despre om, numai ca fiinta sufletului este ingradita de tot felul de patimi. Sfintii pustnici si-au curatit inimile de patimi, cu ajutorul lui Dumnezeu si raman in starea de dinainte de pacat, devenind ca Adam.Cei care au atins o astfel de stare vad cu ochiul duhovnicesc sufletul aproapelui lor. Ei vad in ce stare se afla acesta si care ii sunt predispozitiile.Aceasta stare este cea mai inalta, iar oamenii de acest fel se numesc vazatori cu duhul.Iar cei care lucreaza cele duhovnicesti judeca despre suflet in conformitate cu actiunile omului, caci radacinile intentiilor conduc miscarile mainilor, ale picioarelor si limbii. Atunci se vede dintr-o data ce arunca omul din inima sa.

Inca ceva despre icoana Maicii Domnului.In manstirea Valaam, un anume schimonah Meletie avea chipul Maicii Domnului Kozelsceanskaia, pe care il tinea intr-un colt de camera pe un raft.Odata, pe cand Meletie era plecat, un frate care era in manastire la ascultare a intrat in chilie ca sa fure bani. Acesta stia ca parintele Meletie traieste in oras si se gandea ca trebuie sa aiba bani.Dar cum a intrat in chilie,de la aceasta icoana s-a aratat un foc, care s-a indreptat spre el. Fratele s-a speriat foarte tare si dupa aceea a povestit tuturor despre minunea icoanei Maicii Domnului.Amai fost o intamplare legata de icoana Maicii Domnului. Eu aveam o icoana pictata tot de Alipie. M-am rugat douazeci de ani in fata acestei icoane a Maicii Domnului, dupa care am trimis-o in Estonia, la manstirea Piuhtitk, unei monahii mahnite. Ea mi-a scris ulterior ca atunci cand a primit icoana in chilie, aceasta a avut un miros bineplacut timp de trei zile si monahiile care veneau la ea au simtit acest miros placut.Un mare pustnic, Cuviosul Maxim Kapsokalivitul avea credinta deosebita in Maica Domnului.

Intr-o zi venind la biserica, pe cand ii saruta icoana cu mare dragoste, la un moment dat a simtit in inima o caldura deosebita, crae venea dinspre icoana si in sufletul lui a intrat atunci o mare umilinta. O astfel de caldura nu este de la sange, ci de la duh si atunci lacrimile curg siroi, ca si cum intregul trup ar plange.Intr-un astfel de moment toti oamenii iti devin dragi. Omul este in stare sa cada atunci in genunchi in fata tuturor, fara a avea ganduri ascunse, ci fiind concentrate asupra lui insisi.(…) O minunata Nascatoare de Dumnezeu, iti multumesc ca m-ai ajutat cu binefacerile tale mie, pacatosului, sa descriu cateva dintre minunile icoanelor tale. Amin “  Staretul Manastirii Valaam.

Nota: Fragment preluat din cartea “Raiul vazut din chilie “autor Cuviosul Ioan de la Valaam

Despre vise !

“ Mi-a fost dat de multe ori sa aud ca mirenii vorbesc despre vise si incearca sa le priceapa.Chiar si unii din stimatii nostrii preoti-calugari cred in vise si le dau importanta. Primind scrisorile mirenilor despre vise si citindu-le, unii calugari, prin neexperienta lor in viata duhovnicesca, aproba asemenea scrisori si le dau spre citirea fratilor-calugari ca pe o invatatura. Iata o astfel de conceptie gresita despe vise m-a facut sa-mi notez din Sfintii Parinti.” Dracii slavei desarte sunt proroci in vise…Caci, fiind foarte vicleni, ei isi fac o parere despre viitor, tinand cont de intamplarile actuale si ni le anunta pe acestea, ca noi,dupa implinirea visurilor acestea, sa ne miram, de parca am fi deja foarte aproape de daruirea clarvizinii si  sa ne zboare gandurile. Iar pentru cei cel cred pe el de multe ori el devine proroc, insa cei cel urasc mereu il vad ca pe un mincinos.

El fiind duh, vede ceea ce se-ntampla in aer si, observand, spre exemplu, ca cineva moare, le prezice acestea celor ce cred in vise.Insa despre viitor ei nu cunosc nimic, caci e stiut lucru ca si medicii pot prezice moartea. Iar cel ce crede in vise nu este deloc iscusit, iar cel ce n-are niciun fel de incredere in ele, acela e iubitor de intelepciune. In general cel ce crede in vise este asemenea omului ce alearga dupa umbra sa si incearca s-o prinda” ( Sfantul Ioan Scararul, Despre vise ). Cuviosul Diadoh scrie ca mare fapta buna e atunci cand nu ne incredem in visele de orice gen” caci ele in cea mai mare parte nu pot fi altceva decat idoli ai gandurilor, un joc al fanteziei si inca, dupa cum am mai spus, bataie de joc din partea dracilor”.Sfantul Simeon Noul Teolog scrie :” Pot avea vise adevarate ( vedenii ) doar cei ai caror minte, prin harul dumnezeiesc, a devenit simpla si libera de orice influenta din partea patimilor si robiei lor; cei care se ingrijesc doar de cele placute lui Dumnezeu si de rasplata viitoare si de daruri; cei a caror viata este mai presus decat a celor ce traiesc in lume, fara griji,distractii, si este linistita si curate, plina de milostenie,intelepciune, de vedenii ceresti si de multe alte roade, ce sunt savarsite in ei prin Duhul Sfant, iar la cei ce nu sunt aemenea, visele sunt neadevarate si fara vreun rost si tot ce cuprind ele nu este decat minciuna si farmec diavolesc.” Inteleptul Sirah scrie :” Nadejdea omului fara minte este zadarnica si falsa, iar visele ii inaripeaza doar pe cei prosti. Si ei sunt asemenea celor ce cuprind umbra sau alearga dupa vant, crezand in vise. Ghicirile, superstitiile si visele sunt numai desertaciune.” Visele i-au dus pe multi in ratacire si cei ce au nadajduit in ele au cazut.

In scrierile Sfintilor Parinti avem multe exemple in care cei ce credeau in vise piereau.Staretul de la Optina, Ieroschimonahul Leonid ii spunea ucenicului sau :” Sa nu crezi in vise, caci, chiar daca in esenta lor par a fi adevarate,prin credinta in ele multi s-au smintit. Staretul iubitor de intelepciune Teosteric, care a compus Paraclisul Maicii Domnului, increzandu-se in vise, in sfarsit s-a smintit atat de tare , incat s-a pierdut.” In Prolog gasim urmatoarele:” Un galugar din Mesopotamia ii mira pe toti prin viata sa ascetica severa, insa, ca unul ce credea in vise s-a pierdut. El a avut un vis in care Moise si cu alti proroci si evrei mergeau in rai, iar Apostolii, mucenicii, si sfintii mergeau in iad. Si dupa acest vis a trecut la mozaism, s-a casatorit cu o evreica si a inceput a polemiza cu ortodocsii. “

Am putea aduce multe astfel de istorisiri, insa sunt destule si acestea. Daca oamenii sfinti ai lui Dumnezeu au si au avut vise prorocitoare, atunci acestea erau ca o anuntare launtrica, erau de la Dumnezeu. In Sfanta Scriptura se explica foarte bine si clar cum ar trebui sa ne mantuim, insa mintea noastra limitata si ispitita nu e multumita de acestea si-si mai doreste sa afle si viitorul din vise. N-ar fi mai bine sa ne indrumam dupa Scriptura si dupa invatatura patristica decat sa pierdem timpul cu visele si sa credem in ele ? Lumineaza-ne, Doamne, pe toti si pe fiecare in parte sa-Ti urmam legea Ta !”

Nota : Fragment preluat din cartea “Raiul vazut din chilie “  autor Cuviosul Ioan de la Valaam

Pelerinaj la Iasi !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Moastele Sfantului Teofil cel nebun pentru Hristos aduse de la Manastirea Kitaev din Ucraina

 

 

Racla cu Sfintele Moaste ale Cuvioasei

 

 

Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Minunat este Domnul intru Sfintii Sai !

Sfintilor ai lui Dumnezeu, Teofil si Parascheva , rugati-va lui Hristos pentru noi, sa ne daruiasca iertare de pacate si vrednicia de a fi cu El in veci !

 

 

 



 

Nota :

Aceste fotografii au fost facute cu ajutorul Domnului si a Sfintei Parascheva in ziua  de 16 octombrie, anul 2012.

Din inavataturile Sfantului Staret Ilarion de la Optina !

"Cuviosul Ilarion i-a învăţat pe oameni mult despre suportarea jignirilor fără mânie şi cu blândeţe. I-a învăţat să le primească cu mustrări de conştiinţă, ca fiind trimise de Voia lui Dumnezeu pentru păcatele lor, spre folosul sufletesc.
Să nu te ruşinezi când părintele duhovnic îţi descoperă bubele şi fii pregătit să primeşti de la el mustrarea pentru păcatele tale, ca să eviţi prin ea ruşinea veşnică. Biserica este pentru noi cerul pământesc unde Însuşi Dumnezeu, în chip nevăzut, e prezent şi îi primeşte pe cei care vin. De aceea, în biserică trebuie să stăm cuviincios şi cu mare evlavie. Să iubim Biserica şi să fim râvnitori faţă de ea; ea ne este mângâiere şi bucurie, atât în necazuri, cât şi în împliniri.
Când îi îmbărbăta pe cei aflaţi în necazuri, stareţul adesea spunea: „dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?“ (Rom. 8, 31). Fiecare lucru să-l începem neapărat chemând în ajutor numele lui Dumnezeu. Deseori a vorbit stareţul despre menţinerea conştiinţei curate, despre observarea atentă a gândurilor, faptelor şi cuvintelor şi despre pocăinţa pentru ele.
I-a învăţat pe cei supuşi să-şi ducă lipsurile şi neputinţele cu bunăvoinţă. „Mustraţi-vă – îi învăţa stareţul – şi nu daţi hrană propriului egoism, gândindu-vă dacă aţi putea să înduraţi ceea ce cereţi de la ceilalţi. Dacă simţi că te-a cuprins mânia, păstrează tăcerea şi nu spune nimic până când nu ţi se potoleşte inima prin rugăciune neîncetată şi mustrări de conştiinţă. E mai folositor pentru suflet să recunoşti că eşti în toate vinovat şi ultimul dintre toţi, decât să alergi către autojustificarea ce se naşte din mândrie, căci celor mândri Dumnezeu le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Deseori stareţul amintea cugetarea apostolului: „Dragostea adevărată nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se trufeşte“.

 

Nota: Fragment preluat din cartea "Patericul de la Optina "Sfantul Staret Ilrion



Nor al vazduhului !

Nor din vazduh,
Bucurie rasare din tine.
Tu care umbli s-aduni luminoase
De cinste iti este vrednica fruntea
Caci Pasii cei scumpi tu i-ai tinut,
Si Viata de-a pururea.

Nor al vazduhului
Catre tine cersesc,
Tu cel ce Cerul il ai inainte,
Stapan peste tine cu blande cuvinte
Apleaca-ti privirea spre mine un strop,
Si soapte curate imi tine,
Caci mierea cuvintelor tale imi vine cu foc
Spre a mea mantuire !







Nota:
Poezia "Nor al vazduhului "

Soferul duhovnicesc !

Dimineata cand te urci
In masina sa conduci
Nu uita sa-ti amintesti
De cele duhovnicesti
Si sa te gandesti asa:
Greu lucru e a sofa
O masina; dar mai greu
Este ca sufletul tau
Sa-l sofezi pe drumul vietii,
Urmand caile blandetii,
Ale dragostei, rabdarii,
Smereniei si-nfranarii.
Si sa stii sa ocolesti
Gropile duhovnicesti:
Pizma,cearta si mandria,
Rautatea si mania.
Sa alimentezi mereu
- chiar daca este mai greu -
Cu cea mai scumpa "benzina "
Apa vie, cristalina
A rugaciunii curate,
Cu smerenie-naltate,
Care pune in miscare
Motorul inimii tale.
Si un singur scop sa ia:
Sa gasesti parcare -n Rai !



Nota :
Poezie preluata din cartea "Poezii cu iz de Filocalii " editie ingrijita de Manastirea Diaconesti

Sfaturile unui Intelept !

" Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,

Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;

Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.

Pe toate căile tale gândeste la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.

Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău;

Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.

Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale.

Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale.

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui. Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. "  Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile. Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă. Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce. Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi, Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă. Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-i ajuţi. Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum. Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine. Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău.     Nota : Fragment preluat din Sfanta Scriptura- Vechiul Testament ( Pildele lui Solomon,Cap.3:1-11, 19-30 )

O mare minune la Lavra Pesterilor !

"În 1463 arhimandrit al mănăstirii Peşterilor era fericitul Nicolae.
În ziua de Paşti a acelui an, ziua în care toţi creştinii sărbătoreau învingerea morţii şi slobozirea din iad, unul dintre părinţii mănăstirii, cuviosul şi virtuosul ieromonah Dionisie Stepa, a intrat în peştera cuviosului Antonie ca să tămâieze cinstitele moaşte ale sfinţilor părinţilor adormiţi. Îl urmau şi câţiva fraţi cu lumânări aprinse. Când ajunse în locul unde fusese vechea trapeză a monahilor de la peşteri, fericitul Dionisie tămâie sfintele moaşte şi spuse cu voce tare:
– Sfinţi părinţi şi fraţi! Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul ca să ne bucurăm într-însa! Hristos a înviat!
În aceeaşi clipă – o minune! – toate moaştele şi-au ridicat încet capetele şi au răspuns cu o voce puternică, cerească:
– Adevărat a înviat!
Cu uimire şi sfântă teamă au alergat cu toţii şi-au istorisit părintelui stareţ Nicolae şi celorlalţi fraţi cele petrecute. Cu toţi au slăvit pe Hristos cel Înviat şi pe aleşii robii Săi."


Nota:
Fragment preluat din cartea "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev"

Focul de antracit !

"Termenul grecesc antrakia ( derivatul englezesc " anthracite ", un tip de carbune ) insemnanad foc de antracit, se gaseste doar de doua ori in Noul Testament,ambele locuri in Evanghelia dupa Ioan. Primul loc il aflam in 18:18 si desemneaza focul din curte unde slugile si slujitorii marelui preot stateau si se incalzeau in friguroasa iarna a procesului lui Iisus inaintea Sinedriului. Simon Petru a venit si el in acel loc si a stat aproape de un var al lui Malhus, slujitor al marelui preot. Acolo, langa focul de antracit, a fost locul in care Simon, desi Il cunostea pe Domnul, s-a lepadat de El de trei ori, margand atat de departe , incat a intarit lapadarile cu juramant.

Desigur,deosebit de semnificativ ramane faptul ca acel episod, atat de stanjenitor pentru corifeul celor doisprezece Apostoli, este istorisit cu de-amanuntul in fiecare dintre cele patru Evanghelii canonice, fiind astfel consfintit pentru totdeauna in istoria Sfintei Biserici.

Din aceasta istorie, toti credinciosii de-a lungul veacurilor urmau sa invete doua lectii pe care nu le vor uita niciodata. Prima, oricine poate cadea, in orice moment. Daca Simon Petru a putut sa se lepede de Iisus, oricare dintre noi ar putea face astfel. In definitiv, Simon nu se credea in stare de un astfel de lucru. " Chiar daca toti se vor sminti intru Tine" , se lauda el, " totusi eu nu " ( Marcu 14:29 ). Era atat de hotarat sa-si urmeze crezul, incat atunci cand soldatii au venit sa-L aresteze pe Iisus in gradina, Simon i-a atacat cu violenta. Vai, el nu era nici primul, nici ultimul om care facea confuzie intre emotiile umane si puterea dumnezeiasca, care sa confunde fortarea cu inspiratia harului.

La putin timp dupa ce si-a scos sabia impotriva lui Malhus, luandu-l prin surprindere( cf.Ioan 18:10), il vedem pe Petru batand in retagere stanjenit inaintea degetului aratator al unei slujitoare. Sfantul Duh a vegheat pentru ca crestinii de-a lungul veacurilor sa nu uite niciodata ca lepadarea ramane o posibilitate reala pentru oricare dintre ei. Dupa cuvintele unui alt pacatos convertit :" De aceea , cel caruia i se pare ca sta neclintit , sa ia seama sa nu cada " ( I Corinteni 10:12 ).

A doua, crestinii urmau de asemenea sa invete din acesta istorie ca, atata timp cat traiesc,pocainta si o intoarcere la iertare sunt intotdeauna alegeri importante. Legat de acesta, pocainta lui Simon Petru e de pus in contrast cu deznadejdea lui Iuda. Astfel, istoriile Evangheliilor ne spun ca, pana la ultima suflare , niciodata nu este prea tarziu sa ne intoarcem la Dumnezeu ca raspuns la chemarile harului Sau. Poate ca Evanghelia lui Luca e cea care da convertirii sale cea mai patrunzatoare descriere :" Si intorcandu-Se, Domnul a privit spre Petru.(...)

Si iesind afara, Petru a plans cu amar ( 22: 61-62) . Acest eveniment este transformat in rugaciune intr-un vechi imn latin, compus pentru a fi cantat in zori, in chiar ceasul lepadarii sale : " Jesu , labantes respice / et nos videndo corrige/ Si respicis labes cadunt/ et fletu culpa solvitur - " Iisuse, priveste la cei ce cad, si indrepteza-ne prin privirea Ta. Pacatele noastre se risipesc la privirea Ta iar vinovatia se topeste in plans ". Al doilea foc de antracit in Evanghelia lui Ioan e cel din scena finala, focul aprins de Insusi Domnul peste care El a pregatit micul dejun pentru Apostolii Lui cei descurajati ( 21:9 ).

Dupa micul dejun, tocmai la acest foc i-a pus Iisus aceluiasi Simon Petru intreita intrebare:" Ma iubesti tu pe Mine ? ".

Apostolul a inteles, desigur, de ce intrebarea i-a fost pusa de trei ori, caci era chiar numarul lepadarilor sale. In aceasta clipa, Petru cel mustrat, fara a se mai increde in sine, se sprijina cu totul pe cunoasterea inimii sale de catre Domnul (21:17).

Dar istoria nu se opreste aici. Intreita marturisire a lui Petru este urmata de o pomenire a muceniciei sale de mai tarziu, care deja avusese loc pana ca acest text sa fie scris, ulterior, in secolul intai. (...) Istoria rastignirii lui Petru pe Dealul Vaticanului, la Roma, pe la mijlocul anilor '60, a fost atat de raspandita printre biserici, incat Ioan nu se putea referi pur si simplu decat la intinderea mainilor lui Petru ca "insemnand cu ce fel de moarte va preaslavi pe Dumnezeu " ( 21: 18-19 ).

Momentul nu necesita alte explicatii. Primii crestini erau atat de familiari cu conditiile muceniciei lui Petru la Roma,incat, pe la sfarsitul secolului, Clement Romanul ( Corinteni 5:4), scriind din Roma, si Ignatie al Antiohiei, ( Romani 4 ) , scriind catre Roma, n-au simtit nevoia sa insiste asupra amanuntelor si circumstantelor ca acest pasaj ioanit se referea de fapt la rastignirea lui Petru la Roma."

Nota :

Fragment preluat din cartea " Hristos intru Sfintii Sai " autor Parintele Patrick Reardorn

Catedrala Sfanta Treime din Murom !

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfintii Petru si Fevronia a caror casnicie este considerata model de vietuire crestineasca intru Hristos Domnul. La sfintele lor moaste vin pelerinii, punand rugaminti pentru ajutorul in casatorie si nasterea de copii.

 

 

 

 

 

 

Slava Tie Doamne, slava Tie !



 

Nota:

Pozele au facute cu ajutorul lui Dumnezeu si a Maicii Domnului in luna iulie a anului 2012.