Diaconul mucenic !

" Cu multi ani in urma am auzit o istorioara in chilia unui mare staret: In timpurile vitrege cand Imperiul rus a cazut pentru pacatele poporului sau, cand pe tronul tarilor cucernici au urcat carmuitori aspri si sangerosi, intr-o localitate din Kursk locuia un diacon. Era virtuos cucernic, se ruga lui Dumnezeu, savarsea cu dragoste Liturghia. El se ruga indeosebi pentru pacea lumii si pentru bunastraea sfintelor biserici. Lumea vazandu-I viata sfanta, se folosea si sporea sufleteste. Traiul sau caluzea sufletele mai presus de cuvintele cele alese, pentru ca numai smerenia si pocainta adevarata poate sa zideasca.
Noua conducere sau mai bine zis, diavolul au hotarat sa-l piarda. Acest diacon avea un frate cekist care il apara mereu de atacuri pentru ca il iubea si respecta. Totusi dusmanii Bisericii cautau unmoment potrivit ca sa-l omoare. Odata, fratele sau a mers la o intrunire de partid.
Profitand de ocazie, revolutionarii l-au arestat pe diacon si l-au condamnat la moarte in regim de urgenta. El nu a ezitat, nu le-a pretins gratierea, nu i-a implorat sa-l elibereze. In celula, s-a rugat lui Dumnezeu cu pocainta pentru intreaga sa viata, cantand : “ Usile pocaintei deschide-mi mie Dadatorule de viata…” Canta cu putere duhovnicesca si cu mare cainta, incat vocea sa se auzea in afara celulei.
Toti detinutii au incremenit. In inchisoare s-a asternut linistea. Detinutii au renuntat la cartile de joc, s-au ridicat in picioare si au inceput sa se roage. La un moment, dat usa celulei diaconului sa- deschis si a intrat seful inchisorii. El i-a spus :” Ce faci ? De ce imi otravesti sufletul ? Taci ,ca de nu, te omor chiar caum !” Diaconul insa nu tacea. Nimeni nu putea sa-l opreasca de la rugaciune. El continua sac ante, sa aduca pocainta nu doar pentru pacatele sale, dar si pentru ale caestui sef de inchisoare si ale lumii intregi. Atunci gardianul si-a aruncat revolverul si a iesit din celula plangand.
A doua zi, de dimineata, diaconul a fost impuscat. Pamantul a fost lipsit de un locuitor virtuos, iar cerul l-a primit cu bucurie in ceata Sfintilor Mucenici, Apostoli si Ingeri. Acum el mijloceste pentru noi inaintea lui Dumnezeu si se roaga Lui  sa dea pocainta pamantului rusesc si fiecaruia dintre noi. Sa ne amintim mereu de rugaciunea acestui nou mucenic rus. Sa ne straduim sa ducem un trai vrednic (…) asa incat fiecare pas sa ne apropie de cer. Amin”

Nota:
Fragment preluat din cartea "Este posibila mantuirea in secolul XXI ? " autor Ieromonah Seghie Rabko