Iubitii mei fii,
"Din adancul sufletului ma rog bunatatii lui Dumnezeu sa va
randuiasca mantuirea. Asa cum iarna aduce zapada care acopera iarba, insa n-o
usuca, ci mai mult , o pastreaza si o inviaza primavara, cand neaua piere si
aceasta devine infloritoare, la fel se intampla si in lupta duhovnicesca. Iarna
ispitelor si a grijilor vietii vine sa inghete zelul duhovnicesc. Fiecare
fortare duhovniceasca insa, care are drept scop ajutorul duhovnicesc,
raspandirea samantei, a cuvantului lui Dumnezeu, pe care cu harul Lui ii slujim
ca niste robi nevrednici, viaza iarba duhovnicesca, adica zelul nevoitor pentru
marea mantuire, pentru dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu.(…) Pentru a ne
gastiga mantuirea, va trebui sa ne punem viata in ordine, pentru acolo unde
este randuiala este pacea si Dumnezeu.
Neoranduiala si confuzia sunt lucrarea
diavolului.Ca sa intram in randuiala trebuie sa urmam indrumarile parintelui
duhovnicesc. Fiecare om pacatos care s-a bucurat de marea binecuvantare, ca sa
vina la doctorul fara de arginti care se numeste Sfanta Spovedanie, va trebui
sa tina indrumarile si regulile impuse de duhovnic ca sa se indrepteze, sa
pastreze si sa-si intareasca sanatatea
sufleteasca.Un doctor consulta bolnavul, pune diagnosticul,ii da medicamentele
si indrumarile medicale,pe care acesta trebuie sa le pastreze cu sfintenie, ca
sa dobandesca vindecarea. Si precum neglijarea cea mai mica a acestei
prescriptii medicale aduce dupa sine lipsa rezultatului asteptat al vindecarii,
tot asa medicul duhovnicesc da reteta duhovnicesca pentru vindecare, si
credinciosul este dator sa tina regulile si randuielile. Acestea sunt
rugaciunea, mataniile, studiul,in special, al Noului Testament si al intregii
Sfintei Scripturi.
Noul Testament este harul cel nou al lui Hristos si
binecuvantarea intregii Sfintei Treimi, in timp ce Vechiul Testament este doar
o umbra. In continuare, vorbim despre post si ganduri.Pe acestea sa nu le
primim, ci sa le alungam pe loc, de la nastere, pentru ca daca le lasam vor
naste multe buruieni, care, de cele mai multe ori, sunt adanc inradacinate, iar
omul sangereaza si, de obicei, aduc cancerul.Dumnezeu ne-a invrednicit sa ne
sculam unii de dimineata, altii in zori, si altii mai tarziu. Primul lucru pe
care il avem de facut, grija principala, izvorata din indatorirea crestineasca
si nevoia sufletesca pentru mantuire, este sa ingenunchem, sa inaltam mainile
noastre catre Dumnezeu si sa ne rugam. Cat de frumoase sunt rugaciunile
Bisericii noastre, atat de diferite de cele ale vietii! “ Sculandu-ne din somn
cadem catre Tine, Bunule, si cantare Iti aducem Tie, Puternice, impreuna cu
ingerii”. Deci , dupa ce ne-am sculat si am cazut la bunatatea lui Hristos,
trebuie sa-I multumim ca ne-a invrednicit sa trecem cu bine vremea noptii.
Somnul este o imagine a mortii, pentru ca adormim si nu stim unde ne aflam timp
de mai multe ore, si iarasi ne ridicam si devenim oameni vii, cu constiinta.
Dupa ce am multumit lui Dumnezeu din toata inima ca ne-a facut vrednici sa
vedem lumina zilei, sa-L rugam sa ne ierte pacatele. Sa ne rugam pentru
vrajmasii nostrii, pentru cei care ne batjocoresc, ne osandesc, ne alunga si ne
indeamna la pacat. Acesta este primul lucru pe care trebuie sa-l facem, pentru
ca daca nu iertam, nici Dumnezeu n-o va face cu noi. Aceasta este iubirea cea
mai vie fata de aproapele, atunci cand cineva se roaga pentru altul din toata
inima, nu din obisnuinta, ca asa zice Dumnezeu, ci din suflet. Sa iertam si sa
iubim pe vrajmasi, care, in definitiv sunt binefacatorii sufletului nostru. Cel
care ne ispiteste, ne osandeste, ne produce o stare nefericita devine
instrumentul diavolului, pe de o parte, si al lui Iisus , pe de alta
parte.Sfintii Parinti spun ca el este instrumental lui Iisus, cel care ne arde
egoismul si mandria, ca sa primim vindecarea. Cei care ne lauda, desigur sunt
vrednici de cinste pentru ca poarta iubirea lui Hristos. Acesta , insa , ne
zice :” Daca iubiti pe cei care va iubesc ce folos veti avea? Aceasta fac si
pacatosii si vrajmasii, si primii si ultimii. Eu insa va zic : iubiti pe
vrajmasii vostri , pe cei care va fac rau, care va prigonesc si va pun la
chinuri.” Pentru ca Dumnezeu , Parintele
ceresc asa face, rasare soarele si ploua peste cei drepti si peste cei
nedrepti, peste cei rai si peste cei buni. El este Acelasi pentru toti si face
acestea fiilor Lui,care-L iubesc din tot sufletul si celor care-L blesteama si
se arata necredinciosi fata e El. Nu face exceptie cu nici unul, ca nici un om
sa n-aiba raspuns de aparare. Asa si noi rugandu-ne pentru acei oameni, pe de o
parte, ne indreptatim inaintea lui Dumnezeu, iar pe de alta parte ii ajutam sa
se lumineze, pentru ca este posibil ca ei sa nu-si aminteasca de Dumnezeu, sa
nu faca rugaciune, nici chiar cruce. Cine ii va ajuta pe acestia?
Asadar au
nevoie absoluta de rugaciunile noastre, ca Dumnezeu sa-I ierte si sa-I
sfinteasca si , in acelasi timp, ii vom ajuta sa vina la pocainta. Mare lucru
este iubirea aceasta ! Sfintii Parinti ne spun ca , daca vrei sa-I faci rau
vrajmasului tau, trebuie sa te rogi pentru el, pentru ca rugaciunea ta Il va
forta pe Dumnezeu sa intervina dupa dreptatea Lui, iar tu vei fi indreptatit
prin iubirea ta. Femeile sa se roage pentru barbatii si copiii lor, asa
barbatii pentru femei si copii, acestia pentru parinti, si asa uniti in
rugaciune, sa propasim in viata duhovnicesca.Rugacinea sa o facem dimineata,
impreuna cu metaniile pe care duhovnicul ni le-a randuit si , daca suntem
sanatosi, sa facem chiar mai multe. Matania inseamna inchinarea inaintea lui
Dumnezeu, lucru pe care vrajmasul noastru diavolul, nu-l face, nu-si pleaca
capul, nu ingenunchiaza , nu se inchina. Toti oamenii lui Dumnezeu se inchina
Lui si-l urasc pe diavol, de aceea mataniile au o mare importanta. Putinele matanii
pe care le batem se aduna incet la Jertfelnicul din ceruri si , cand vom urca
la cele de sus, le vom gasi inmultite. Acestea ne va ajuta in raspunsul de
aparare din ceasul infricosator cand vom fi judecati. Deci sa facem rugaciunea
noastra dimineata , asa cum suntem datori, pentru ca ea ne v-a lumina ziua, si
vom pleca la munca, la scoala, sau in calatorie altii.
Nu trebuie sa-L uitam
niciodata pe Dumnezeu si , rugandu-ne dimineata, primim harul Lui, puterea,
binecuvantarea , pe ingerul nostru si inaintam
prin truda zilei. Deci sa ne amintim mereu de El cu “ Doamne Iisuse Hristoase,
miluieste-ma “. Pomenindu-L si cerand iertare, Dumnezeu ne va invrednici sa
ajungem cu bine la casa noastra. Treburile noastre cer luare aminte. Acolo unde
lucram multi oameni spun “ verzi si uscate” , cuvinte urate, pentru ca sunt
patimasi si nu iau seama la nimic altceva, decat la cele trecatoare,
vremelnice, la placerile vietii. Omul care se roaga nu i-a aminte la acestia,
nu se face partas si nu-I urmeaza, ci simte mila si se roaga pentru ei, ca
Dumnezeu sa-I lumineze si sa nu mai traiasca intr-o asemenea atmosfera
inabusitoare, ci, odata sa vina la curatire, la ziua si la aer curat.(…) In
ceasurile zilei si ale noptii sa deschidem Noul Testament si sa citim cel putin
un capitol. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca diavolul fuge din casa in care
este Sfanta Scriptura. Zilele , anii, si
veacurile trec ca umbra si fiecare dintre noi mergem spre sfarsit. Viata
fiecarui om este o carte si fiecare zi o pagina. Toate cartile au un sfarsit,
ca si viata omului. Si cand viata se incheie, atunci se deschide aceasta carte
inaintea lui Dumnezeu, si pe baza celor scrise acolo, omul va fi judecat. Sa ne
rugam cat putem ca atunci cand plecam din acesta viata sa nu avem pacate mari
si grele, ci cat mai putine si neinsemnate. Mijloacele Bisericii, Liturghiile
dumnezeiesti, parastasele, rugaciunile de dezlegare, milosteniile si atatea
altele ne vor ajuta foarte mult, astfel incat pacatele cele mici pe care le
avem, pentru ca nimeni nu este fara de pacat, sa se bucure de iertarea lui
Dumnezeu, fara primejdie.Cele care pun in pericol imediat mantuirea noastra
sunt pacatele noastre in numar foarte mare. Cand , ducem , insa , o viata
cumpatata, pacatele acestea lipsesc din viata omului. (…) De aceea vizitele la
medicul duhovnicesc, sub orice forma ( Sfanta Spovedanie in principal ), ne
ajuta direct sa pastram sanatatea sufleteasca, lucrul cel mai pretios din lume.
Lumea intreaga nu are valoarea unui suflet nemuritor, pentru ca aceasta va
trece, dar sufletul niciodata. Un tropar al Bisericii noastre vorbeste despre
priveghere. Acesta se canta in fiecre zi la slujba miezonopticii, in Biserica ,
in special la manastiri.”
Iata Mirele vine in miezul noptii si fericita este
sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednica este aceea pe care o va afla
lenevindu-se”. Privegherea este cea care il tine pe om in stare de trezvie si
doar cel care se afla in acesta stare se pazeste, ia aminte la calea lui si are
caderi mai putine. Cel care traieste fara luare aminte cade usor si sufera rani
a caror cauza de cele mai multe ori este neglijenta fata de indatoriri.Neluarea
aminte este un semn ca zelul s-a molesit. Un parinte ne spune ca Dumnezeu n-are
nevoie de rugaciunile noastre, de matanii, de metanii, de postiri, de toate
acestea, dar in lipsa lor noi suntem cei care permitem intrarea duhurilor rele
in sufletul nostru. Cand omul nu-si ia medicamentele , ingaduie bolii sa revina
mai cu putere.
Noi, lipsindu-ne de indatoririle noastre, ingaduim diavolilor sa
intre , sa se amestece din nou in viata noastra, sa ne deschida ranile,
plagile, durerile, sa ne puna in primejdie. De aceea n-avem voie sa fim
neglijenti pentru ca nu stim daca maine va mai fi pentru noi o zi. Nici o clipa
nu este in stapanirea noastra, toate sunt trecatoare, nesigure, si viata, si
parintii , si toate rudele, sanatatea, banii si tot ceea ce avem, le putem
pierde intr-o clipa. Lucrul cel mai sigur este moartea care ne urmareste la tot
pasul. Nici un om de pe pamant nu poate sa evite acest pod care ne trece
dincolo, in viata cealalta si trebuie sa ne preocupe foarte serios. Sanatatea ,
banii si copiii, alte lucruri ne preocupa foarte serios si le dam o importanta
mare, ne ostenim pentru a le avea, dar ar trebui, cel putin in aceeasi masura,
sa ne intereseze si lucrul cel mai sigur , moartea, cea care ne duce direct la
Dumnezeu. Domnul a zis :” Am iesit de la
Tatal Meu si am venit in lume, iar las lumea si Ma intorc la Tatal ( Ioan16,28)
Aceeasi cale va urma si sufletul omului.
Este stiut faptul ca omul este un
ipostas compus din suflet si trup. Sufletul omului, care a fost creat de
Dumnezeu prin Fiul si Duhul Sfant, dupa moarte se va desparti vremelnic de trup
si va merge la Dumnezeu. Dupa A Doua Venire, trupul va invia, sufletul se va
uni cu el si omul se va arata intreg inaintea judecatii infricosatoare a lui
Hristos, ca sa fie judecat. Sa ne nevoim cu toata puterea sufletului nostru, in
lumina cereasca a Evangheliei, pentru Imparatia Cerurilor, ca sa fim aflati
intr-o stare morala buna in acel ceas infricosator. Nu l-am trait si doar cine
a facut-o poate sa marturiseasca despre seriozitatea acestui lucru. Toti vom
trece prin acesta poarta stramta si pe aceasta punte a suspinelor, de aceea
avem nevoie de curatenie. Sufletul nostru va trebui sa dobandesca trasaturile
de fiu al Tatalui ceresc, altfel, daca nu le are pe acestea, le va avea pe ale
diavolului. Deci sa ne curatim pe noi insine cat putem de mult si sa ne punem
in ordine gandurile ce pot deveni cauza caderii din harul lui Dumnezeu. Domnul ne-a
spus ca un gand razlet al unei patimi rele ne arata vinovati, si multi oameni ,
prin cugetele lor, au pierdut Imparatia Cerurilor.
Domnul cunoscand aceasta
slabiciune, a sadit lumina si leacuri tamaduitoare la radacina raului. Aceasta
radacina sunt cele 5 simturi care alimenteaza intelectul si inima. Ochii
dezvolta imaginatia, iar diavolul misca ochii sufletului sa ia seama la ceea ce
prezinta acest fotograf rau. Astfel inima devine atat de murdara, incat Hristos
nu mai poate sa vina sa locuiasca in ea. Domnul a zis in predica de pe munte :”
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu ( Mtei 5,8) . Deci
inima necurata nu poate sa-L vada pe Hristos, El nu apare ca ceva sensibil,ci
Se face cunoscut prin iubirea, dragostea, inteleciunea Lui divina, bunatatea ,
pacea care covarseste toata mintea. Oamenii cred ca pacea inseamna lipsa
gandurilor. Este si aceasta o pace, dar Sfintii Parinti cand ne vorbesc de
pacea duhovnicesca inteleg arvuna imparatiei cerurilor.
Cu mare grija in suflet
va spun ca trebuie sa ne nevoim. Ceea ce ati primt sa nu risipiti, sa nu
pierdeti, ci sa pastrati adanc in inima voastra, sa transformati in viata, ca
sa aflati folosul si sa gustati frumusetea Imparatiei lui Dumnezeu. Cand
dobanditi sanatatea sufletesca, bucuria si multumirea voastra fata de Dumnezeu
sa n-aiba limite. Ceea ce vreau sa spun la sfarsit este sa va rog din nou sa
pastrati aceste putine lucruri pe care harul lui Dumnezeu ni le-a dat sa le
spunem aici. Sa le tineti spre folosul pe care le-ati primt prin taina sfintei
pocainte, sa va luptati s-o cresteti si s-o
raspanditi si celor din jur. Iar cand Dumnezeu ne va invrednici sa ne
aflam din nou aici, sa va gasim intr-o stare sufletesca mai buna. (…)Ma rog sa
inmultiti ceea ce ati primit si sa va rugati pentru noi pacatosii, ca harul
Sfantului Duh sa ne tina pe noi smeriti sufleteste si trupeste si sa ne
invrednicesca de mantuire spre slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh,
acum si pururea si in vecii vecilor . Amin"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu