Binecuvantati si nu blestemati !

“Apostolul Pavel, gura lui Hristos ne-a lasat o mare porunca inteleapta si mantuitoare  “ binecuvantati si nu blestemati “ ( Romani 12,14 ). Adica , din gura noastra sa nu iasa cuvinte amare, blesteme, jigniri care-l ranesc pe aproapele,pe fratele nostru ,ci numai cuvinte de binecuvantare. Asa cum stim, blestemul este un cuvant foarte greu si numai cand il aude cineva se tulbura.

 De obicei , il auzim rostit de catre parinti fata de copiii lor si , in special de catre mame. In mania lor, in enervarea crunta, ele pronunta foarte usor blestemul sub diferite forme, lucru care le invinovateste foarte mult inaintea lui Dumnezeu. Desigur si din partea copiilor exista vinovatie, adica neascultare,nesupunere, lipsa de respect, purtare urata, dar aceasta nu-I indreptateste pe parinti sa-si blesteme copiii. Din experienta vietii vedem ca de multe ori blestemele parintilor, si ale mamelor in special, s-au concretizat in dreptul copilului, caruia I se intampla ceva rau. Aceasta inseamna ca, de obicei, mania este pe buna dreptate, pentru ca niciodata o mama nu se va porni impotriva fiului ei, daca acesta nu a savarsit ceva rusinos.In loc insa sa se manie, sa blesteme, sa-l trimita pe fiul ei acolo unde nu are indreptatire, sa rosteasca cuvinte dure si nevrednice de o mama crestina, ar trebui sa ingenuncheze mereu si sa se roage in toata vremea lui Dumnezeu,cu lacrimi, ca sa-I daruiasca fiului ei pricepere,luminare, respect si ascultare.

 Cine o indreptateste pe o mama sa-l trimita pe fiul ei la diavolul? Vrajmasul poate la un moment dat sa faca ascultare de cuvantul mamei, sa vina intr-adevar la fiul ei si sa-l indraceasca. Cand copii sunt trimisi la diavolul, la vreme de manie si furie, este foarte firesc ca el sa-I intarate pe copii sa devina si mai rai. Acest lucru o enerveaza pe mama mai mult si, astfel, lucrurile se tin lant, avand drept urmare vinovatia mamei inaintea lui Dumnezeu prin blestemele ei si inrautatirea starii copiilor din cauza raului adus de anatema. Mamele in special trebuie sa inteleaga ca acesta obisnuinta este foarte rea si ca trebuie sa aplice cealalta metoda , pe care am pomenit-o mai sus. Astfel vor implini cu dreptate datoria lor de mame crestine fata de fiii daruiti lor de Dumnezeu.

Aplicand aceasta metoda, copii trebuie povatuiti cu iubire, invatati sa se roage si indemnati sa mearga la biserica, sa invete purtarea cea buna prin exemplul personal.Astfel cu mai putina osteneala, copii vor gasi drumul cel drept al mantuirii si aceasta ii va ajuta in viata ca sa devina oameni folositori lor insisi si semenilor, prin inbunatatirea starii lr duhovnicesti. Avem multe exemple cand blestemul unei mame s-a implinit si a facut mult rau copilului. Va voi povesti ceva referitor la aceasta. Odata Dumnezeu mi-a indreptat pasii pe o insula a Greciei pentru Sfanta Spovedanie. Intr-un sat, am intalnit o mama si pe nora ei tanara, care amandoua erau imbracate in negru si pe dinauntru si pe din afara, adica si la suflet si la imbracaminte. Tineau doliu pentru ca fusese ucis fiul mamei si barbatul nurorii ei tinere. Ce se intamplase insa ? Mama acesta, cand fiul ei era mic si nu asculta , luand pe furis arma unchiului lui si mergea la vanat, ii spunea continuu:” :” Fiule , nu te mai duce la vanatoare , pentru ca stii ca unchiul tau nu te lasa, sa nu patesti ceva rau         ! si multe altele. Copilul insa nu asculta, lua pusca pe furis, pleca si uita sa se mai intorca. Intr-o zi cuprinsa de teama, mama i-a zis :” Fiule daca nu ma asculti si ma necajesti mereu, de pusca sa mori “.

 Si cuvantul care i-a iesit din gura s-a implinit. Anii au trecut, fiul ei s-a casatorit si ,intr-o zi , a plecat la vanatoare si nu s-a mai intors. Mama avand mustrari de constiinta si aducandu-si aminte de ceea ce spusese, lucru care o chinuia, a plecat dupa-amiaza infricosata, a alergat prin munti, dar unde sa-l gaseasca? S-a intors , ca se innoptase,si in zori a plecat din nou in munti. Cautandu-l , a intalnit cainele lui care a dus-o la copilul ei mort. Din ceea ce s-a constatat, acesta a vrut sa se urce pe o stanca si acolo I s-a intors teava, din greseala a apasat pe tragaci si s-a sinucis. Mama si nora s-au imbracat in negru impreuna cu rudele si asa cum se tine la sate, din ignoranta si inselaciune diavolesca, daca moare cineva napraznic, timp de sase luni sau un an, sigur nu stiu,credeau ca nu trebuie sa mearga la biserica. Aceasta este lucratura diavolului, ca omul indoliat sa fie lipsit de mangaierea lui Dumnezeu. Demonul ii inchide pe oameni in casa, ii izoleaza acolo, le urzeste mii de ganduri si la sfarsit, de multe ori, acestia se sinucid. Concluzia este ca , atunci cand blestemul acesta greu a fost spus fiului la o varsta mica, a gasit aplicare, s-a concretizat cand acesta s-a marit. Asa se intampla si in multe alte situatii.

 De aceea trebuie sa luam bine seama la ceea ce spunem, pentru ca de multe ori, cuvantul greu nu se pune in aplicare atunci cand se rosteste, ci el se seamana si poate sa rasara la timpul hotarat de Dumnezeu. Blestemul este un pacat foarte greu ce poate provoca rau nu numai celui care I se adreseaza, ci de multe ori si celor care-l rostesc. Blestemul care iese din gura si nu gaseste loc potrivit se intoarce la cel care l-a trimis. Cand blestemul este nedrept , raul se intoarce la cel care l-a rostit. De aceea trebuie intotdeauna sa binecuvantam, adica, de pe buzele noastre sa nu iasa decat cuvinte frumoase si astfel, nu vom mai cadea in acest mare pacat al blestemului. Cel mai bun mod de a opri acest pacat atat de obisnuit si care impovareaza in special pe mame este rugaciunea. (…) Bunul Dumnezeu sa arunce mila si lumina peste noi toti, ca sa ne pocaim si sa ne bucuram in Imparatia Lui. Amin “

Nota:

Staretul Efrem Filotheitul  " Mestesugul mantuirii "