Nasterea Domnului

Dumnezeu S-a intrupat si S-a facut Om




"Taina cea din veac ascunsa" , despre care de atatea ori vorbeste Sfantul Pavel ( Rom.16,25;Efes. 1,9;Col.1,26), s-a dezvaluit la plinirea vremii si atunci toate profetiile care o vestisera din cea mai adanca vechime, prin simboluri, prin metafore si alegorii , s-au luminat si s-au clarificat dintr-o data.
Si taina, ascunsa de Dumnezeu chiar si ingerilor Sai, dupa cum ne spune cantarea bisericeasca, aceasta era : ca Mantuitorul promis ( Isaia 53,20 ;cf Rom.11,26 ) s-a nascut in Betleem si ca El nu era altcineva decat insusi Fiul lui Dumnezeu.
Cea dintai faptura omeneasca pe care a socotit-o Dumnezeu vrednica sa afle aceasta taina a fost chiar Fecioara binecuvantata profetita de Isaia (7,14) din care Cel promis urma sa se nasca
in chip minunat.Ingerul Gavriil la Buna-Vestire i-a spus ca " Sfantul care se va naste din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu" ( Luca 1,35) apoi taina a fost dezvaluita tot de un inger al Domnului, pastorilor din preajma Betleemului, indata dupa nastere zicandu-le: "Iata va vestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul : Ca astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut Mantuitor, care este Hristos Domnul!" ( Luca 2,10-11)
Mare taina ! Mai mare nici ca se putea sa fie. Si mare dezlegare! De veacuri de cand fiinta omeneasca , pamanteana a inceput a gandi si a-si pune intrebari, despre univers, despre pamant, despre viata si despre sine, despre cauza a tot ce exista si despre rostul lucrurilor , al vietii si al mortii, toate raspunsurile pe care si le daduse sufereau de boala incertitudinii.
Lipsa de informatii exacte , totdeauna partiale, cunostiintele omenesti mergeau uneori destul de departe, dar niciodata nu ajungeau sa fie sigure, sa stie omul cu siguranta de unde vine si unde merge si mai ales, cum sa-si traiasca viata ca sa fie cu rost si in lumea aceasta si in cealalta.
Filozofi si profeti au incercat sa dea in multe vremuri raspunsuri. Vechiul Testament cuprinde multe astfel de raspunsuri, dar omul Vechiului Testament primea descoperiri partiale, mai intotdeauna umbrite de taine , de obicei sub forma de promisiuni ca se vor implini si se vor lumina mai tarziu.
Si iata ca acum se naste in Betleem Cel care va da in sfarsit raspunsuri. La toate intrebarile.
Pentru ca El e insusi Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, Cel care are toate raspunsurile, la toate intrebarile posibile, Cel in raspunsurile Caruia nu mai poate exista nici o incertitudine, Cel care stie si spune adevarul, ultimul adevar despre totul si despre toate, despre viata si despre moarte si despre calea de urmat, pentru ca El este" Calea, Adevarul si Viata"( Ioan 14,6)
Sfanta Scriptura a Noului Testament cuprinde invatatura Sa, raspunsurile Sale , garantate de calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu. Cine altcineva ar putea da raspunsuri si invataturi mai garantate decat acestea venind din partea lui Dumnezeu? Asa credem noi crestinii de vreme ce credem ca Cel ce S-a nascut e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu.
Fara indoiala multe din invataturile Sale nu au fost cuprinse in cartile Sfintei Scripturi, precum ne spune Sfantul evanghelist Ioan , ucenicul iubit al Domnului : "Sunt inca si multe altele cite a facut Iisus, care, de s-ar fi scris cu de-amanuntul, mi se apre ca nici in lumea aceasta n-ar fi incaput cartile ce s-ar fi scris" ( Ioan 21,25 )
Acestea nu s-au pierdut insa. Ele au ramas in Traditia vie a Bisericii, in viata Bisericii de-a lungul veacurilor. Au fost transmise prin viu grai de catre Sfintii Apostoli urmasilor lor, si asa din om in om, prin grija Bisericii, ele au ajuns pana in zilele noastre.
Sfintii Parinti, Sinoadele ecumenice ,slujbele Bisericii au pastrat tot ce ne-a ramas de la Mantuitorul si asa avem in Sfanta Traditie, izvorul sigur al credintei si al cunostintelor noastre, despre cum sa traim pe pamant si despre cum sa fim siguri ca vom dobandi si viata de veci in Imparatia Cerurilor.
Lumea Vechiului Testament traia sub blestem si sub pacat ( Fac.3, 16-24 ). De aceea si cunostiintele oamenilor acelor vremuri, despre Dumnezeu si despre lume earu limitate si incerte. Cel nascut in Betleem, Fiul lui dumnezeu, a fost trimis de Sus sa clarifice si sa dezlege si aceasta robie a blestemului si a pacatului stramosesc pentru care Adam si Eva au fost izgoniti din Rai, iar pacatul lor a fost mostenit de toti urmasii lor( Rom 5,12 ).
Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat in trup pamantean ca al nostru, "s-a micsorat pe Sine si a luat chip de rob facandu-se asemenea oamenilor"( Filipeni 2,7 ), intru toate asemanator noua afara de pacat, pentru ca om ,ca fiind, sa ne rascumpere prin jertfa Sa de pacatul cel vechi sa ne scoata de sub blestem , sa ne impace cu Dumnezeu si sa ne dea din nou " dreptul la viata" vesnica ( Rom 5,18).
Odata cu aceasta ,omului Noului Testament i s-a dat posibilitatea sa se schimbe si sa-si innoiasca mintea, deschinzandu-i calea cunoasterii ( Rom 12,2). Astfel omul rascumparat de Hristos a devenit o faptura noua: " Cele vechi au trecut, iara toate s-au facut noi"(II Cor. 5,17).
Nu vom putea masura niciodata si nu vom putea niciodata cuprinde in intregime , cu mintea noastra, dimensiunile acestui eveniment extraordinar al pogararii lui Dumnezeu printre oameni,ca Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Dar intelegem totusi si acest lucru e foarte mult, ca numai asa era posibila patrunderea noastra dincolo de limitele pe care le impune conditia de fapturi pamantesti.

Numai asa se putea deschide ochiul credintei noastre, fara portite deschise indoielilor, cunoasterea celor de dincolo de pragul lumii acesteia, fara de care ne-am fi simtit in vecii vecilor neimpliniti.
Intelegem ca Dumnezeu ne-a facut o favoare peste asteptarile noastre.

Cand nu mai puteam merge noi spre El, din pricina intunericului pacatului, a venit El la noi, ca o mare si limpezitoate lumina. Ne-a iubit cu iubirea cea dintai din vremurile de demult ale Genezei.
Ne-a restaurat in demnitatea de fii ai Sai, din care cazusem, si ne-a invatat ca suntem frati intre noi si ca trebuie sa ne iubim.
Aceasta este dezlegarea tainei celei din veac ascunse, pe care Dumnezeu a pregatit-o si ne-a descoperit-o prin nasterea de la Betleem.
Ea s-a descoperit atunci in Betleemul Iudeei pe vremea regelui Irod, dar se descopera mereu an de an, ca si atunci in Betleemul sufletelor noastre, reinnoindu-se incredintarea ca prin Cel nascut si prin Evanghelia Sa, ne vine si noua aici si acum, "lumina cunostiintei" si ca suntem primiti din nou, ca fiul risipitor, la curtile Tatalui nostru.
De aceea sarbatoarea nasterii Domnului e sarbatorita cu bucurie.

Intalnim in aceste zile, cu acest prilej, in inimile noastre, pe de o parte sentimente de gingasie fata de Prunc , Caruia ii cantam delicate colinzi , iar pe de alta parte sentimente de sfiala, plina de incarcatura grava, pentru ca stim si vedem ca prin ochii Sfantului Copil ne priveste Fiul lui Dumnezeu din vesnicia Sa, de dincolo de gand si de cuvant.
Sa dam slava lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ajungem cu sanatate si in pace sa sarbatorim si in anul acesta Craciunulsi, sa speram, si celelalte sarbatori bisericesti ale acestui anotimp.

La Nasterea Mnatuitorului cetele ingeresti vesteau : " Slava intru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire"( Luca 2, 14)

Intotdeauna cuvantul lui Dumnezeu catre oameni afost porunca, urare, indemn de pace : " Gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, sint ganduri de pace si nu de nenorocire" ( Ieremia 24,11). Profetul Isaia si alti profeti visau o vreme in care " sabiile sa fie prefacute in seceri si lancile in fiare de plug"( Isaia 2,4; Osea 2,20;Zaharia 9,10)
Sfantul Pavel mereu spune ca " Dumnezeu ne-a chemat sa traim in pace" ( I Cor. 7,15 ), iar salutul Mantuitorului era totdeauna " Pace voua".

Si totusi in lumea de azi, poate mai mult decat oricand in istorie , creste de o zi la alta pericolul razboiului.
In loc sa se cheltuiasca produsul muncii oamenilor pe inlaturarea saraciei , a foametei,a lipsei de locuinte de care sufera inca milioane de oameni, sume imense de bani se cheltuiesc pentru a se inmulti si perfectiona mijloacele de ucidere. E o mare nechibzuinta.
Cei responsabili de soarta omenirii trebuie indemnati sa revina la ratiune, la cumintenie, pentru ca sa ne eliberam de cosmarul care pune din ce in ce mai mult stapanire pe gandurile si destinele noastre.
Oamenii de pretutindeni vor pace.
Viata este un bun sfant , un dar dat oamenilor de Dumnezeu. Noi toti marturisim in Simbolul Credintei ca Duhul Sfant e " Domnul de viata facatorul". Si Psalmistul spune ca Domnul " este izvorul vietii" ( Ps.36,9 ).
Nu avem dreptul sa luam ceea ce nu am facut noi., nimeni nu e indreptatit sa ucida.Nici asupra propriei lui vieti nu are dreptul nimeni sa atenteze, caci nu si-a dat-o el.
De aceea Biserica ii condamna pe sinucigasi si nu-i ingroapa cu preot si nici nu-i primeste in biserica.
Iisus Hristos cel nascut astazi in pestera din Betleem a spus ca El a venit din ceruri printre oameni" pentru ca lumea viata sa aiba si din belsug sa aiba " (Ioan 10,10 ), sa se poata bucura oamenii de munca lor, sa nu tremure copii pentru viata parintilor, parintii pentru viata copiilor, fratele pentru viata fratelui.
Vine un an nou.
Poetul zice : "Cu miine zilele-ti adaugi, cu ieri viata ta o scazi ". E in firea lucrurilor sa fie asa. La fiecare bilant de an nou, sa ne bucuram si sa multumim pentru cele de care am avut partesi sa fim gata sa ne bucuram si sa multumim si pentru cele ce ne stau inainte.
"Pentru cel intelept- spune Solomon- cararea vietii duce intotdeauna in sus" ( Proverbe 15,24 ), pentru ca acesta stie sa gaseasca fiecarei varste, farmecul si darurile ei.
Numai sa avem parte de pace!