Maica Domnului si femeia mahomedana

''Dascalul Henrico Skondanos ( 1203 ) scrie ca intr-un sat de langa Damasc care se numeste Saidnaya exista o, manastire in numele Fecioarei Maria, Maica Domnezeului nostru. In ea se pasteaza icoana Maicii Domnului pictata pe lemn.

Candva Maica Domnului din icoana s-a preschimbat intr-un chip minunat, a prins viata si s-a aratat in carne si oase, cu infatisare omeneasca reala. Schimbarea s-a facut de la piept pana la cap si atunci a inceput sa izvorasca Sfantul Mir.

Toti cei care luau din acest mir si se ungeau cu el cu credinta in Maica Domnului se vindecau de bolile lor.

Atunci cand guvernatorul Damascului, Al Haziri , s-a instiintat de aceasta minune, a venit sa viziteze manastirea si sa se inchine la icoana izvoratoare de mir a Maicii Domnului, cu nadejdea ca se va vindeca de orbirea sa, caci orbise din pricina unei boli. Si intr-adevar, dupa ce si-a uns ochii cu Sfantul Mir care izvora din sfanta icoana, indata s-a vindecat si a inceput sa vada.

Dascalul Ar Naldos scrie si el ca aceasta minune a preschimbarii chipului Maicii Domnului in trup omenesc real, precum si izvorarea de mir, a ajutat foarte mult Biserica in raspandirea si intarirea Crestinismului in Orient. De asemenea a ajutat mult si in infruntarea atacurilor tuturor acelora care se luptau impotriva Crestinismului.

Aceste minuni ale Maicii Domnului au contribuit de asemenea la pastrarea unitatii crestinilor in lunga perioada cand Biserica a incercat sa pastreze credinta neimpartita si sa uneasca toate popoarele crestine.

Faima minunilor icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului a trecut de hotarele Siriei, iar harul ei se daruieste nu numai crestinilor, ci si celor de alta credinta.

Vom povesti aici o minune a Maicii Domnului care s-a petrecut cu o musulmana. Aceasta minune s-a savarsit cu vreo douazeci de ani in urma in Siria.

O femeie mahomedana a nascut un copil cae nu putea sa mearga. La orice incercare a copilului de a face un pas, mainile si picioarele i se miscau in toate partile.

Femeia ar fi facut orice sa-l vindece pe copilul ei. Ar fi vrut ca profetul ei, Mahomed, sa aiba acest har si putere de face minuni . Atunci ar fi mers la geamie si s-ar fi rugat lui saptamani si luni in sir. Insa profetul ei se ingrijea numai de haremul sau si sa fagaduiasca miere si pilaf credinciosilor lui. El este profetul bunurilor pamantesti si al desfatarilor.

Indurerata mama auzise de Maica Domnului ''Saidnaya'' a crestinilor ortodocsi si de minunile ei cele multe, dar in inima ei se ridicau ganduri de indoiala. Oare va voi Maica crestinilor sa se milostiveasca de ea? Simtea insa chemarea Maicii Domnului. Simtea ca o firimitura din dumnezeiasca ei milostivire va exista si pentru ea.

Nu va pierde nimic Maria, Maica crestinilor, daca va da din bogatia darurilor ei putina bucurie si acestei mame.

Si se gandea in sinea ei: ''Crestinii o numesc <> , insa eu o voi numi Maica mea, pentru ca si eu sunt mama ca si ea, iar ea stie ce inseamna durerea pe care a incercat-o pentru singurul ei Fiu".

Astfel a mers la Manastirea Maicii Domnului. S-a oprit cu mult respect inaintea sfintei icoane izvoratoare de mir a Maicii Domnului si a spus:

" - Preasfanta Maica a cestinilor, stiu ca nu sunt dintre fiii tai, deoarece am alta credinta. Dar fiinndca toti vorbesc de noianul milostivirii tale, cer si eu o picatura din ea. Stiu ca poti vindeca copilul meu . Vindeca-l si voi umbla prin sate si voi aduna untdelemn si ti-l voi aduce ca recunostiinta."

Mama si fiul ei au ramas in acea noapte in manastire.

Noaptea copilul a vazut in vedenia pe Maica Domnului care l-a vindecat de boala lui chinuitoare.

De bucurie, copilul a inceput sa strige, sa umble si sa alerge incoace si incolo spunand:

- Merg pe picioare! M-am facut bine! Atunci cand mama l-a intrebat pe copil cum s-a intamplat, ca s-a petrecut, acela a raspuns:

-O Femeie foarte frumoasa, care era imbracata in vesmite albastre si albe, a tras de mainile si de picioarele mele si m-a vindecat. Acum sunt bine si pot merge.

Auzind acestea , femeia a ingenunchiat inaintea icoanei Maicii Domnului si primul dar pe care i l-a adus a fost un rau de lacrimi fierbinti. Apoi s-a intors la treburile sale.

Dar nu si-a uitat fagaduinta, ci umbland din poarta in poarta ca o cersetoare, cerea untdelemn pentru Maica Domnului. Nu o interesa ce spuneau toti ceilalti despre ea, ci avand mereu inantea ochilor minunea, vindecarea copilului ei, pe care il vedea in fiecare clipa, spunea tuturor slava si maretia Preasfintei Maici a lui Dumnezeu.

Dupa ce a adunat untdelemnul, a pornit spre Saidnaya . De la drum pana in varful muntelui , unde se afla manastirea exista destule trepte.

Acea mama urca treptele aducand cu ea si vasul de untdelemn, dar inima o luase inaintea picioarelor si ardea de dorinta de a-si exprima din nou simtamintele de recunostiinta fata de Maica Domnului.

La un moment dat a obosit si a lasat vasul cu untdelemn pe o treapta ca sa se odihneasca putin.

Cand a ridicat vasul ca sa-si continue urcusul, a ramas uimita vazand ca pe treapta unde fusese vasul cu untdelemn se intiparise chipul Maicii Domnului.

Astazi acea icoana este inconjurata cu un gardut de lemn si marturiseste fiecarui vizitator sin inchinator care urca treptele atotputernicia Maicii Domnului.

Crestinii ortodocsi din Liban o cinstesc mult pe Maica Domnului "Saidnaya" si toti sa viziteze renumita manastire a Maicii Domnului si sa se inchine la Sfintele Locuri.

De asemenea multi isi boteaza copiii la aceasta manastire , iar daca nu au baieti, ii fagaduiesc Maicii Domnului, daca ii vor dobandi.

Multi ortodocsi libanezi nu taie parul copiilor lor pana in ziua cand se invrednicesc sa se inchine la manastire.