“ Un alt
monah , tot din aceasta manastire a Sfantului Pavel, a vazut-o pe Maica
Domnului in vedenie de Intampinarea Domnului, cand este hramul manastirii,
participand la intreaga Sfanta Liturghie impreuna cu psaltii, preotii si
arhiereul si ingrijindu-se ca toate sa se faca dupa randuiala. Aceasta s-a
petrecut in in 1845. Dupa terminarea Sfintei Liturghii, monahul a vazut-o pe
Maica Domnului cum a iesit din biserica impreuna cu preotii si cu egumenul si a
intrat in trapeza.
Aici ii randuia si ii povatuia pe trapezari, slujind ea
insasi pana ce au mancat toti cei care au venit la hram. Apoi i-a binecuvantat
pe toti.Dupa ce parintii si fratii au iesit din trapeza, a iesit si Fecioara si
Imparateasa spre poarta manastirii, unde i-a miluit si i-a binecuvantat pe
saracii ce erau acolo. Si ca cea care cunoaste gandurile si sfaturile inimii
fiecaruia, pe cei virtuosi si nevoitori ii privea cu o fata vesela si lina, iar
pe cei lenesi ii privea cu severitate, indemnandu-I prin aceasta la
pocainta.Dupa toate aceastea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu s-a intors in
trapeza, unde trapezarii si bucatarii se asezasera sa manance. Alaturi de ei
s-a asezat si cel care avusese vedenia. Si iata, Maica Domnului a venit si la
acestia sa-I serveasca. Atunci harul lui Dumnezeu l-a luminat pe cel cae vedea
acestea si a inteles ca cea care ii slujea era Stapana tuturor, Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu. De aceea s-a ridicat indata de la locul sau si a cazut
la pamant inchinandu-i-se si spunandu-i:
-Stapana mea, Nascatoare de Dumnezeu
Stapana, sa nu-mi fie mie sa fiu slujit de tine! Ci eu, nevrednicul tau rob iti
voi sluji, asa cum se si cuvine sa fac. Dup ace a spus aceasta, s-a dus si a
luat o farfurie foarte frumoasa care se afla acolo, apus in ea doi pesti si
asezand-o la masa pe masa, o indemna si o ruga cu staruinta sa stea la masa si
sa manance impreuna cu ei.
Insa ea i-a spus : Eu nu mananc astfel de mancare.
Deoarece am fost chemata la acest praznic, i-am intarit pe cei care s-au
ostenit si am slujit impreuna cu ei tuturor celor care au luat parte. Si
aceasta pentru ca am invatat de la Fiul meu sa-i slavesc pe cei care ma
slavesc, sa-i cinstesc pe cei care ma cinstesc si sa daruiesc tuturor celor
care se roaga ceea ce cer in rugaciune.
Acestea le-a spus Stapana, dojenind si
invatand pe acel calugar. Apoi ridicandu-si sfintele maini in sus, care, fiind
pline de lumina dumnezeiasca, straluceau ca niste stele, s-a rugat si a
binecuvantat manastirea, pe egumen si pe parinti. Atunci un nor luminos i-a
cuprins pe toti. In acea clipa s-a inaltat la Ceruri si a disparut de la ochii
lui. Abia atunci monahul si-a venit intru sine si si-a dat seama ca tot ceea ce
vazuse fusese vedenie. “
Nota : Fragment preluat din cartea "Patericul Maicii Domnului "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu