“ Cine sunt acele femei
mironosite, adica purtatoare de mir, care au urmat lui Hristos impreuna cu
Apostolii si care s-au invrednicit sa fie martore ale Patimilor Domnului si
sa-I unga sfantul trup cu miresme, cat a stat in mormant? Sfanta Evanghelie ne
aminteste pe scurt numele si faptele lor. Cea dintai si cea mai plina de ravna
si barbatie duhovniceasca este Maria Magdalena, de loc din cetatea Magdala,
Galileea. Alte sfinte mironosite sunt: Maria, mama lui Iacob ( Marcu 16,1 ) si
a lui Iosi ( Marcu 15,47 ), adica vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa ( Ioan
19,25 ) si Salomeea, mama fiilor lui Zevedei ( Matei27:56 , 28,1 ; Marcu 16,1;
Luca 24,10 ) ( fiica Dreptului Iosif logodnicul Maicii Domnului ). Apoi Ioana,
femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod, Suzana si multe altele care ii
slujeau din avutul lor ( Luca 8,3 ). Printre mironosite mai sunt numerate si
cele doua surori ale lui Lazar din Betania, Marta si Maria, la care gazduia
adeseori Mantuitorul cu Sfintii Apostoli, in drum spre Ierusalim sau Galileea.
Care erau virtutile principale ale acestor femei mironosite ?Mai intai credeau
cu tarie ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel vestit de prooroci,
care a venit pe pamant sa mantuiasca neamul omenesc. Apoi duceau o viata
curat, sfanta , de rugaciune si post, de infranare si milostenie, traiau in
iubire unele cu altele si cu avutul lor ospatau si odihneau cu dragoste in
casele lor pe Iisus si pe sfintii Sai ucenici. Dar credinta si ravna sfintelor
femei mironosite nu se opera numai aici.
Ele nu numai ca Il primeau pe Domnul
in casele lor unde Ii spalau picioarele, Ii slujeau la masa si Il odihneau,ci,
mai mult , mergeau cu ravna dupa Hristos, erau martore ale minunilor Lui si
marturiseau cu indrazneala ca El este Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii. Cea
mai mare barbatie au dovedit-o insa femeile mironosite in vremea patimilor
Domnului. Dup ace ucenicii de frica L-au parasite si Petru s-a lepadat de
Hristos, singurele care Il urmau de departe erau sfintele femei mironosite, in
frunte cu Maica Domnului, Maria Margdalena, alaturi de Apostolul dragostei,
Ioan. Caci dragostea dumnezeiasca nu se poate parasi niciodata.
Curajul si
barbatia sufletului s-au vazut la femeile mironosite si pe drumul Crucii spre
Golgota. Ele , singure cu Sfantul Ioan, Il petreceau pe Domnul la rastignire,
fiind martore patimilor Lui. Ele singure se rugau pentru El cu lacrimi si
suspine adanci, incat Mantuitorul milostivindu-se spree le, le-a zis: “ Fiice
ale Ierusalimului, nu ma plangeti pe Mine, ci plangeti-va pe voi sip e copii
vostri…Caci daca fac aceasta cu pomul verde, cu cel uscat ce va fi ? ( Luca
23,28,31 ). Pe Golgota sfintele femei, impreuna cu apostolul nemuritoarei
iubiri, erau de asemenea, singurii martori ai rastignirii Domnului nostru Iisus
Hristos. Ele L-au vazut insangerat si cazut sub cruce. Ele L-au vazut dezbracat
de camasa si intins pe cruce. Ele au vazut loviturile cuielor in mainile si
picioarele Domnului si au lesinat de durere sub cruce. Ele au auzit cuvintele
de hula ale iudeilor, marturisirea de pocainta a talharilor si rugaciunea
zdrobitoare a Mantuitorului: Eli, Eli, lama sabahtani ?
Adica : Dumnezeul
Meu,Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit ? ( Matei 27,46 ). Femeile mironosite
au vazut intunecarea soarelui, intristarea cerului, invierea mortilor din
morminte si au auzit rugaciunea de iertare a Fiului lui Dumnezeu pentru iudeii
ucigasi: “ Parinte iarta-le lor ,ca nu stiu ce fac !” ( Luca 23.34 ). Tot ele ,
aceste femei mai barbatoase decat apostolii, mai pline de ravna decat ucenicii,
au vazut aruncandu-se sorti pentru camasa lui Hristos, facuta de mainile Maicii
Domnului, si au auzit cuvantul Lui cel mai de pe urma :” Parinte, in mainile
Tale incredintez Duhul Meu !” ( Luca 23,46) Iata cat de mare era ravna, taria
credintei si barbatia sufletului sfintelor femei mironosite ! Nu se temeau de
ostasii romani atat de sangerosi, nici nu se inspaimantau cu totul de moartea
Domnului pe cruce, ca cei ce nu au nadejde ! Insa barbatia sfintelor femei
mironosite nu s-a terminat pe Golgota. Ele au fost de fata si vineri seara, la
coborarea Domnului de pe cruce si, impreuna cu Iosif din Arimateea, au cumpart
giulgiu si miresme, au uns trupul Lui cu miresme, L-au infasurat in giulgiu,
L-au pus in mormant si au pravalit o piatra la usa mormantului.(…)
Unde mai
sunt acum femei crestine, iubitoare de Hristos, tari in credinta si in fapte
bune, ca femeile mironosite din Sfanta Evanghelie ? Si totusi numarul sfintelor
femei in Biserica crestina s-a inmultit, intrecand uneori pe cel al barbatilor.
Sa ne gandim la numarul mare al sintelor mucenite, precum: Tecla, cea intocmai
cu Apostolii, Varvara, care a fost ucisa pentru Hristos de Tata lei.;
Ecaterina, Irina, Marina, Sofia cu cele trei fiice ale ei, Fevronia,Tatiana sau
Filoteia de la Arges. Mare este si numarul cuvioaselor care s-au nevoit prin
manastiri si pustietati, si au ajuns vase ale Sfantului Duh si facatoare de
minuni. Dintre acestea amintim doar cateva, precum : Maria Egipteanca,
Eufrosina,Xenia, Pelaghia,Melania, Parascheva de la Iasi, Teodora de la Sihla
si multe altele.
Toate aceste cuvioase sunt mirese alui Hristos, ucenice ale
sfintelor mironosite si rugatoare ale Bisericii pentru noi toti. Astazi este
ziua femeilor crestine. Ele sunt urmasele femeilor mironosite, fiicele
Invierii, roabele Domnului, candele credintei, sufletul familiei. Femeile
crestine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, mentin,mai mult decat barbatii,
flacara credintei si traditiile strabune, focul sfant al rugaciunii si evlavia
in casele noastre.. Femeile credincioase sunt si mame bune, crestine devotate,
sotii cinstite si ostenitoare, model in societate. Femeile credincioase sunt
inati la biserica, inati la rugaciune, lapost, la lucru, la ,ilostenie, la
citirea cartilor bune, la ingrijirea bolnavilor, la toate. Ele mentin caldura
duhovniceasca a credintei, a dragostei, a rabdarii si a impacarii, in biserica,
in familie, in societate.De astfel de mame bune au nevoie astazi familiile
noastre. De astfel de fiice evlavioase are nevoie Biserica lui Hristos. De
astfel de femei cinstite si model in toate are atata nevoie astazi societatea
in care traim.
Sunt destule mame care nu vor sa nasca copii, nici sa le dea o
educatie crestina buna. Sunt atatea mame care isi ucid majoritatea copiilor,
iar putinii pe care ii nasc, nu-I cresc in frica lui Dumnezeu sau ii lasa de
capul lor si ajung sa fie o povara pentru families i rusine pentru societate.
Mamelor, sunteti mironositele de azi ale Bisericii lui Hristos. Aduceti
Domnului nu miresme de mult pret, ci credinta voastra curate si copii buni,
bine educati si credinciosi. Vorbiti-le mai mult de Dumnezeu, de sfinti , de
Biserica si de inaintasi. Nu-I smintiti cu nimic si dati-le sa citeasca carti
bune, cat mai mult. Dumneavoastra puteti contribui cel mai mult la innoirea
duhovnicesca a lumii, a Bisericii, a societatii. Adaugati untdelemn sfant in
sufletele copiilor dvs. Dintre ei vor iesi maine suflete mari, oameni buni,
preoti credincioasi, dascali luminati, crestini model. Viitorul familiei, al
Bisericii depinde cel mai mult de dumneavoastra.Sa fiti la datorie ca si mamele
noastre. Ganditi-va ce mame sfinte ati avut !
Tinere fecioare, pastrati
neintinata pentru Domnul cinstea si buna voastra credinta pana veti dobandi si
voi calitatea de mame in societate si in Biserica. La fel si dumneavoastra,
vaduvelor si batranelor mame, supravegheati pe cele tinere, pe copii, pe cei
din jur. Nu taceti ! Mamele tinere au nevoie de exemplul si de jertfa voastra,
tinerele fecioare au nevoie de sfatul vostru, iar copii si nepotii, de
rugaciunile, de lacrimile si mustrarea voastra. Incepeti toate cu Dumnezeu, cu
rugaciunea ,cu spovedania regulate si cu mai multa smerenie si rabdare. Mai
multe mame bune, mai multe vaduve si fecioare cinstite si credincioase,
inseamna pentru ziua de maine, mai multi copii in case, mai multi credincioasi
la biserica, mai multa pace in familie, mai putine betii, divorturi si avorturi
in lume, mai putine boli si lacrimi pe pamant si mai multe suflete in Rai .
Amin
Hristos a inviat !
Nota:
Fragment preluat din cartea” Predici la duminicile de peste an “ autor
Arhimandrit Cleopa Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu