"Unii spun :
- Nu postim cand ne aflam la vreo intrunire ca sa nu suparam sau sa smintim pe cineva cu ceea ce facem. Si comentau, spunand : oare , Hristos n-a spus ca sa nu ne aratam ca postim, precum faceau si fariseii cei fatarnici ?
Staretul a raspuns la asta in felul urmator :
- Cand postim, sau si atunci cand facem orice alta fapta buna, trebuie sa actionam cu cuget smerit, ca niste "robi netrebnici ", ascultand de poruncile Bisericii.
Si asta indiferent daca ne vad sau nu ne vad oamenii. Asa cum nu trebuie nici sa ne temem de dojana si comentariile lor cand ne facem datoria fata de poruncile lui Dumnezeu.
Nu este corect ca in privinta asta sa depindem de faptul ca se mahneste sau "se sminteste "cineva . Daca noi ne facem datoria noastra, responsabilitatea smintelii cade asupra celui ce se sminteste, care intr-o ultima analiza fie nu recunoaste autoritatea lui Hristos si a Bisericii Sale asupra vietii noastre, fie ca incearca sa-si justifice propria sa slabiciune.
Ne gandim la aceia care se vor "sminti ", cand ne vor vedea ca postim, si nu ne gandim la cei ce ne vad ca nu postim, eventual, ca suntem crestini ortodocsi.
In acest din urma caz responsabilitatea smintelii cade in intregime asupra noastra, deoarece noi suntem calcatorii poruncii.
Pe de alta parte aceasta silogistica o aplicam si in celelalte porunci ale Bisericii, desfiintam toata legea morala a lui Dumnezeu. De pilda vreau sa merg la biserica. Dar intotdeauna voi intalni oameni pe drum.
Si ma gandesc :" Daca intru inlauntru si ma vad, daca sunt atei si potrivnici lui Hristos, se vor deranja si se vor intarata. Daca sunt crestini evlaviosi vor spune :"Ce crestin bun ! Merge la biserica ! "si lauda lor imi va rapi folosul mergerii la biserica.
Asadar, sa nu merg la biserica. Voi merge la biserica atunci cand nu ma va vedea nimeni ". Si astfel s-a dus cu mersul la biserica .
Unde s-au mai auzit acestea ?
Care Evanghelie spune astfel de lucruri ? "
Nota : Fragment preluat din cartea " Crampeie de viata " - Din viata si invatatura Parintelui Epifanie I. Teodoropulos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu