" Cand Iisus a profetit daramarea Ierusalimului ucenicii au ramas nedumeriti, dar s-au dumerit cand au intrat in Templul lui Solomon.
Era targ de vite , tabere de zarafie, colivii de porumbei, macelarie, fum de jertfe si toata galagia acestora.
La aceasta situatie a Templului, in cea mai mare contarzicere cu rostul sau , pana si rabdarea lui Dumnezeu ajunsese pe ispravite.
Sufletul cel mai bland de pe lume s-a umplut de o sfanta manie.
A facut pe loc un bici din capete de streanguri si , un singur Om , i-a dat pe toti negustorii afara , cu vite cu tot, a rasturnat toate mesele si a incurcat toti banii zarafilor.
Nimeni nu s-a putut impotrivi.
Poate nici prin gand nu le-a trecut sa se impotrivesca.
Dar nu se stie daca Iisus, personal, va fi pus mana pe cineva, daca va fi dat vreodata cu biciul, daca va fi rasturnat o taraba a mamonei, sau toate acestea si le-au facut singuri, intr-o invalmaseala de constiinte vinovate , biciuite de istov de sfintenia lui Iisus ,care-i ardea de data aceasta, cu urgie divina.
Fapt e ca nu acestia erau cei mai mari pacatosi din Ierusalim.
Marii vinovati erau autorii morali ai situatiei , capeteniile Templului.
Infrunatrea Mantuitorului lor le suna.
Oficialitatea religioasa a Templului facuse din el o pestera de talharii in contul lui Dumnezeu.
Aceasta situatie Il indreptateste pe Revolutionar sa ocupe Templul cu forta. ( Singura ocupare cu forta: nevinovata)
N-a varsat sangele nimanui.
Dimpotriva, a varsat sudori de sange si , peste putin , propriul Sau sange.
Totusi cineva L-a primit pe Iisus in Templu.
Erau orbii, schiopii si copiii.
Copiii crescuti de Templu L-au primit pe Iisus cu " Osana , Fiul lui David ! "
Odata Templul ocupat, Iisus a inceput sa invete poporul, care s-a si ingramadit in Templu , si a tamaduit pe toti neputinciosii care venisera.
La o atare intamplare au venit intr-un suflet si mai marii Templului care, vazand cele ce se facusera, ba mai si auzind copiii cantand , s-au facut foc de suparare si umblau sa-L ucida pe Iisus , dar nu puteau de poporul care-L asculta.
Seara, Iisus S-a dus in Betania.
Dimineata intorcandu-Se iarasi la Templu, a blestemat un smochin gasit fara roada , -care putea foarte bine semnifica Templul . Si smochinul s-a uscat in clipa aceea , cat s-au mirat ucenicii.
Talcul smochinului blestemat e acelasi cu talcul biciului din stranguri.
Oficialitatea religioasa decazuta a Templului e raspunzatoare de daramarea Ierusalimului si de imprastierea fiilor lui Israel in toata lumea.
Caci primul s-a daramat Templul din Ierusalim, cand i s-a rupt de un fulger catapeteasma in doua, de sus pana jos.
Iisus urmarea rostul Lui in lume intr-un chip mai zornic , cu o staruinta, cu o manie si cu un curaj al infruntarii tuturor riscurilor , cum n-o poate face decat Omul care-Si stie si Si-a facut toate socotelile personale cu mii de ani inainte.
Omul Acesta le avea facute mai inainte de a fi lumea.
....
Oare in templul sufletului nostru se va gasi vreun copil, sau macar vreun orb , sa-L primeasca pe Iisus? "
Nota:
Fragment preluat din cartea Parintelui Arsenie Boca " Cuvinte Vii "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu