"In calatoria noastra prin duhul Romaniei, odata ajunsi in Moldova am hotarat sa mergem fara popas pana la Manstirea Sfintilor Arhangheli de la Petru Voda. Dupa ce am parasit soseaua, masina se misca incet, cu precautie, ca un cal de munte care cauta cu grija unde sa puna piciorul : drumul de tara, cu pietris si pietre mai mari aruncate la intamplare, zdrobite si azvarlite pe margini de rotile carutelor, ale masinilor si tractoarelor. Pe vale am intalnit un tanar citind dintr-o carte, poate isi citea canonul de spovedanie si impartasanie. Intram intr-o alta lume, cu oamenii care se ingrijeau de mantuirea sufletetului lor.
Femei batrane cu traiste pe umar, cele mai multe tinand de mana un copil sau doi, urcau incet si cu opriri dese. Fiecare pas al lor era, de fapt, o rugaciune, chiar daca nu era rostita, fiecare pas spre manastire era, fara indoiala, un urcus spre desavarsire. Am ajuns pe inserat, incepuse Vecernia. Se schimbasera multe lucruri, mai aparusera cladiri noi. Ceea ce nu se schimbase de fel era acea adanca duhovnicie pe care o cunoscusem cu doi ani inainte. Inchinatorii se grabeau spre biserica pentru a prinde privegherea, altii stateau in sir la usa chiliei parintelui Iustin sa se spovedeasca.
Tot ca in trecut, aceasta coada lunga de penitenti asteptand marturisirea pacatelor si iertarea lor incepea dis-de-dimineata, si dupa miezul noptii erau tot atat de multi.
Parintele Iustin sade in scaunul spovedaniei cate 17 ore in sir.
De aceea am spus ca este cel mai tare calugar contemporan, caci puterea caeasta de a sta acolo, namancand si nebad nimic, vine de la Dumnezeu.
In jurul manastirii s-au asezat cativa tineri intelectuali, care si-au cumparat acolo casa si pamant si care tin de manastire cu duhul.
Indemnul cumpararii a venit de la Parintele Iustin, care doreste sa aibe in jurul manastirii numai vecini credinciosi. Dar acest indemn de dovedeste acum un adevarat dar de inainte vedere, caci acum cu noua Constitutie, orice strain poate sa cumpere pamantul din jurul manastirii si sa tranteasca acolo o crasma, o discoteca sau un lat locas de desfrau, pentru ca dracul nu numai ca nu zideste biserici, dar si pe cele care exista vrea sa le distruga.
Noua Constitutie da dreptul oricarui strain sa cumpere ce vrea si unde vrea, nimic nu protejeaza patrimoniul spiritual la tarii.
Am participat la slujba de noapte. Din cand in cand, cate un credincios care probabil isi mai amintea de mine , venea sa-mi sarute mana sau cate o maica.
Am observat un lucru ciudat si nu cred ca ceea ce voi spune acum isi are sursa in pietatea deosebita pe care o am pentru Parintele Iustin, care ar putea sa-mi influenteze sentimentele : cand mergi intr-o manastire de calugari, si cand trebaluiesc prin curte, si cand slujesc in biserica, ei sunt aceeasi.
La Petru Voda este ceva deosebit : monahii acestia tineri, in biserica parca ar fi coborati dintr-o alta lume, au in ei ceva ingeresc.
Nu vreau sa spun ca ei sunt ingeri, dar in atmosfera de credinta instituita in aceasta manastire- si nu numai de catre Parintele Iustin, ci mai ales de catre pterea credintei pelerinilor-monahii iau chipuri ingeresti in biserica. Am o dragoste deosebita pentru aceasta manastire si o pietate deosebita pentru Parintele Iustin Parvu, staretul manastirii, probabil cel mai tare, dupa duh, monah al manastirilor romanesti, mai ales acum, cand Parintele Cleopa s-a dus la cer, printre sfinti.
El si manastirea lui este ca un fel de stea a marginilor care ne arata noua cine este adevaratul Dumnezeu si cum trebuie sa ne inchinam Lui.
Sa punem la picioarele Mantuitorului lacrimile pocaintei noastre, aurul mintii, tamaia sufletului si smirna inimii, adica tot ce a pus Dumnezeu in noi , minte, credinta , sentiment, toate sa le punem la picioarele Mantuitorului si sa-L cinstim cu totii.
Aceasta minune o are Parintele Iustin.
Nota:Fragment luat din cartea " Cuvinte vii - Parintele Gheorghe Calciu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu