" Uneori cineva care are o credinta foarte simpla, primita numai prin auzire , la biserica, poate fi mai credincios decat un intelectual. Un intelectual are foarte multe dubii.
Parintele Cleopa povestea ca statea odata in Sfantul Altar si se pregatea pentru Proscomidie.
In biserica ardea doar o lumanare. La un moment dat a auzit pe cineva ca se roaga cu voce tare.
S-a uitat printr-o crapatura a dverei sa vada cine este. Era o taranca, o femeie foarte simpla care nu spunea decat atat : " Doamne, nu ma lasa! Doamne, nu ma lasa! " A cazut in genunchi si s-a culact cu fata la pamant. Poate avea un necaz , cine stie? Parintele Cleopa se uita la ea si a vazut cum deasupra capului ei a aparut o scanteie, apoi o coroana de lumina care a zburat in jurul capului ei, pana cand femeia s-a sculat si a iesit. Si le-a spus Parintele Cleopa calugarilor :" Sa stiti , fratilor ca nu numai aclugarii stiu sa se roage. Adeseori oamenii acestia simpli se roaga mai mult decat calugarii, si Dumnezeu le raspunde."
Si eu personal am trait o asemenea experienta extraordinara.
Cand eram profesor la Seminar, mergeam cu elevii in fiecare vara in excursie pe la manastiri.
Acesta era drumul nostru : manastirile. Vedeam muntii cu toate frumusetile lor. Si intr-un an am fost in Retezat.
Intr-o dimineata- soarele inca nu rasarise- cum stateam noi, mai jos se vedea o casa foarte mica, o coliba din barne si din horn se inalta un fum subtire.
Cand a rasarit soarele, din coliba a iesit o femeie. Era o zi rece. Dimineata la munte este foarte rece si intotdeauna la aceste inaltimi aerul functioneaza ca o lentila, adica transparenta aceasta te face sa vezi mai departe si mai usor.
Si o vedeam de acolo, de sus, pe batrana aceea.
Avea un cojocel pe dansa, cu smocuri de lana.
S-a oprit in fat casei, s-a uitat la soare si s-a inchinat cu evlavie de trei ori.
A atins cu mana pamantul si s-a ridicat, si iar s-a inchinat si iar s-a ridicat si a spus o rugaciune de vreo cinci minute. Dupa ceea a intrat din nou in coliba.
Si am zis asa : Atata vreme cat in Muntii Carpati va fi o batrana care se va inchina aplecandu-se pana la pamant, atingand pamantul cu mana, ceea ce inseamna tarana sunt si in tarana voi merge, pana atunci neamul nostru va sta drept in fata lui Dumnezeu."
Parintele Cleopa povestea ca statea odata in Sfantul Altar si se pregatea pentru Proscomidie.
In biserica ardea doar o lumanare. La un moment dat a auzit pe cineva ca se roaga cu voce tare.
S-a uitat printr-o crapatura a dverei sa vada cine este. Era o taranca, o femeie foarte simpla care nu spunea decat atat : " Doamne, nu ma lasa! Doamne, nu ma lasa! " A cazut in genunchi si s-a culact cu fata la pamant. Poate avea un necaz , cine stie? Parintele Cleopa se uita la ea si a vazut cum deasupra capului ei a aparut o scanteie, apoi o coroana de lumina care a zburat in jurul capului ei, pana cand femeia s-a sculat si a iesit. Si le-a spus Parintele Cleopa calugarilor :" Sa stiti , fratilor ca nu numai aclugarii stiu sa se roage. Adeseori oamenii acestia simpli se roaga mai mult decat calugarii, si Dumnezeu le raspunde."
Si eu personal am trait o asemenea experienta extraordinara.
Cand eram profesor la Seminar, mergeam cu elevii in fiecare vara in excursie pe la manastiri.
Acesta era drumul nostru : manastirile. Vedeam muntii cu toate frumusetile lor. Si intr-un an am fost in Retezat.
Intr-o dimineata- soarele inca nu rasarise- cum stateam noi, mai jos se vedea o casa foarte mica, o coliba din barne si din horn se inalta un fum subtire.
Cand a rasarit soarele, din coliba a iesit o femeie. Era o zi rece. Dimineata la munte este foarte rece si intotdeauna la aceste inaltimi aerul functioneaza ca o lentila, adica transparenta aceasta te face sa vezi mai departe si mai usor.
Si o vedeam de acolo, de sus, pe batrana aceea.
Avea un cojocel pe dansa, cu smocuri de lana.
S-a oprit in fat casei, s-a uitat la soare si s-a inchinat cu evlavie de trei ori.
A atins cu mana pamantul si s-a ridicat, si iar s-a inchinat si iar s-a ridicat si a spus o rugaciune de vreo cinci minute. Dupa ceea a intrat din nou in coliba.
Si am zis asa : Atata vreme cat in Muntii Carpati va fi o batrana care se va inchina aplecandu-se pana la pamant, atingand pamantul cu mana, ceea ce inseamna tarana sunt si in tarana voi merge, pana atunci neamul nostru va sta drept in fata lui Dumnezeu."
Nota:
Istorisire a Parintelui Gheorghe Calciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu