"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

joi, 6 mai 2010

Mahrama lui Avgar




"Era aproape de Patimile Domnului. Mantuitorul vorbea undeva in apropiere de Ierusalim si, la un moment dat, a aparut in apropiere un trimis al regelui Avgar de la Edessa. Edessa este un oras in apropierea Eufratului, in Irakul de astazi, Mesopotamia de altadata. Regele Avgar...era un rege peste o cetate, un oras mai mic decat Bucurestiul de vreo sapte ori, care avea un conducator care se numea rege, regele Avgar.
Asemenea regisorierau foarte multi in antichitate. Si acesta auzise de la contemporanii sai ca este in Tara sfanta in Palestina, un mare facator de minuni caruia lumea ii spune proroc, altii ii spun Fiul lui Dumnezeu, insa face niste minuni si vorbeste cum n-a vorbit nimeni pana la El. Dar a mai auzit ca acest om minunat este foarte urat de contemporanii Sai, si atunci Ii scrie o scrisoare si o trimite catre Iisus Hristos printr-un demnitar al lui. Anania se chema acel trimis. Si ii recomanda asa: " Daca refuza sa vina la noi, cum as dori eu, sa vina in cetatea Edessa, atunci sa-I pictezi chipul, sa vad macar cum arata". Anania era si pictor.
Si s-a apropiat acest Anania de locul unde predica Iisus. Era mai departe; Iisus intotdeauna era inconjurat de foarte multa multime, de popor. N-a putut ajunge la Iisus, dar la distanta si-a intins sasiul lui si uneltele de lucru si a inceput sa deseneze chipul lui Iisus. Insa...dupa ce desena asa cum vedea, se uita din nou la Iisus sa vada alte elemente de desen si cand se uita, diparea orice urma de desen.
A facut asa de multe ori, a transpirat bietul om, a vazut ca nu mai poate copia acest chip minunat si spaima i-a fost grozava cand Iisus, care stia ce se intampla, i-a facut semn, chemadu-l la El. Tremurand, si-a strans bagajul si s-a apropiat de Iisus. I-a dat intai scrisoarea de la Avgar, stapanul sau, in care Il ruga sa vina la el in Edesssa, spunand intre altele: " Cetatea mea este mica, dar ne va incapea pe amandoi, adica sa fii si Tu cu mine". Si Iisus ii raspunde tot in scris : " Eu sunt venit catre acest popor, dar dupa Invierea si Inaltarea Mea la cer va veni un uncenic al Meu care va raspunde regelui Avgar la toate nevoile lui". Anania ia scrisoarea aceasta, o pune in bagajul lui. Si ca sa-l multumeasca pe deplin pe acest Anania, pictorul si demnitarul lui Avgar, Iisus, intr-un ulcior Se spala cu putina apa rece( ca acolo e cald intotdeauna) si cere o basma, o panza si o aplica pe fata ca sa Se stearga si i-o da. Cand se uita- era chipul lui Iisus !
Se imprimase chipul Lui sfant pe aceasta sfanta mahrama. Se cheama " mahrama lui Avgar". Despre aceasta mahrama, iata ce ne spune un mare invatat al Bisericii, Sfantul Ioan Damaschinul, prin veaxcul al VIII-lea. Acest sfant Ioan era un om de mare sfintenie, un om cult si foarte bine informat. El aminteste de aceasta mahrama intr-un tratat despre sfintele icoane, aparand sfintele icoane in momentul cand, la Constantinopol, Leon Isaurul a inceput o lupta prosteasca impotriva icoanelor. Sfantul Ioan Damaschin spune asa : " A venit la noi cuvant din batrani ca Avgar, regele Edessei, auzind de Domnul, s-a aprins de dragoste dumnezeiasca si a trimis soli, cerandu-I sa-l viziteze. Iar daca ar refuza sa faca acesat, a poruncit unui pictor sa faca chipul Lui. Lucru acesta stiindu-l Cel care cunoaste toate si pe toate, aluat o bucata de panza si lipind-o de fata Sa, s-a imprimiat acel chip care se pastreaza pana azi".
Acest chip, impreuna cu scrisoarea catre regele Avgar, a fost dus la Edessa de Anania si i-a spus , binenteles, cum arata acest dumnezeiesc barbat. Regele care era bolnav de o calcifiere- adica i se sfaramau oasele, se descompuneau- s-a uitat la acest chip al Mantuitorului. Odata a simtit o cutremurare in corpul lui si s-a intarit ! Era si lepros acest Avgar si i-au cazut si bubele albe, de lepra. I-a mai armas in frunte o buba mica alba care i-a disparut mai tarziu. Regele Avgar, pentru acest raspuns asa de generos i-a multumit lui Dumnezeu in gandul lui.Insa Domnul S-a tinut de fagaduinta promisa prin Anania si dupa putina vreme-nici un an nu a trecut- a aparut acolo, la Edessa, un apostol al Domnului, Iuda, insa nu Iuda care L-a vandut , alt Iuda, Iuda Tadeul, trimis de apostoli ca sa implineasca fagaduinta Mnatuitorului. Acest Iuda Tadeul s-a dus la Edessa, a avut toata regiunea Mesopotaniei ca s-o evanghelizeze. S-a dus la rege, l-a invat credinta crestina si l-a botezat. Cand l-a botezat in apa botezului a cazut si ultima buba alba de lepra de pe fruntea lui Avgar.
Toata cetatea a fost botezata si toti au devenit crestini. In cinstea acestui eveniment, regele a poruncit ca aceasta icoana pe panza, facatoare de minuni, sa fie intinsa pe o bucata de scandura si pusa intr-o firida deasupra portii de intrare in Edessa. Era o firida acolo au pus-o si cetatenii, cand intrau si ieseau din cetate, se inchinau, cinsteau aceasta icoana care avea puteri, simteau ei ca are putere in ea. Si a ramas aceasta icoana a chipului nefacut de mana al Mantuitorului in firida, deasupra portii cetatii Edessa, de pe la anul 35 pana la anul 544. Inchipuiti-va, jumatate de mileniu!
A ramas acolo si toata lumea o cinstea in chip deosebit. S-a intamplat insa un lucru intre timp, un lucru tare neplacut : un stranepot al regelui Avgar s-a intors la paganatate, impotriva crestinismului, si a inceput o persecutie in Edessa, incat toti cei care erau crestini trebuia sa fie arestati si ucisi. Decretul acesta a fost cunoscut putin mai inainte, de cu seara. Fara indoiala, primul atac trebuia sa fie impotriva acestei icoane care era pusa deasupra portii cetatii. Si atunci impreuna cu un preot, numit Eulavie, au urcat noaptea colo, au pus o candela aprinsa in fata acestei icoane si o caramida mare, cat firida de mare au tencuit-o si au varuit.A doua zi dimineata, cand au inceput soldatii sa caute pe crestini si mai ales icoana ca s-o sfasie, s-o inlature de acolo icoana nu se mai vedea. Si ei erau tot de caolo, numai ca erau niste besmetici si stiind ca facut multe minuni, au crezut ca a zburat icoana, nu mia este acolo.Si nu s-au mai legat de acel loc unde era ascunsa icoana.
Persecutiile au urmat cursul lor, ca dupa aceea, pe la anul 544, s-a intamplat un asediu asupra cetatii Edessei. Cosroe un rege al persilor, din Iranul de astazi, a sediat cetatea...Asedierea se facea asa cum stiti: le taia legaaturile cu hrana, mancarea si apa- si apa acolo era foarte scumpa. Si atunci ...bietii oameni...mureau. Si trebuia sa se predea. Ori se predau ori mureau. Si cineva din cetate ,episcopul cetatii, a vaut o vedenie. Si i s-a spus :" Dcaca vreti sa scapati de aceasta impresurare- erau impresurati- este deasupra portii un loc unde este ascunsa o icoana a Domnului, Mantuitorul Hristos. Scoateti-o de acolo, rugati-va ei si cu ea inconjurati zidurile cetatii si veti scapa". Asa au facut bietii oameni. Noaptea, pe ascuns, au urcat acolo, au dat tencuiala la o parte, au scos caramida care era deasupra si, spre uimirea lor candela inca ardea...Iar chipul de pe mahrama adica icoana care era in fundul acestei firide, se imprimase pe caramida.
Ei, bucurosi, iau amandoua aceste obiecte sfinte, si chipul de pe mahrama si chipul de pe caramida, fac o procesiune pe zidurile cetatii, cantand in cinstea Mantuitorului si Maicii Sfinte. A intrat o panica in armata impresuratoare, si s-a risipit, si a ramas cetatea salvata! Acest eveniment s-a auzit pana departe, s-a auzit si la cetatea de scaun, la Bizant si atunci imparatii bizantini nu stiau ce sa faca sa obtina aceasta icoana miraculoasa pentru ei, pentru ca si ei, bizantinii din Constantinopol, erau adeseori impresurati.
Si a ramas aceasta icoana in mare cinste la Bizant pana in vremea cruciatilor( caci a fost dusa din Edessa cu mare alai la Constantinopol).
Cei care urmarim aceste lucruri, stim ca caesta icoana se afla la Roma, in biserica Sfantului Silvestru.Deci aceasta icoana este primul portret al Mantuitorului.
Nota:
Text extras din cartea " Parintele Sofian"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu