Un chip sfant si dulce !

“ Totdeauna obarsia si mediul inconjurator in care traieste o persoana joaca un rol important in formarea caracterului ei. Cei care vin in viata aceasta intr-un mediu bun si binecuvantat, intr-o atmosfera care miroase a tamaie, vor fi judecati foarte aspru. Nu acealasi lucru se poate spune despre cei care, din pricini pe care nu le stim, se nasc in niste familii in care parintii nu au simtaminte binecuvantate, pe care sa le transmita copiilor lor lor. Desigur pentru fiecare se iau in considerare conditiile sub care vine in lume, sub care creste si se fomeaza. Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu David, slujitorul si prietenul Preabunului Dumnezeu, s-a nascut in 1519 in Gardinita din Locrida, localitate care astazi se numeste Kiparisi. Parintii lui ,Hristodul si Teodora, erau cinstitori de Dumnezeu si plini de fapte bune.Tatal Cuviosului, care era impodobit cu evlavia si cu dumnezeiescul har, avea si vrednicia preoteasca.(…) Asadar David a crescut in biserica. Adeseori era vazut privind cu insistenta icoanele sfintilor si mai ales icoana SfantuluI Ioan Botezatorul, in fata careie statea ceasuri intregi.

– Parinte , - intreba sotia lui- ce face acest copil in fiecare zi inaintea icoanei Sfantului Ioan Botezatorul? Parca vorbesc impreuna. – Bine ai observant- a raspuns Acela. ( …) – David ce iti place mai mult in biserica ? – Tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului si aripile Sfantului Ioan Botezatorul.

Intr-o dimineata s-au trezit din somn si nu l-au mai aflat pe David in patul sau. Au iesit afara si l-au cautat, in gradina unde obisnuia sa mearga. Au mers la biserica, l-au cautat prin vecini si peste tot unde ar fi putut merge dis-de-dimineata, dar nu la-u gasit nicaieri. La inceput s-au nelinistit, iar seara cand au ajuns acasa, erau cuprinsi deja de deznadejde.’ Nu cumva s-a dus la mare? Nu cumva a cazut undeva ? Astfel de intrebari le treceau prin minte. Dar cu toate acestea ceva le spunea sa nu se nelinisteasca, caci copilul era atat de atent si cuminte, incat niciodata nu se ingijorasera din pricina lui. A doua zi a aflat tot satul. David a disparut intr-o zi de marti, iar pana joi a aflat tot tinutul de disparitia sa si a fost cuprins de neliniste.” David copilul ce sfant al preotului din Gardinita, a disparut. A plecat de acasa de marti dis-de –dimineata” Preoteasa era la un pas sa-si piarda mintile .

In afara satului era o bisericuta in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul.- Parinte nu mergem maine la Biserica SAfantului sa facem o Liturghie? Este si sambata, iar David al nostru il iubea atat de mult pe Sfantul Ioan. Vom merge si noi sa-l rugam pe Sfant pentru copil.Vom chema tot satul si poate rugaciunea vreunui sfant va ajunge la tronul lui Dumnezeu prin mijlocirile Sfantului Ioan Botezatorul. A doua zi preotul si-a luat vesmintele, prescurile si sfantele vase pentru Sfanta Liturghie si impreuna cu copii lui a plecat inainte la biserica Sfantului Ioan. In urma lui trebuia sa vina tot satul. Au ajuns la bisericuta care era descuiata.” Cum am lasat biserica descuiata ? s-a intrebat preotul. A intrat inauntru si ochii i-au cazut pe catapeteasma. “ Doamne, dar ce este aceasta …? “ si-a zis in sine si a cazut in genunchi plangand. Preoteasa , pana sa prinda de veste ce sa intamplat, a auzit pe unul din copii ei straigand cu bucurie” Mama, ia te uita ! David este in fata icoanei Sfantului Ioan cu mainile incrucisate! (…)

 – Ce faci aici copilul meu? – l-a intrebat tatal lui. Cum ai ajuns aici? Unde ai fost atatea zile? – Cum unde am fost ? – a raspuns copilul. Nu ma vedeti ? Sunt in casa Sfantului Ioan Botezatorul. El insusi m-a adus aici, dupa care s-a asezat la locul lui. Iar eu stau si il privesc bucurandu-ma. Nu ma lasa inima sa plec de langa el. Apoi cum as fi plecat singur, nestiind drumul ? – Dar cum te-a adus aici ? Nu vezi ca sfantul este in icoana lui? – Voi nu stiti. Iese si umbla, vorbeste, iti apare si in somn si atunci cand esti treaz. – Ce sunt aceste cuvinte pe care le spui copilul meu ?

– Sunt niste cuvinte adevarate. In acea zi dis- de – dimineata mi-a aparut in somn si m-a intrebat:” Vrei sa vii in casa mea ?, iar eu i-am raspuns :” Unde este casa ta ? Eu stiu ca stai in biserica in icoana ta “. Atunci mi-a spus:” Am si casa. Urmeaza-ma si vei vedea. Si m-am sculat repede si l-am urmat. - ? Dar nu te-ai temut? – Cum sa ma tem , cand Sfantul Ioan era langa mine si ma tinea de mana? Era viu, asa cum este si in icoana. El m-a adus aici si cand am ajuns in fata icoanei lui a intrat in ea. Apoi mi-a spus : Sambata va veni tatal tau si va savarsi aici Sfanta Liturghie”.

De aceea nu m-am intors acasa, pentru ca va asteptam pe voi. Are un chip atat de dulce si de dragostea lui mi s-a umplut inima. Ochii copilului  straluceau si toata fata ii era luminta. Dar era nedumerit si nu intelegea de ce s-au nelinistit parintii si fratii lui pentru el .” Doar v-am spus ca Sfantul Ioan a fost langa mine. Nu ma vedeti ca in fiecare zi merg si stau inaintea lui? Tata, nu l-ai vazut pe Sfantul Ioan cat de mult ma iubeste si cat de multi il iubesc si eu? (…) S-a savarsit Sfanta Liturghie cu intreg satul, intr-o atmosfera de mare evlavie. De acum inainte copilul se misca nestingherit in Biserica Inaintemergatorului pe care il considera prietenul sau.” 

 

 Nota: Fragment preluat din cartea “Cuviosul David Batranul “