O cinste rasplatita !

“ Sfanta Liturghie a Craciunului se terminase. Domnul F.S, tanar proprietar de fabrica,impreuna cu sotia si cu cei doi copii ai lor se pregatea sa deschida usa masinii pentru a pleca, cand a auzit o voce slaba de copil. – Domnule, domnule, v-a cazut portofelul pe treptele bisericii…F.S s-a intors surprins si a vazut un baiat de 10 ani, palid, slab, intinzandu-i portofelul.

Proprietarul de fabrica a ramas putin nemiscat. L-a impresionat politetea copilului si cinstea lui. S-a straduit sa-si explice cum s-a intamplat. Si-a amintit ca atunci cand a iesit din biserica, a vazut la usa un sarman. I-a dat ceva. Si se pare ca atunci i-a cazut portofelul. Baietelul a vazut. Ar fi putut sa-l ia si sa plece. Dar nu a facut-o. A alergat si i-a dat posesorului sau. F.S a observat ca baiatul era foarte slab si cu hainele zdrentuite.

– Cum te cheama micutule ? l-a intrebat pe copil.- Iannakis, a raspuns baietelul cu retinere.- De ce esti atat de plaid si slab? Nu cumva esti bolnav? – Sunt orfan, a continuat baietelul. Tatal meu a murit intr-un accident.

Mama mea lucreaza prin casele oamenilor. Dar acum se afla in pat, are febra. Am venit sa-L rog pe Hristos pentru maicuta mea. Acestea le-a spus cu multa blandete si ochii I s-au umplut de lacrimi…F.S s-a emotionat. La fel si sotia lui. L-au mangaiat pe copilasul nefericit si, dupa ce s-au inteles , F.S i-a spus baietelului. – Vino cu noi. Vom merge cu totii la maicuta ta. Copilul la inceput s-a pierdut. Apoi, cu sovaiala si rusine, a intrat in masina. Familia aceasta buna a intrat mai intai pe acasa, a luat cadouri, alimente si haine si pe urma a pornit spre casa bolnavei. Au gasit-o in pat, arzand de febra.

F.S  a trimis imediat dupa medic si a spus sa fie cumparate oricate medicamente sunt necesare.Bolnava s-a insanatosit. Proprietarul de fabrica a promis ca atunci cand se va vindeca definitiv ii va da o munca usoara in fabrica lui. Iar baietelul, orfanul, va studia pe cheltuiala lui F.S. Femeia cea vaduva priveste cu ochii inlacrimati icoana lui Hristos si Ii multumeste pentru ajutorul Sau. Craciunul lui 1964! Inca o dovada ca iubirea si bunatatea nu au parasit lumea…” ( Vorbele Vietii )

Nota : Fragment preluat din cartea " Limonariul mirenilor  "