"Astazi soricelul Tica
A dat iama-ntr-o budinca:
- Ei , dar ce frumos miroase,
Ce stafide siropoase,
Ce branzeturi delicate,
Ce arome vanilate !
N-a mai stat pe ganduri Tica
Sa se-ntrebe cum adica
Un desert asa de soi
Sta-n farasul de gunoi.
- Asta n-are importanta,
si-a zis el cu aroganta,
N-am eu vreme de gandit !
Si s-a pus pe ghiftuit.
A mancat el voiniceste,
Asa pranz, cui nu-i prieste ?!
Si apoi s-a-ntins tihnit
In faras si-a adormit.
Iar motanul Lica : hap !
L-a-nghitit cu tot cu cap.
N-a putut nici chit sa zica
Mancaciosul din budinca.
Vezi sarmanul ce-a patit
Daca-a fost nesocotit !
De-ar fi stat sa se gandeasca
Si sa se mai chibzuiasca
Si-ar fi amintit un pic
Ca atunci cand era mic
Buna soricioaica-mama
Ii spusese sa ia seama
Ca ce-i placut si frumos
E lucru primejdios,
Fiindca mai intai te-nbie
Si apoi te ia-n robie,
Te desfata,te alinta,
Ca la urma sa te-nghita.
A patit-o bietul Tica :
L-a dat gata o budinca !
Insa tu care citesti
Si pe sub mustati zambesti,
Ia gandeste, nu cumva
Ai si tu budinca ta,
Adica vreun lucru care
E frumos la aratare,
Si pe care il ravnesti
Fara sa te mai gandesti
C-ar putea fi o capcana
Cu intentie vicleana,
Pusa-anume in faras
De netrebnicul vrajmas,
Ca sa-nghita fioros
Sufletul tau pretios ?
Deci problema e ca, iata,
Rade ciob de oala sparta!
Nota:
Poezie preluata din volumul "Poezii cu iz de Filocalii " a manastirii Diaconesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu