" La batjocura sa raspunzi prin zambet. Batjocura vine din rautatea inimii; zambetul tau sa fie lipsit de rautate. Nestiintei i se potriveste batjocura, iar cunoasterii, zambetul. Prin zeflemeaua lor, ei fac sa cresca pretul rugaciunii tale inaintea Vesnicului judecator : fiindca lui Dumnezeu cea mai draga ii este rugaciunea sufletului curajos care-i inconjurat de sagetile rautatii, urii, ticalosiei, si batjocurii. Toate sagetile acestea sunt boante la varf si ascutite la coada, asa incat sarind inapoi din tine pricinuiesc rani insisi sagetatorilor. Sotia imparatului David, Mihala, si-a batut joc de o rugaciune insufletita a barbatului ei. De aceasta batjocura Dumnezeu S-a aflat mai jignit decat imparatul David. Drept aceea Cel Preainalt a pedepsit-o pe Mihala, si Mihala, fiica lui Saul, nu a mai avut copii pana la moartea sa.
Cine urmareste cu luare aminte destinele si intamplarile omenesti, acela se poate incredinta ca si in zilele noastre Dumnezeu pedepseste cu asprime pe cei ce isi bat joc de lucruri sfinte.
Iar tu sa spui batjocoritorilor tai - asta daca socoti ca vreun cuvant este pentru ei leac mai tare decat tacerea-, sa le spui :" Ma mint cumva ochii mei, sau vad eu bine ca voi in fiecare zi va rugati de negustori si de judecatori si de politisti ba pentru una, ba pentru alta ? si atunci de ce va bateti joc de mine cand ma rog Vesnicului nostru Ziditor ? Oare nu mai caraghios e sa te rogi unui neputincios decat Celui Atotputernic ?
Oare nu e mai nebunesc lucru sa te inchini prafului decat Facatorului de viata si Domnului ? Este la un prooroc o spusa : blestemat omul care nadajduieste in om. Cine isi pune nadejdea intr-un om muritor, intr-o basica vremelnica de spuma, si nu si-o pune in Dumnezeu Atotiitorul, este - e limpede - blestemat. Si acest blestem asupra lui poate fi confirmat de experienta vietii de zi cu zi. Este limpede ca la fel de blestemat este si omul care se roaga numai omului, si nu se roaga Celui ce tine toate si poate toate.
Insa - ia seama !- uneori tacerea e mai folositoare si decat vorbele acestea. Prima batjocura tulbura sufletul rugator. Tu , insa i-ai supravietuit deja, si de la rugaciune nu ai incetat- iar batjocura repetata e un imbold. Si , tu imi spui ca ai facut experienta acestui lucru. Acum, intr-un anume fel Dumnezeu ti-e mai apropiat, si biserica mai draga, si rugaciunea mai dulce.
Sa stii ca va veni vremea cand batjocura aceasta va inceta, iar in locul ei vor veni incuviintarea si admiratia si lauda- si atunci, sufletul tau va fi intr-o primejdie mai mare decat acum. Acum te inveti cu smerenia, iar atunci vei fi luptata de trufie. Aceasta insa este alta problema , alta ispita.
Sa stii ca cei ce ne chinuie prin batjocura, tocmai acestia sunt vrajmasii nostrii. Si la ei s-a gandit Domnul cand a poruncit : iubiti pe vrajmasii vostri. Ei ne fac binele nestiind ce fac. Amarandu-ne si stramtorandu-ne , ei aprind in noi torta inflacararii dumnezeiesti.
Barfindu-ne pe la spate atunci cand mergem la biserica, ei ne mana mai aproape de Dumnezeu. Facandu-ne pamantul suparator, ei ne fac cerul drag. Asa si vrajmasii tai, tie. Drept aceea, iarta-le lor si binecuvanteaza-i , si roaga-te lui Dumnezeu pentru ei, si - ceea ce e culmea a toate- iubeste-i ca pe cei mai mari binefacatori ai tai dupa Dumnezeu. Iar daca sufletul tau nu va rabda acest nimicnic suierat de sarpe al prafului pamantesc si se va rusina de Hristos, atunci vor rade de tine nu numai oamenii, ci si dracii.
Mergi cat mai des in casele plangerii. Mergi cat mai des si in cimitir. Gandeste-te la crucea lui Hristos si sarut-o cat mai des. Si la sfarsitul vietii sa te gandesti. Toate acestea te vor ajuta sa te intaresti in asezarea rugatoare a fiintei tale si sa ajungi la biruinta desavarsita. Pace si mila de la Dumnezeu ! "
Nota:
Text preluat din cartea "Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi ", autor Sfantul Nicolae Velimirovici
Cine urmareste cu luare aminte destinele si intamplarile omenesti, acela se poate incredinta ca si in zilele noastre Dumnezeu pedepseste cu asprime pe cei ce isi bat joc de lucruri sfinte.
Iar tu sa spui batjocoritorilor tai - asta daca socoti ca vreun cuvant este pentru ei leac mai tare decat tacerea-, sa le spui :" Ma mint cumva ochii mei, sau vad eu bine ca voi in fiecare zi va rugati de negustori si de judecatori si de politisti ba pentru una, ba pentru alta ? si atunci de ce va bateti joc de mine cand ma rog Vesnicului nostru Ziditor ? Oare nu mai caraghios e sa te rogi unui neputincios decat Celui Atotputernic ?
Oare nu e mai nebunesc lucru sa te inchini prafului decat Facatorului de viata si Domnului ? Este la un prooroc o spusa : blestemat omul care nadajduieste in om. Cine isi pune nadejdea intr-un om muritor, intr-o basica vremelnica de spuma, si nu si-o pune in Dumnezeu Atotiitorul, este - e limpede - blestemat. Si acest blestem asupra lui poate fi confirmat de experienta vietii de zi cu zi. Este limpede ca la fel de blestemat este si omul care se roaga numai omului, si nu se roaga Celui ce tine toate si poate toate.
Insa - ia seama !- uneori tacerea e mai folositoare si decat vorbele acestea. Prima batjocura tulbura sufletul rugator. Tu , insa i-ai supravietuit deja, si de la rugaciune nu ai incetat- iar batjocura repetata e un imbold. Si , tu imi spui ca ai facut experienta acestui lucru. Acum, intr-un anume fel Dumnezeu ti-e mai apropiat, si biserica mai draga, si rugaciunea mai dulce.
Sa stii ca va veni vremea cand batjocura aceasta va inceta, iar in locul ei vor veni incuviintarea si admiratia si lauda- si atunci, sufletul tau va fi intr-o primejdie mai mare decat acum. Acum te inveti cu smerenia, iar atunci vei fi luptata de trufie. Aceasta insa este alta problema , alta ispita.
Sa stii ca cei ce ne chinuie prin batjocura, tocmai acestia sunt vrajmasii nostrii. Si la ei s-a gandit Domnul cand a poruncit : iubiti pe vrajmasii vostri. Ei ne fac binele nestiind ce fac. Amarandu-ne si stramtorandu-ne , ei aprind in noi torta inflacararii dumnezeiesti.
Barfindu-ne pe la spate atunci cand mergem la biserica, ei ne mana mai aproape de Dumnezeu. Facandu-ne pamantul suparator, ei ne fac cerul drag. Asa si vrajmasii tai, tie. Drept aceea, iarta-le lor si binecuvanteaza-i , si roaga-te lui Dumnezeu pentru ei, si - ceea ce e culmea a toate- iubeste-i ca pe cei mai mari binefacatori ai tai dupa Dumnezeu. Iar daca sufletul tau nu va rabda acest nimicnic suierat de sarpe al prafului pamantesc si se va rusina de Hristos, atunci vor rade de tine nu numai oamenii, ci si dracii.
Mergi cat mai des in casele plangerii. Mergi cat mai des si in cimitir. Gandeste-te la crucea lui Hristos si sarut-o cat mai des. Si la sfarsitul vietii sa te gandesti. Toate acestea te vor ajuta sa te intaresti in asezarea rugatoare a fiintei tale si sa ajungi la biruinta desavarsita. Pace si mila de la Dumnezeu ! "
Nota:
Text preluat din cartea "Raspunsuri la intrebari ale lumii de azi ", autor Sfantul Nicolae Velimirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu