"Asadar, ce este Biserica si cum traim in ea noi ? Mai intai de toate , ea nu este o organizatie cum e, de pilda parohia. Avem nevoie de o parohie pentru actiunile noastre, insa ea nu alcatuieste esenta Bisericii. Sa ne amintim ce a facut Hristos pe pamant. El s-a jertfit pe Sine, a jertfit Trupul sau, a suferit - insa El a creat, oare o organizatie proprie ? Ce-i drept, o mica organizatie exista - avea doisprezece ucenici foarte apropiati, pe urma inca saptezeci de ucenici apropiati si cateva sute de urmatori. Dar in continuare ? Iata ca Hristos a fost rastignit si ucenicii s-au risipit, L-au tradat, organizatia s-a prabusit. Dar se poate vedea oare in aceasta un esec al lucrarii lui Hristos ? Nu, Hristos nu a venit nicidecum ca sa creeze o organizatie, ca ca sa dea Trupul Sau oamenilor care aveau sa Il primeasca , sa se faca parte a Lui si prin asta sa primeasca mantuirea.
In acest sens este de inteles cererea Mantuitorului ca noi sa Ii dam sufletul nostru, facandu-ne parte a Trupului Sau : cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa ( Marcu 8,35 ).
Din acest punct de vedere devine logica si porunca dragostei dintre crestini. Suntem datori sa ne iubim unul pe altul ca madularele unuia si aceluiasi Trup, din dragostea lui Hristos. Daca ma doare degetul sufar eu : in Biserica atunci cand sufar eu, sufera Hristos. De aceea, orice ajutor si orice doftoricire duhovniceasca a altor oameni este un serviciu facut lui Hristos Insusi. Ca atare, Hristos va spune la Infricosatoarea Judecata nu in sens figurat, ci cat e poate de literal : ...flamand am fost, si nu Mi-ati dat sa mananc; gol am fost , si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat ( Matei 25,42-43 ), si la intrebarea oamenilor : cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita ? Va raspunde : intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut ( Matei 25,44-45 ).
Trebuie nu doar sa intelegem aceasta definitie, ci sa ne-o amintim tot timpul, sa o simtim pana in adanc, sa ne patrundem de ea si sa ne educam pe noi insine in lumina ei - caci daca vom trai ca madulare ale Bisericii, care e Trupul lui Hristos, vom avea impartasire si cu Capul Trupului, iar tocmai aceasta este adevarata viata duhovnicesca.
Explicand versetele 4 si 5 din capitolul 12 al Epistolei catre romani, Ioan Gura de Aur spune ca unirea in Trupul lui Hristos e temelia iubirii dintre crestini. "Cand vorbeste despre cei dinafara Bisericii, Apostolul spune : daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, sa aveti pace cu toti oamenii - dar cand vorbeste despre ai sai , zice : in iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va ( Rom. 12,18,10 ). Acolo cere ca ei sa nu se certe...iar aici le porunceste sa se iubeasca unul pe latul, si nu numai sa se iubeasca, ci sa se iubeasca fierbinte. Dragostea , spune el, trebuie sa fie nu doar neprefacuta, ci si tare, fierbinte , inflacarata...
Nu astepta ca celalalt sa arate dragoste fata de tine, ci insuti sa tinzi spre el si sa incepi dragostea, pentru ca atunci vei capata rasplata si pentru dragostea lui. " Asadar, Biserica e Trupul lui Hristos , nu o comunitate. Trebuie sa imi petrec viata in Dumnezeu, constientizand limpede faptul ca nu mai traiesc de sine statator, ci ca parte a Trupului lui Hristos - nu traiesc eu, ci traieste in mine Hristos ( Gal.2,20 ). Aici este si calea catre smerenie.
Aceasta intelegere a bisericii nu este alcatuita din cuvinte oarecare, din cugetari oarecare - trebuie sa o primesc cu toata fiinta mea, asa cum faceau Parintii Bisericii, pentru ca sunt dator sa le iubesc nu pentru ca imi plac sau pentru ca imi sunt apropiate, ci pentru ca ele sunt, la fel camine, parti ale Trupului lui Hristos, in ele - in fiecare parte si in toate dimpreuna - traieste Hristos.
Iata ca am venit in Biserica si cautam mnatuirea in ea. Dar cum este cu cei care se afla in afara Bisericii ( cu sectantii ) ? Stim ce spun acestia : " in mine este Hristos, in tine este Hristos, in el este Hristos - ne-am adunat si format Biserca ". De parca pentru vreo vrednicie a noastra, pentru curatia noastra Se salasluieste in noi Hhristos...
Invatatura ortodoxa ne spune altceva. Ea spune ca nu Hristos Se salasluieste in noi pentru meritele noastre, ci noi, nevrednicii si pacatosii, din negraita Lui milostivire fata de noi, am intrat in Trupul Lui si traim in el. Bisericii Ortodoxe i se reproseaza adeseori: " la voi acolo sunt si pacatosi, si preacurvari - ce , aia e Biserica ? Dar nu acelasi lucru se spunea si despre Hristos, nu la fel era osandit cand manca si bea cu vamesii si cu pacatosii ? Hristos a venit sa-i caute si sa-i mantuiasca pe cei pierduti : si Biserica exista pentru pacatosi, nu pentru drepti. In ea, prin marea mila a Domnului, ne curatim prin Trupul si prin Sangele Lui, si daca nu am fost taiati din Trupul Lui din pricina greselilor noastre nu avem pentru ce ne teme de reprosurile altora, fiindca Hristos i-a chemat pe toti si pe cel ce venea la El nu-l scotea afara, ci il ierta si il curatea.
De aceea , la reprosuri noi raspundem ca pacatosii care vin in Biserica , se pocaiesc, doresc sa duca o viata mai buna, inteleg ca nu au puteri sa se indrepte singuri si cred ca in Biserica Hristos ii curateste. Iata adanca deosebire intre Biserica si orice comunitate lumeasca : oare intr-o comunitate sunt admisi hotul si adulterul ?
La cainta lui nu se uita nimeni, ci vor ca mai intai el sa dovedeasca prin fapte ca s-a indreptat, si atunci poate ca-l vor primi. Biserica nu face insa asa. In ea, cei ce se pocaiesc sunt primiti indata, intra inTrupul lui Hristos, se curatesc si primesc putinta de a trai in Dumnezeu. Si noi nu ne temem cand ni se artata cu degetul acesti oameni pacatosi. Da, ei sunt pacatosi, dar vor sa se indrepte si merg spre indreptare, desi poate ca uneori cad. Insa si atunci ei pot fi indata rascumparati si spalati prin Sangele Domnului.
La sfarsitul fiecarei Liturghii, dupa impartasanie, preotul pune in potir particele scoase din prescuri pentru madularele Bisericii si zice :" Spala Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sangele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai. " Pe scurt trebuie sa ne revizuim complet conceptia despre Biserica. Ea nu este nici un fel de organizatie, cum ar fi obstea parohiala sau chiar intreaga Biserica Rusa. De organizatia exterioara avem nevoie, insa lucrarea de capetenie a lui Hristos nu sta in aceasta, nu sta in viata comunitara.
Temelia lucrarii Lui este Preacuratul Trup si Sange, pentru ca Hristos nu numai ca S-a intrupat, a patimit in vremea lui Pontiu Pilat si ne-a rascumparat candva, ci ne-a si dat Trupul Sau, care este Biserica. Despre aceasta ne invata Parintii Bisericii, insa noi am uitat.
Cand incepem sa traim viata duhovniceasca, nu mai traim de sine statator, ca cei ce sunt in afara Bisericii. In noi traieste Hristos , Care in noi si sufera, si plange, si ne uneste pe toti cu Sine. Si asta nu pentru ca suntem noi mai speciali, mai vrednici, ci numai pentru ca suntem madularele unui singur Trup. Sfintii Parinti simteau lucrul acesta, si ne-au transmis simtamantul lor. Pe vremuri la stramosii nostrii indepartati, unirea credinciosilor in Biserca era deplina :" iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una "( Fapte 4.32 ). Dar acum nu este asa, cu cu totul pe dos ; intre toti sunt multe neintelegeri de tot felul; noi - madularele Trupul lui Hristos - suntem mai dusmanosi unul cu altul chiar decat fiarele salbatice.
Hristos Te-a unit cu Sine pe tine, cel ce te departasesi de El atat de mult, iar tu nu vrei sa te unesti nici macar cu fratele tau precum se cuvine, ci te rupi de el, dupa ce te-ai invrednicit de la Stapanul de o asemenea dragoste si viata ". "Orice ai face pentru fratele tau se inalta la Stapanul tau, si El, ca si cum Insusi ar fi primit de la tine facerea de bine, te va rasplati pentru ea. "
Vedeti , Ioan Gura de Aur insusi se simte particica a Bisericii- a Trupului lui Hristos - simte cum alate particele sunt rupte, sunt dezunite de acest Trup, si el e intristeaza, este nemultumit , si ii roaga pe credinciosi sa nu rupa legatura vie cu Biserica si cu Capul ei - Hristos. Sa tragem acum concluzia. Biserica este Trupul lui Hristos, iar noi suntem cu totii madulare ale acestui trup; in noi traieste Hristos , dar nu pentru ca suntem vrednici de asta, ci pentru ca am intrat in Trupul Lui si ne-am "pierdut", cum zice Evanghelia, sufletul ca sa traim in Hristos.
Eu il libesc pe Dumnezeu si nu pot sa nu-L iubesc, fiindca traiesc prin El, traiesc viata Lui. Exact la fel ii iubesc si pe fratii mei, anume ca pe madularele ale unui singur Trup. Si acestea nu sunt doar cuvinte, ci viata insasi este in faptul ca in fratii mei L-am hranit pe Hristos, L-am ajutat pe Hristos. Aceasta este premiza fundamentala a adevaratei lucrari crestine. Pentru a ne mantui, pentru a trai viata cea devarata avem neaparata nevoie sa ne imapartasim cu Trupul lui Hristos. (...) In Biserica nu ne mantuim nicidecum pentru ca am intrat intr-o oarecare organizatie- sa uitam acesta idee, pentru ca ea nu poate fi aplicata Bisericii. (...)
Cei ce se apropie cu nevrednicie de Sfintele Taine se impartasesc de Trupul si de Sangele lui Hristos nu spre tamaduirea sufletului si a trupului, ci spre judecata si spre osanda : si noi traind cu nevrednicie in Biserica, in loc de mantuire ne agonisim iadul si osanda. Da, trebuie sa ne simtim in chip viu madulare ale Bisericii ca ale Trupului celui unul al lui Hristos, si doar atunci, doar pe aceasta cale vom ajunge la adevarata viata impreuna in Hristos. "
Nota:
Text preluat din cartea "Cum sa supravietuim duhovniceste " autor Sfantul Serghie Meciov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu