" Dupa sapte sute de ani de la intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, era un pustnic, de neam din Atena, intelept in scripturi si in fapta buna mai intelept, cu numele Eghidie . Care, dupa moartea parintilor lui, impartind la saraci averile sale, aplecat din patria sa. Deci calatorind el la Ierusalim, dupa ce s-a inchinat Sfintelor Locuri,s-a dus in partile cele mai dinauntru. Iar acolo, gasind o pestera cu un limpede izvor si cu vre-o cativa copaci, i-a placut mult linistea locului aceluia. Si ramanand acolo petrecea el pustniceste, fiind hranit de o cerboaica, care cu dumnezeieasca voie se ducea la el de o mulgea si cu laptele ei si cu buruieni se hranea.
Deci, prin apropierae acelui loc, intr-o cetate oarecare se afla un dascal, intru a carui minte , diavolul cel ucigator de oameni semanase neghina indoirii despre fecioria Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, caci isi zicea in mitea lui: Cum poate sa fie Maica si Fecioara ? Si se silea sarmanul dascal sa scoata aceasta draceasca gandire din mintea sa, dar nu izbutea. Deci, auzind ca pustnicul cel mai de sus zis avea darul lui Dumnezeu si intelepciune omeneasca, s-a dus la dansul, pentru ca sa vada nu l-ar putea izbavi de hula aceea pe care o avea in mintea lui. Iar cand era aproape de chilia Avvei Eghidie ca la trei stadii, ( ca din dumnezeiescul dar ), a iesit Cuviosul intru intampinarea lui, pentru ca cunoscuse venirea dascalului si gandul inimii lui.
Deci, cand s-au apropiat unul de altul, dascalul heretisindu-l pe sfant, i-a facut metanie pana la pamant, insa cuviosul, drept raspuns, lovind cu toiagul intr-o piatra, a zis cu mare glas: " Fecioara mai inainte de nastere ". Si indata, o ! ..preaslavita minune ! a rasarit dintr-acea piatra un crin foarte frumos la vedere, iar la miros cu neasemanata buna mireasma. Atunci lovind a doua oara in piatra, a zis : " Fecioara in nastere ". Si a rasarit alt crin asemenea celui mai dinainte. Apoi, lovind a treia oara in piatra cu toiagul zicand:" Si dupa nastere Fecioara a ramas " , indata a rasarit alt crin asemenea preaminunat. Dupa care cuviosul s-a intors la chilia sa, nemaivorbind nicidecum alt cuvant. Deci,inspaimantandu-se dascalul de o facere de minune ca ceasta, s-a ispravit de ispita. Si a propovaduit tuturor minunea, pentru ca sa se proslaveasca Preacurata Fecioara Maica lui Dumnezeu. Pentru ale carei rugaciuni o ! de ab dobnadi Imparatia Cerurilor ! Amin "
Nota :
Minune preluata din editia anului 1820 " Minunile Maicii Domnului" , intocmita din limba greaca de Ieromonah Rafail Protosinghelul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu