" Primul dintre aceste pacate este incontestabil, necredinta in Dumnezeu si cele in legatura cu aceasta nepasare si neluare-aminte, catre Creatorul si Proniatorul nostru. Prin necredinta intelegem aici nu necredinta teoretica a ateilor ( pe ei nu-i avem in general in vedere in aceasta examinare duhovnicesca) , ci necredinta practica a crestinilor, chipurile, crestini. Sa nu ne mire faptul ca vorbim de necredinta credinciosilor ! Aceasta ciudatenie este cea mai raspandita in veacul nostru nefericit. Multi crestini gandesc ca ei cred, dar cand sunt in ispita, dintr-odata incep sa se indoiasca daca exista ori nu exista Dumnezeu. Credinta lor este superficiala si intunecata. Ei asculta cuvantul lui Dumnezeu, insa intru ei acesta cade pe piatra nepasarii si nu da rod. Dupa cuvintele Mantuitorului, ei " sunt aceia care, auzind cuvantul ,il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada " ( Luca 8, 13 ). Si poporul evreu, in vremea prorocilor, se distingea prin indiferenta extrema fata de Dumnezeu; de aceea Sfantul prooroc I saia a scris : Asculta cerule, si ia aminte, pamantule, ca Domnul graieste : hranit-am feciori si am crescut, dar ei s-au razvratit impotriva Mea ! Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste ; poporul Meu nu Ma pricepe ! ( Isaia 2-3 ).
Cazuti in nepasare si neascultare de la Adevaratul Dumnezeu, evreii au inceput sa slujeasca zeilor celor mincinosi. Aceasta se intampla pana in zilele noastre cu toti aceia care intorc spatele Dumnezeului Celui Viu. Vazand cat de infricosatoare sunt necredinta in Dumnezeu si nepasarea fata de El, Sfintii Parinti cu osardie au invatat sa nu uitam pe Binefacatorul nostru Cel ceresc nici macar o clipa si sa ne indreptam inima noastra catre El. Caci, in caz contrar, daca alungam de la noi pe Dumnezeu, putem sa sezam pe tronul Lui ramas gol vreun idol.
Iata cuvintele Sfantului Macarie cel Mare:" Crestinul e dator intotdeauna sa-si aduca mainte de Dumnezeu dupa cum e scris : Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta ( Deut. 6,5 )...Spre ce se indreapata inima omului, acel lucru ii este Dumnezeu. Daca inima lui inseteaza intotdeauna dupa Dumnezeu, Dumnezeu este Stapan al inimii lui ". (...) Sfantul Ioan de Kronstadt marturiseste : " Cate binefaceri mi-a adus credinta in Hristos ! Fara a vorbi de alte nenumarate binefaceri sa pomenim doar una- cat de multe tulburari sufletesti si patimi a alungat ea si cata pace mi-a adus ! Cate nazuinte strambe ale inimii mi le-a indreptat ! Cate cai ale pactelor prin ea mi-au fost curatite si sufletul meu a fost mantuit din moartea duhovnicesca ! Da, foarte aproape e Domnul nostru de cel ce crede ! E precum vazduhul. precum respiratia de gura noastra!" " Minunata e puterea credintei ! Numai un gand viu catre Dumnezeu, o manifestare de credinta intru El- si El e cu mine ! O pocainta din inima pentru pacate cu credinta in El- si El e cu mine ! Un gand bun - si El e cu mine ! Un simtamant de evlavie - si El e cu mine ! "
Nota:
Fragment preluat din cartea " Dragostea - Talcuire la Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul" autor Arhimandrit Serafim Alexiev
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu