"Asculta-ma iarasi ! puna temelie buna. Zideste-ti palat frumos in ceruri. Curateste paharul pe dinauntru, asa cum ne invata Domnul, pentru ca sa fie si pe dinauntru curat. Toate cele care sunt savarsite cu trupul sunt ca frunzele care acopera omul pe dinafara. Acestea sunt bune si frumoase. Cele despre care ti-am scris mai inainte, acelea curatesc omul pe dinauntru. Acelea vor deschide ochii sufletului.
Din acelea se va curatii inima si va putea vedea pe Dumnezeu in ziua aceea. Fara lucrarea mintii, putin este folsul celor din afara.
Daca nu vezi lacrimile curgand la fiecare aducere aminte de Dumnzeu , bolesti de necunoastere, din care se naste mandria si se invartoseaza inima. Sa-ti fie tie smerenia ca imbracaminte in toate miscarile tale. Sa fii ca un burete in obste, luand asupra ta orice ocara sau umilire. Hraneste-ti sufletul nu cu cinstiri si laude, ci cu ocari si invinuiri, ca un fara minte.
Nu cauta sa afli totdeauna ceea este drept, pentru ca esti in nedreptate. Invata sa rabzi cu barbatie ispitele, oricare ar fi cele ingaduite de Domnul. Fara multe explicatii, sa spui : Binecuvinteaza. Si, fara sa fi gresit, sa te caiesti ca si cum ai gresit. Cu tot sufletul sa faci acestea, nu numai pe dinafara, pentru a fi laudat; sa spui ca ai gresit, iar in sinea ta sa te judeci.
Nu cere in necazurile si intristarile tale mangaiere de la oameni, pentru ca sa fii mangaiat de Dumnezeu.
Podul pe care trecem peste toate este iertarea celor ce cad. Daca nu-l ierti pe cel ce cade, strici podul si nu mai ai cum sa treci. Sa fii exemplu bun celorlalti prin faptele tale cele bune si bineplacute la Domnul si sa nu cauti prin limba ta sa-i biruiesti pe toti. Sa nu te simti bine atunci cand, vorbind, cauti sa afli dreptatea.
Dreptatea inseamna sa induri cu barbatie ispita care vine supra ta si sa iesi biruitor, daca ai fost vinovat, si chiar daca nu ai fost vinovat. Daca zici : " Pai de ce? " lupti impotriva lui Dumnezeu, care iti trimite cele spre intristare pentru starea supusa patimilor. Dumnezeu ne pedepseste pentru a ne conduce la nepatimire. Si daca te impotrivesti celor ce vin asupra ta si nu le induri, cu adevarat, impotriva lui Dumnezeu lupti.
Imi scrii despre mania fata de cel cu inima imietrita. Mania, in sine, este fireasca. Precum nervii in corp, acesta este nerv la sufletului.
Fiecare suntem datori sa o folosim impotriva demonilor, a oamenilor eretici si impotriva a tot ce ne impiedica in calea spre dumnezeu. Daca te manii impotriva fratilor tai sau, iesindu-ti din fire, strici toata lucrarea mainilor tale, sa stii ca suferi de slava desarta si faci abuz de acest nerv al sufletului.
Eliberaza-te de aceasta prin dragoste fata de toti si prin smerenie adevarata. Cand iti vine mania, strange din dinti cu tarie si sa nu vorbesti in nici un fel celui care te ocareste sau te necinsteste, te cearta sau te ispiteste in multe feluri fara vreun motiv. Atunci sarpele se va rasuci in inima ta, se va ridica pana in gat, dar daca-l lasi sa iasa se va inabusi si va crapa.
Daca acest lucru se va repeta de cateva ori, se va imputina si in cele din urma va incata.
Deoarece omul este zidit cu minte si bland, se indreapta neasemuit mai bine cu dragoste si cu blandete decat cu manie si cu salbaticie.
Acest lucru l-am descoperit si eu in multa si mare incercare. Cu binele si cu dragostea ii poti imblanzi pe multi.
Si daca cineva este bine intentionat, il faci foarte repede sa se indrepte si chiar sa devina ca un inger al lui Dumnezeu.
Deci, aceasta iti spun tie si tuturor. Nu cautati niciodata sa indreptati pe cineva cu manie, deoarece ispita pe ispita nu poate vindeca, ci cu smerenie si cu dragoste sincera. Daca vezi ca se apropie mania lasa pe mai tarziu indreptarea. Cand vei vedea ca a trecut mania si a venit pacea, iar duhul deosebirii lucreaza nepatimas, atunci sa vorbesti cele de folos.
Eu niciodata nu am vazut sa fie cineva indreptat cu manie ci totdeauna cu dragoste. Asa sa faceti.
Ia exemplu de la tine insuti. Tu cum te imblanzesti?
Cand ti se aduc ocari sau cand ti se arata dragoste? Nu te minunezi de cuvantul acela din Pateric, cand zice sfantul acela ca " omul manios si furios, chiar daca va invia un mort, nu va fi primit in Imparatia lui Dumnezeu ? "
Spui ca cinstesti cuvintele mele.
Incearca daca se adevereste ceea ce iti scriu. Inabusa tu patima atunci cand vine sa te inabuse ea pe tine. Tine sarpele inchis bine o data, de doua ori, de multe ori si vei afla repede calea bucuriei si a biruintei. Atunci vor lucra si rugaciunile care le fac pentru tine.
Si daca va fi biruita mama , va fi aruncata si multimea fiicelor pe care aceasta le naste. Pentru ca cele dintai patimi, care dau nastere la toate celelalte, sunt mania si pofta.
Asadar inabusa cu toata puterea ta mania in fiecare clipa cand apare si o vei afla data viitoare mai slabita. Si iarasi continua sa o lovesti si sa-i tai capul- cand vezi ca-l ridica- si, in putin timp, indelunga rabdare va rodi netulburarea.
In acesta vei afla pace , har si toate celelalte bunatati. Cealalta mama este pofta, care il da jos pe cel ce urca.
Cand dobandesti in toate infranare si nu devii un adaos al materiei, nu ai sange prea mult. Si cand nu este sange prea mult, nu poate pofta sa-l doboare pe om.
Impotriveste-te cu tarie. Nu lasa gandurile sa vina, ci lupta-te prin rugaciune. Lupta-te cu barbatie, nu ca un molatec. Si vei birui.
Facand aceasta va inflori floarea curatiei si a neprihanirii, care va bucura sufletul tau cu bucurie de negrait si vei cunoaste ca de-acum ti s-a gatit tie loc de odihna.
Asa vei indeparta si rautatea acestei patimi si rautatile tuturor fiicelor ei. "
Nota :
Acest fragment este cules din invatatura Sfantului Parinte Gheron Iosif Vatopedul din Sfantul Munte Athos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu