" Sarbatorim azi pe Sfantul Ioan Botezatorul, martorul cel ales de Dumnezeu, slujitorul acesteitaine mari, de o covarsitoare insemnatate pentru mantuirea neamului omenesc. Ioan Botezatorul, despre care scria profetul Maleahi cu patru sute de ani inainte de Nasterea lui Iisus :" Iata, Eu trimit pe ingerul Meu inaintea fetei Tale, si el va pregati calea Ta ". ( Maleahi 3,1 ) El este singurul pamantean despre care Iisus spune acest cuvant de lauda: " Ca dintre toti cei nascuti din femeie, nu este nici unul mai mare decat Ioan " ( Matei 11,11 ).
Frati crestini , cine se abtine de la vorbaria desarta si de la patimile de tot felul, de la placerile trecatoare, nu din dispret fata de oameni si de viata, ci din focul unei prea mari iubiri fata de Dumnezeu, un asemenea om, daca nu fuge el dupa oameni, fug oamenii dupa el. Unde e flacara mare in suflet, acolo se aduna oamenii sa-si incalzeasca sufletele reci. Asa a fost si Sfantul Ioan Botezatorul.
In iconorafie el este pictat ca un inger, are aripi la spate si este pictat asa din cauza marii lui sfintenii, de care s-a umplut inca din pantecele mamei lui.
Era numai piele si os. Traise in pustie mai mult cu Duhul lui Dumnezeu decat cu hrana pamanteana, de aceea avea o forta extraordinara in cuvant. Chipul lui era de o mare blandete si de o amre smerenie, cu toata infatisarea lui aspra. Avea un dar deosebit de a vorbi: venea in duhul lui Ilie si vocea lui puternica ii cutremura pe toti. (...)
Putini au fost oamenii, in istoria omenirii, spre care sa fi alergat multimile cu atata sete, asa cum alergau dupa Sfantul Ioan Botezatorul. Acest lucru era cu atat mai uimitor, cu cat Sfantul Ioan nu menaja sub nici un chip scaderile lor omenesti. Nu era nicicum ca o trestie clatinata de vanturile imprejurarilor, ci mustra fara ocol viciile celor care veneau la el.
Nu le ascundea osanda cea mai infricosata care-i astepta , si nu-I lauda pe bogatii cei impatimiti, ci ii indemna sa se indrepte. Sfantul Ioan nu cerea numai pocainta pentru trecut, ci o viata cu totul noua pentru viitor. O viata intemeiata pe dreptate, pe respectul omului, pe egala indreptatire la viata a semenului. " Nu luati de la nimeni mai mult decat va este ingaduit", spunea el vamesilor, condamnand una din cele mai urate patimi omenesti : castigul nemuncit . El atragea atentia asupra demnitatii finite umane si cerea oamenilor pocainta- adica nu numai sa-si recunoasca pacatele, ci sa se indrepteze de ele pentru totdeauna.
Invatatura sa voia sa smulga din viata oamenilor iubirea de sine, egoismul in formele lui cele mai subtile, asa incat oamenii sa se respecte unii pe altii, sa se ajute in lipsurile lor, sa traiasca in pace si in buna intelegere unulcu altul.(...) Sirul lung al prorocilor care, prin puterea Duhului Sfant, au anuntat venirea lui Hristos, cu multe veacuri inainte, se incheie acum cu cel mai mare dintre proroci, care nu-l prezice pe Mesia de departe, asa cum au facut ceilalti, ci Il arata indeaproape cu degetul intins: " Iata Mielul lui Dumnezeu ". "Nu eu sunt Lumina, ci eu am venit sa marturisesc despre lumina" (...) Si lumea se intoarce spre Iisus. (...) , iar Ioan continua sa boteze mai departe.
Si intr-o zi trece pe acolo, prin mijlocul acelei multimi de la Iordan, imparatul cu Irodiada, sotia fratelui sau. Ioan care aflase despre acest incest, il mustra pe imparat in fata multimii, spunandu-i :"Nu ti se cuvine tie, ca imparat, sa traiesti intro asemea faradelege". La indemnul Irodiadei, Ioan este arestat si tinut in temnita de sub palatal lui Irod. Intr-o zi la un ospat din casa lui Irod, intro atmosfera de desfaru si betie, Salomeea, fiica Irodiadei, danseaza un dans pagan si patimas care a starnit foarte multe patimi in Irod. Ametit de bautura, Irod ii fagaduieste fetei ca-i va da orice cere, pana la jumatate din imparatie. Indemnata de Irodiada, fata ii cere imediat capul lui Ioan, sa i-l dea fara intarziere ! Soldatii coboara din palat in temnita, taie capul sfantului, iar Irodiada primeste din mainile Salomeii, pe tipsie, acest cap - acum , singur, fara glas. Si ea ia un ac si inteapa limba lui Ioan, pentru a se razbuna de mustarea pe care i-o facuse Sfantul Ioan - cea mai cumplita cruzime de care a fost capabila o femeie...
CapuL sfantului a ramas acolo la palat un timp, iar trupul a fost luat de ucenicii lui. Asa isi incheie viata acest mare profet, sub sabia unui mare pacatos.
Insa el nu a murit, frati crestini : duhul lui si toata puterea lui este sus , in ceruri. el traieste cu adevarat, in mare cinste, in Imparatia lui Dumnezeu si se bucura de vesnica rasplata si slava de la Mantuitorul Hristos. Impreuna cu Maica Domnului, Sfantul Ioan Botezatorul este cel mai puternic mijlocitor in fata lui Dumnezeu : mama si nasul lui Iisus, ei mijlocesc in rugaciune pentru noi. ( ...) Ei sunt acolo sus, intr-un loc si intr-o stare din care ne vad si, prin darul lui Dumnezeu, stiu totul despre noi si pot sa ne ajute. Acest "sus " nu este un sus fizic, ci e foarte aproape de noi, pentru ca Dumnezeu si toata lummea cereasca nu sunt undeva departe, ci printer noi si in noi insine.
Capul lui, frati crestini, a urmat niste 'drumuri' mai speciale. El a fost recuperat din palatul Irodiadei si purtat, ca un odor de mare pret, prin Siria, Mesopotamia, Egipt, iar astazi este intr-o moschee din Damasc, ridicata pe ruinele unei catedrale inchinate Sfantului Ioan Botezatorul. Acolo vin multi bonavi , mai ales orbi. Te impresioneaza privirea lor, fixate undeva in gol...Am intrebat pe cineva : " Ce asteapta acestia, de stau aici de atata vreme ?" si mi s-a raspuns: " Faorte multi dintre ei se vindeca.
Trupul Sfantului Ioan a ramas ingropat in Sevastia pana la anul 362, cand Iulian Apostatul a vrut sa-l arda, impreuna cu alte sfinte moaste. Crestinii l-au scos din mormant - era cu trupul intreg - si l-au dus in Alexandria, punand in locul lui late oseminte care au fost arse de tiranul imparat. Despre trupul lui nu mai stim nimic. Inainte de asta, Sfantul Luca, trecand prin Sevastia, ia mana dreapta a Sfantului Ioan si o duce in Antiohia, pastrand-o cu foarte mare cinste. In timpul lui Iulian au ascuns-o intr-un zid, ca s-o fereasca de furia tiranului, apoi a ajuns la Athos. Astazi aceasta mana este la Manastirea Sfantului Dionisie si cu ea se sfintesc apele.
Iar capul lui , asa cum am mai spus, este intr-un sicriu intr-o moschee din Damasc. Odata, niste musulmani au lovit cu toporul in acest sicriu, spunand :" Ce cauta ghiaurul acesta aici ?" Din sicriu au inceput sa curga valuri de sange, tasnea sangele din sicriu si din marmura. Si ei s-au speriat foarte tare si au chemat preotii ortodocsi sa vina sa faca rugaciuni ca sa opreasca aceste valuri de sange care au umplut moscheea. De atunci desi sunt musulmani, ei au un mare respect fata de Sfantul Ioan.
Am vazut si eu acesta moschee luxoasa, cu lampadare si covoare. Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde si cu pereti de sticla. Acolo inauntru este capul sfantului. In jurul acestui paraclis stau foarte multi orbi, in genunchi sau turceste, intr-o tacere care te uimeste. Stau si nu vad nimic , dar ochii lor dinlauntru sunt deschisi. Ei se roaga si foarte multi se vindeca. Ce spun ei numai Dumnezeu stie, dar, in mod sigur, primesc foarte mult ajutor de la capul sfantului Ioan.( De aceea in Acatistul Sfantului Ioan este acest stih : " Tu esti lumina orbilor " ) . Se revarsa foarte multe minuni de acolo asupra acestor musulmani...
Vin si foarte multe femei musulmane, cu copii in brate, si se sprijina de bara care inconjoara mormantul, acel sicriu. Il inconjoara de trei ori, apoi pleaca la treburile lor....pleaca cu fata vesela. Pun si un fel de pomelnice intr-un locsor anume de langa acel sicrias. Sunt acolo gramezi de rugaciuni catre Sfantul Ioan Botezatorul , este un semn de mare veneratie pentru acest sfant.(...)
Sa urmam exemplul smereniei lui, sa-l avem la inima si sa ne rugam cu toata credinta acestui mare sfant si prieten al Mirelui Hristos, care ne poate ajuta cu adevart. Amin "
Nota: Fragment preluat din cartea " Parintele Sofian "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu