" Ilie a fost un om mare, clarvazator si plin de credinta. Si totusi , si el a gustat disperarea. Ilie indraznise sa-i provoace pe zeii Izabelei celei rele si pe preotii ei. Izabela era sotia lui Ahab, regele Israelului. Era o femeie cu temperament puternic, care isi conducea cu usurinta sotul. Era devotata, in mod fanatic zeului Baal. Pentru a-i face placere, Ahab ii zidise un templu lui Baal si i-a permis sa omoare oricat de multi profeti ai adevaratului Dumnezeu, atat de mult cat putea sa inhate. Dar in Ilie si-a gasit egalul. Pentru a dovedi in mod netagaduit si in vazul tuturor, al cui Dumnezeu era cel mai tare, s-au inteles ca fiecare grup sa ofere zeului sau o jertfa arzanda, dar focul nu trebuia aprins de mana omeneasca. Cand Ilie si-a inaltat rugile spre Dumnezeu, atunci a cazut focul din cer, aprinzand jertfa, pe care el o udase inainte cu apa, in timp ce ofranda paganilor a ramas neconsumata, in ciuda tuturor rugaciunilor preotilor lui Baal.
Lucrul a fost dovedit. Izabela , una din preferatele lui satan, daca a existat vreodata una, a jurat sa se razbune si a planuit moartea lui Ilie care a trebuit sa fuga in pustiu, fiindaca nici un om n-a avut destul curaj sa-l ajute. Profetul, umilit si intristat, satul pana la moarte de aceasta lume, si-a gasit siguranta si alinare in salbaticie.
Se pare ca el cauta sa plece, nu atat pentru ca se temea de mana calaului, ci mai curand din cauza profundului sau dezgust fata de propriul popor, pe care nu l-a putut intoarce la adevaratul lui Dumnezeu. Ilie s-a aruncat sub un ienupar si, in disperare si-a dorit eliberarea prin moarte. " Imi ajunge acum, Doamne ! Ia-mi sufletul, ca nu sint eu mai bun decat parintii mei " ( III Rg. 19,4 ).
Ce ecou familiar au aceste cuvinte pentru multi dintre noi, cand suntem satui de aceasta lume ! Dar Dumnezeu a raspuns rugaciunii lui Ilie altfel decat cum s-a rugat el. In loc de moarte, i-a dat un nou curaj : " Si s-a culcat si a adormit acolo sub ienupar. Si iata un inger l-a atins si i-a zis " Scoala de mananca si bea ! Si a cautat Ilie si , iata, la capataiul lui, o turta coapta in vatra si un ulcior cu apa "( I Rg.19, 5-6 )
Ingerul l-a vizitat din nou, l-a pus inca o data pe Ilie sa manance si sa se intareasca, pentru ca iarasi sa fie in stare sa primeasca mesajul lui Dumnezeu si sa purceada la indeplinirea poruncii lui Dumnezeu. Exista un inteles adanc in aceasta relatare, care ne poate incuraja, daca ne reamintim de ea in orele noastre de slabiciune. Dumnezeu e langa toti aceia care ii fac voia, iar ingerul lui ii intareste si fizic si moral. Ilie a fost primul care l-a numit pe domnul :" Dumnezeul ostirilor ". El L-a vazut pe Dumnezeu ca pe Stapanul lumii angelice, o lume de sus deasupra lumii noastre. Astfel, profetul stia ca Dumnezeu e in lume, desi necontinut de creatie. El L-a cautat pe Dumnezeu in toate lucrurile si a vazut ca nimic nu-L cuprindea, nici chiar furtuna cea mai mare sau cataclismul. L-a gasit in " murmurul blandei taceri ". Dupa Sfantul Isaac Sirul , ingerii au fost creati in tacere si in aceeasi tacere Ilie L-a aflat pe Dumnezeu.
Lui Ilie nu i-a fost dat sa moara, ci a fost stramutat la cer, dupa cum spune si despre Enoh."...deodata s-a ivit un car si cai de foc si, despartindu-i unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer..." (IV Rg. 2, 11 )
Ilie este recunoscut ca unul dintre cei mai mari profeti evrei si Biserica Rasariteana l-a inclus in calendarul sfintilor. Sarbatoarea lui este la 20 iulie si este celebrata cu mulat evlavie, iar multe biserici ii poarta numele.
Dupa plecarea in carul cu foc, Ilie a fost succedat de Elisei, care n-a avut taria de caracter sau personalitatea lui Ilie. (...) Israelul era sub amenintarea Siriei, si Elisei sculandu-se intr-o dimineata in zori , a iesit afara si a observat minunea unui oras inconjurat de cai si care. Servitorul lui Elisei a strigat :" Vai stapanul meu, ce sa facem ? El insa i-a zis : Nu te teme, pentru ca cei ce sunt cu noi sunt mai numerosi decat cei ce sunt cu ei. " ( IV Rg.6, 15-16 ) Elisei s-a rugat ca ochii servitorului sau sa fie deschisi, si asa au si fost. Ceea ce a vazut al a fost muntele acoperit cu cai si care de foc care-l inconjura pe Elisei.
Intr-adevar " avem de partea noastra mai mult decat au ei de aprtea lor". Profetul a stiut, fara sa aibe nevoie sa vada, dar el s-a rugat ca servitorul sau sa poata vedea fizic ceea ce el vedea spiritual. Mult mai tarziu , Iuda Macabeul a fost, la fel protejat de o viziune.
Si, tot asa , Iisus va spune intr-o zi ca ar putea chema in ajutor ostirile ceresti, daca ar vrea, dar a ales sa biruie , singur pe cruce.
" Cel ce a fost inger in trup, temei proorocilor, al doilea mergator inainte venirii lui Hristos, Ilie maritul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile izgoneste si pe cei leprosi curateste; pentru aceasta, si celor ce-l cinstesc pe dansul le izvoraste tamaduiri." ( Apostiha )
Nota:
Text preluat din cartea " Sfintii Ingeri ", autoare fiind maica Alexandra, Principesa Ileana a Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu