Pazirea mintii de curiozitate
" Dupa cum e necesar a ne pazi mintea de ignoranta, cum am spus, tot atat de necesar este s-o pazim de curiozitatea nemasurata, opusa ignorantei.
Fiindca odata ce am incurcat-o cu multe ganduri si cugete desarte, dezordonate si neingaduite, o facem incapabila.
Nu mai este in stare a dobandi ceea ce -i este necesar adevratei noastre mortificari si perfectiuni.
De aceea, trebuie sa te ocupi numai de acele lucruri care sunt necesare, chiar daca ti-ar mai fi permise si altele.
Aduna-ti atat cat poti in tine gandirea. Totdeauna. Informeaza-o despre lume, de cele ce se petrec in Univers. Informatiile, noutatile proaspete si toate prefacerile si schimbarile mici si mari ale lumii si ale tarii tale sa fie pentru tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Dar chiar daca iti sunt aduse de altii, respinge-le, departeaza-le de la inima si imaginatia ta.
Fii un culagator harnic al lucrurilor duhovnicesti si ceresti.
Nu cauta sa cunosti altceva decat pe Cel Rastignit, Viata si Moartea Lui. Acestea cer luarea aminte a ta.
Astfel vei fi bineplacut lui Dumnezeu, Cel ce socoteste alesii si iubitii Lui pe cei ce-L iubesc si-nvata a face voia Lui. Orice alta chestiune, orice alta informatie si intrebare este egoism si mandrie. Prin aceste unelte diavolul cauta sa castige vointa celor ce dau atentie vietii duhovnicesti. El lupta din toate puterile si se sileste a invinge mintea lor cu curiozitati de acest fel.
El vrea sa cucereasca prin aceste mijloace ambele, mintea si vointa. Prin urmare, cauta adesea a da oamenilor notiuni , fie ele chiar inalte, subtile si curioase, mai ales celor ce vor sa le pastreze in minte si celor ce repede se ataseaza lor.
Stapaniti de placeri, de discutii asupra acestor notiuni inalte, prin care ei gresit socotesc a placea lui Dumnezeu, uita a -si curatii inimile, a se gandi la slaba lor cunoastere, la adevarata mortificare si la taierea vointei.
Sunt cuprinsi de patima mandriei si devin ei insisi idolii cugetarii lor.
De aceea incet-incet, pe nesimtite, fara a-si da seama, ajung a crede ca numai au nevoie de sfatul altora.
Atunci se obisnuiesc, in orice trebuinta, sa alerge la propria lor judecata. E un lucru foarte periculos si greu de indreptat, fiindca aroganta gandirii e mai periculoasa decat cea a vointei. Cand aroganta vointei, manifestata in minte, e mai usor a fi remediata, supunanadu-se celei ce-i urmeaza.
Dar cand mintea are o opinie gresita, ca judecata ei este mai buna decat a celorlalati, cum si prin ce poate fi corijata?
Si cum poate un om sa se supuna rationamentului celorlalti cata vreme il considera nu asa de bun ca al sau? Daca-i asa, ca ochiul sufletului , care-i mintea, prin care e capabil omul a recunoaste si acurati aroganta vointei , este asa de slab, orb si plin de mandrie, cine-l poate vindeca?
Si daca lumina-i intuneric si adevarul logic eroare, cum poate ilumina ori corecta pe celelalte? Pentru caest motiv sa rezisti pe act iti este cu putinta acestei arogante periculoase a mintii, inainte ca ea sa patrunda in simtirile tale; si rezistand curata-ti gandirea in toate adancimile si unghierele ei si supune opinia ta parerii altora.
Fii nebun, neintelept pentru iubirea lui Dumnezeu si atunci vei fi mai intelept decat Solomon. " De socoate cineva din voi sa fie intelept in veacul acesta, sa se faca nebun ca sa ajunga intelept. Pentru ca intelepciunea lumii acestea este nebunie inaintea lui Dumnezeu ." ( I Corinteni 3, 18-19)
Nota:
Fragment preluat din cartea "Razboiul nevazut" a Sfantului Nicodim Aghioritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu