"In padure azi la noi
A fost mare taraboi
Si acum, la judecta
Toata lume-i convocata.
Vinovatul e-un arici,
Mic, cu ochii de sclipici,
Cu burtica rotunjoara
Si tepos din cale-afara.
Pe banca de acuzare
Sta cu mare indignare
Coana vulpe cea roscata.
Completul de judecata
Sta pe-o buturuga-nalta
Si il are-n frunte, drept,
Pe bursucul intelept.
Toata lumea se aseaza
Si procesul debuteaza.
Vulpea,partea paratoare,
Se ridica in picioare:
- Eu, onorata instanta,
Sunt o doamna cu prestanta
Blanda-n port si in privire
Si nu-mi ies usor din fire.
Insa ieri ca niciodata,
Mergand eu la Metro-balta
Ca sa cumpar niste peste,
M-am trezit ca se iveste
Drept in fata un arici.
Si in tepii lui de brici
Am bagat, fiind si ceata
Laba mea din dreapta fata.
Ce-a urmat, nu va mai spun
Am cazut lata in drum,
Drept intr-o baltoaca mare
Si urat mirositoare.
Palaria dantelata
Mi-a cazut pe ochi murata,
Iar umbrela a zburat
La un iepure in cap.
Iepurele cavaler,
Luand umbrela usurel,
A venit ca sa ma tie,
Dar eu neagra de furie,
Nevazand pe-altcineva,
C-ariciul nu mai era,
Mi-am varsat focul pe el
Si,prinzandu-l frumusel,
I-am trantit o laba buna,
De-a ramas cu dintii-n mana
Deci de toate-aceste fapte
Il declar dupa dreptate
Vinovat pe-ariciul care
Mi-a iesit atunci in cale.
Daca nu s-ar fi ivit
Si nu m-ar mai fi ranit,
Eu nu m-as fi maniat
Si nici nu l-as fi lasat
Pe iepure fara dinti.
Deci va rog sa chibzuiti
Si sa pedepsiti indat'
Pe ariciul vinovat.
Completul de judecata
Vrand si partea acuzata
S-o asculte, pe arici
Il intraba : Tu ce zici ...?
Dar ariciul tace malc,
Sau poate tace cu talc...
Dupa doua ceasuri bune
De deliberari comune,
Completul de judecata
Citeste sentinta data:
Vinovata-i vulpea care
A lasat sa se strecoare
In casa inimii sale
Trei patimi vatamatoare:
Mandria, boala strabuna,
Mania,fiica ei buna
Si -ndreptatirea de sine.
Toate trei sunt patimi fine
Care-n inima se-ascund
Si se-arata cand si cand
De-ar fi fost duhovnicesca
Vulpea ca sa se smereasca,
Ar fi zis c-a ei e vina,
Nu ariciul cu pricina
Si ca i se-ntampla toate
Pentru ale ei pacate.
Nu ariciu-i vinovat
Ca dansa s-a maniat.
El chiar i-a facut un bine
Findc-a ajutat-o-n fine
Sa-si cunoasca neputinta
Si sa-nceapa nevointa
Curatirii de pacat.
Deci ariciu-i achitat,
Iara vulpea drept canon,
A primit acum un tom
Din Mica Filocalie
Sa citesca la chilie
-Adica la vizuina-
O invatatura plina
De mare intelepciune
Avva Dorotei, ce spune:
" Dar pentru ca nu ne defaimam pe noi insine la orice, ba adesea gasim fel de fel de indreptatiri, ne asemanam cu un vas foarte curat pe dinafara, iar inauntru plin de rau-miros, din care, dind cineva cu pietricica si spargandu-l, iese afara tot raul-miros. Deci va intreb : acea pitricica a pricinuit raul-miros in vas, sau numai i-a dat prilej sa iasa afara ? Asemenea este si cel ce se indreptateste si zice : eu sedeam cu pace si cutare cuvant al fratelui m-a tulburat. Lui i se pare ca era linistit, dar patima o avea in sufletul sau si nu o simtea." ( Avva Dorotei, Cuvinte si invataturi de suflet folositoare )
Nota:
Poezia Ariciul preluata din colectia de " Poezii cu iz de Filocalii " editare , ingrijita de Manastirea Diaconesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu