"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

luni, 6 ianuarie 2014

Sfantul Vasile cel Mare chipul lui Dumnezeu !


“ (…) Vasile era stralucitor. Dascal prin fire si prin educatie. Invatatura se facea in Biserica, in catedrala. Invataceii erau foarte multi si de tot felul : clerici,barbati si femei din toate paturile sociale, cu carte sau fara carte. Adesea il ascultau si ereticii, banuitori, gata sa-I puna intrebari inselatoare, gata sa iasa afara sis a-l critice, neintelegand adancul spuselor lui. Busola si temelia ii era Sfanta Scriptura. O avea neincetat deschisa inaintea lui, pe tetrapodul de lemn. Doar ca Scriptura nu-I era un text cu ajutorul caruia sa-si sustina propriile conceptii, ci Cartea cea preasfanta o avea spre a arata cat de autentica este Traditia Bisericii, teologia ei, ethosul ei, viata ei. Cartea ii era ca o masura in sustinerea si indreptatirea adevarului trait de Biserica. Nu-I erau dragi alegoriile. Era de un realism total. Roadele au venit repede. Cezareea, reduta rasariteana a Ortodoxiei, a simtit o mare usurare sufleteasca. De ce ? Fiindca acum prin invatatura lui Vasile, stia si mai bine de ce sa staruie in Ortodoxie; putea sa-i combata si mai convingator pe eretici.
Prin invatatura lui, unii se intarea in credinta, altii o regaseau iar altii deveneau capabili sa o apere.Vasile ajunsese asadar sprijinul si inflacararea credinciosilor secure si foc ereticilor. Pe carturari ii infrunta el insusi. Cauta totdeauna ca disputa sa fie public, in vazul si-n auzul lumii.Castigul era astfel indoit. Asadar atmosfera din capital Capadociei se schimbase radical de la sfarsitul lui 364. Pana atunci arienii avusesera intaiul cuvant. Tinusera prelegeri, castigasera adepti, ii speriasera pe cei sovaielnici sip e majoritatea celor nestiutori de carte.Creasera o atmosfera de nesiguranta printre ortodocsi, care nu se mai aratau atat de siguri pe ei insisi. Acestia ajunsesera intr-o situatie critica. Inca o lovitura si s-ar fi parbusit. Insa n-a ingaduit Duhul Sfant. Caci avea nevoie, pentru Biserica Lui, de o reduta puternica.Si-n loc de prabusire, Cezareea l-a dobandit pe Vasile, care i-a intarit pe credinciosi. Si-apoi incredintandu-se cu totii de adevarul lor, i-au silit pe arieni sa dea inapoi.
La inceput, acestia reactionasera, cerand sprijinul statului. Inaltii demnitari ii sprijinisera. Insa valul cel nou starnit de Vasile se facea tot mai mare si mai amenintator, sfaramand totul in calea lui. Arienii trimisi sa infaptuiasca supunerea Cezareii au fost pusi pe fuga. Incepusera sa se teama si de ei insisi. Rusinea pe care o simteau se preschimba in ura si incoltea gandul razbunarii.Si nu era putin lucru. Grigorie aminteste ca a fost pentru intaia data cand arienii au fost biruiti. De atunci capadocienii nu considera nimic mai propriu lor decat  Ortodoxia. Poporul, credinciosii, toti cei ce n-aveau vre-o slujire speciala in Biserica, aratau o incredere oarba in Vasile. Si cum ar fi fost cu putin latfel, de vreme ce acesta i-a ajutat sa-si dobandeasca siguranta in ei insisi, in credinta lor ? Poporul cel simplu este in chestiunea aceasta sincer, si-si manifesta recunostiinta. Vasile cel luminat de Duhul Sfant, alesul lui Dumnezeu. Aveau in el incredere desavarsita.De aceea, cititorule, sa nu-ti para ciudat ca adesea oamenii acestia se adresau parintelui lor celui sfant in orice chestiune.A veau intre ei neintelegeri pe crae nu si le puteau rezolva ? – alergau la Marele Vasile. Erau prigoniti sau hartuiti ? Aveau trebuinta de ajutor ? – bateau la usa lui.
Toate acestea dovedesc ca autoritatea lui era foarte mare in Capadocia. Nu doar in Biserica.Acelasi lucru era valabil si pentru toate puterile politice ale catatii. Toti il stiau. Pana si in piata. Pretutindeni avea trecere. Si pe oriunde trecea crea o atmosfera calda, entuziasta. Impresiona pur si simplu prin prezenta lui. Dar si prin tot ce se auzea despre el. Tti ii cunosteau viata. Ca era fiu de nobil, dar isi impartise averea saracilor. Nu-l interesau bunatatile pamantesti. A studiat la cele mai vestite scoli ale paganilor. Chir si la Atena. S-a dovedit un mare otrator. Dar mai apoi s-a facut ascet si monah. Cartile pe care le scrisese incununau intreaga lui activitate.
– Dar cum de-a izbutit asa de bine in toate ?- poate intreba cineva. Fiindca s-a izbavit de cugetele cele omenesti. Nu s-a plecat cu slugarnicie inaintea celor mai mari ai pamantului. A stat inaintea lor fara teama. In arta argumentarii nu l-a egalat nimeni.- Dar omul asta i-atat de palid ! Mai ca nu te sperii vazandu-l !...
- Nu prietene. Daca-l cunosti mai indeaproape ai sa te incalzesti- chiar si-n vreme de iarna- la flacara lui. Este, dupa cum vezi , palid. Dar nu te face sa-ti fie mila de el. Dimpotriva, te face sa-l admiri. E putin la trup, dar cand paseste simti cum drumul , piata, Cezareea intreaga se unple de prezenta lui Vasile. Posteste foarte aspru. Paine si sare, asta ii e mancarea de toate zilele ! Si-n loc de vin, apa. Insa n-o spune, isi ascunde virtutea. Cand merge este ganditor. Cand vorbeste este retinut si masurat. Cand ii ceri ceva, un sfat, ajutorul ti se daruieste intreg. Toti il admira, desi e numai piele si os, purtand o rasa ieftina si invechita, iar pe dedesubt o haina din par chiar si noaptea…Credinciosii vedeau in Vasile chipul lui Dumnezeu.
Vedeau pasind printre ei voia dumnezeiasca, sfantul. Paganii il priveau ca pe ceva sacru. De aceea erau cu luare aminte la el; cateodata chiar il respectau aproape ca si cei credinciosi. “
 
 
Nota : Fragment preluat din cartea " Viata Sfantului Vasile cel Mare "autor Stelianos Papadopoulos

2 comentarii:

  1. Alexandra, îmi place ce ai scris pe acest blog, dar şi frumoasele icoane afişate. Doamne ajuta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Sorin . Ma bucur ca-ti place Aer Duhovnicesc ! :)))
      Minunat este Domnul intru sfintii Lui, nu-i asa ?! Doamne ajuta !

      Ștergere