Inaltarea Domnului

" Suntem la inceputul zilei acestui mare praznic prin care omenirea prin persoana Mantuitorului Hristos este inaltata spre slava cereasca, ziua Inaltarii Domnului...sarbatoare unica in toata istoria neamului omenesc. Pentru ca de-a lungul istoriei s-au mai ridicat la ceruri doi oameni de care vorbeste Biblia, Enoh si Ilie, insa ei au fost ridicati de Dumnezeu la ceruri si sunt undeva in vazduh. Dumnezeu stie locasul lor si de acolo vor veni cu trupul, sa-si lase trupul pe pamant, sa fie ucisi la sfarsitul istoriei neamului omenesc, ca dupa aceea sa-si capete fiinta duhovniceasca, precum toti cei inviati si sa se inalte si ei la ceruri, impreuna cu sufletele celor care vor fi mantuiti.

Deci cei doi , Enoh si Ilie, au fost ridicati de Cineva, de Dumnezeu la ceruri.

Iisus Mantuitorul Se ridica prin puteri proprii, Se inalta la ceruri, pentru ca era Insusi Dumnezeu. Trupul Mantuitorului Hristos era un trup cu totul special, un trup indumnezeit.
Daca ati luat seama la Evanghelia citita in seara aceasta, Iisus Mantuitorul Se arata ucenicilor Sai si ei se uita la El si li se pare ca vad duh.

Iisus ii indeamna sa priveasca bine si sa vada mainile si picioarele strapunse de pe Crucea Golgotei, ca nu este duh, ca duhul nu are carne si oase- cum avea El atunci, intre Rastignire, Inviere si Inaltare. Si ca sa-i poata convinge , ii indeamna sa-I dea ceva de mancare. Si mananca in fata lor, mananca dintr-un fagure de miere si dintr-un peste fript pe jaratic.
Nu-I era foame lui Iisus , insa vroia sa vada ei ucenicii, ca El este acelasi care a fost cu ei inainte de Inviere.

Iisus intr-adevar purta dupa Inviere un trup cu totul indumnezeit. De pilda merge pe drum catre Emaus si apare ca din senin intre cei doi apostoli, Luca si Cleopa. Ii intreaba despre ce vorbesc si merge cu ei pana la Emaus, un sat langa Ierusalim. Acolo intra in casa unde se duceau apostolii, sta la masa cu ei si la un moment dat binecuvanteaza painea pusa inaintea lor, o frange si le-o da. Si cand a frant painea , L-au cunoscut in acest gest ca este Iisus, Cel care a fost cu ei inainte de Rastignire.
Si in clipa urmatoare Iisus a disparut dintre ei, a intrat in planul Sau dumnezeiesc.(...)
Iisus apare intre ei asa..., cu usurinta si ei sunt in indoiala: este El sau nu este El ? Asa incat Mantuitorul Hristos, timp de 40 de zile dupa Rastignire si Inviere , S-a aratat apostolilor Sai ca sa-i convinga ca El Insusi este, Cel ce a fost cu ei trei ani si jumatate, cat a fost cu ei pe pamant.
Si intr-o zi ca astazi , intr-o joi, 40 de zile de la Inviere, Iisus S-a dus la apostoli si i-a chemat pe muntele Eleonului. Muntele Eleonului este un munte inalt, intre Ierusalim si Betania; acolo S-a inaltat la cer. Este si astazi - cine a fost la Ierusalim stie- locul de unde a saltat Iisus.
E o piatra acolo si pe piatra este urma piciorului. Si toti arata : iata , aici este locul de unde Iisus S-a inaltat la cer. Este o forma , o amprenta a piciorului Sau dumnezeiesc. Inca un semn ca era trup, era carne , era os, piciorul care s-a ingropat in piatra.
Pentru ca era Dumnezeu, Si-a facut loc si in piatra de aceea este acest loc pe Eleon si astazi.(...)

Iisus se inalta la cer. Apostolii, si Maica Domnului de asemenea, erau in jurul lui Iisus care Se inalta la cer. Si apostolii, cand L-au vazut inaltandu-se cu trupul la cer... era o dubla sensibilitate in inima si in mintea lor : pe de-o parte se inspaimantau si le parea rau ca se despart de acest dumnezeiesc Pastor al lor, pe de alta parte se bucurau ca Iisus, in care ei isi pierdusera nadejdea la un moment dat, in momentul Rastignirii, totusi era Dumnezeu si acum se inalta la cer. Si Iisus se inalta binecuvantandu-i, pe inaltimea cerului, pana cand un nor s-a asezat intre Iisus si apostolii care priveau.
Era si Maica Domnului acolo, de fata. Si in momentul cand Iisus a fost acoperit de nor, au parut doi ingeri ai au spus :" Barbati galileeni, pentru ce priviti la cer dupa Iisus ?
Caci iata, acest Iisus, cum L-ati vazut inaltandu-se , asa se va cobori la Judecata de apoi. Va veni in slava, sa judece vii si mortii ". ( Matei 24:30)
Si s-au despartit apostolii de Iisus si s-au intors la Ierusalim...si erau nedespartiti de Templu. Ziua si noaptea se rugau in Templu, asteptand fagaduinta Duhului Sfant.
Ca Iisus le-a fagaduit : " Iata , Ma duc la Tatal si am sa va trimit de acolo pe Duhul Sfant, care de la Tatal purcede " ( Ioan 14:15 ).
Deci Iisus S-a inaltat la ceruri si a fost asezat de-a dreapta Tatalui, in Sfanta Treime, Dumnezeul nostru. Pentru ce S-a inaltat Iisus la cer?
Pentru doua sau trei motive. S-a inaltat la cer ca sa roage pe Tatal ceresc sa trimita lumii pe Duhul Sfant, Mangaietorul. Trimiterea Duhului Sfant catre apostoli avea sa descopere acelora tot ceea ce i-a invatat Iisus. Pana atunci erau uituci, cum suntem si noi, pacatosii , uitam. Insa atunci..., cand S-a pogorat Duhul Sfant peste capetele lor, le-a deschis mintea, acest capac umbros care apasa adeseori peste mintea noastra a fost ridicat, era o comuniune intre ucenici si dumnezeire, prin aceasta lucrare a Duhului Sfant pogorat asupra lor (...)
Alt motiv pentru care S-a inaltat la cer Iisus, a fost si acela , ca sa ne arate drumul spre cer. Pentru ca si noi pamnatenii, prin El , Iisus Hristos, mergem pe aceeasi cale catre Imparatia cereasca. (...)
Cel ce are duhul smerit si traieste in aceasta viata in duhul smerit al lui Iisus Hristos, acela se poate inalta la cer. Aceasta este calea de la pamant la cer, pe acasta verticala, asa cum S-a ridicat si Iisus Hristos de pe pamant la cer, pe muntele Eleonului.
In continuare vreau sa va citesc ceva, de la un predicator vestit al Bisericii Ortodoxe, Ilie Miniat. De pilda, aceasta Inaltare la cer a Mantuitorului Hristos se aseamana cu suisul vulturului care isi invata puii sa zboare : merge inaintea lor, iar puisorii dupa el.
" Dupa cum vulturul , void sa arate micilor sai pui, inca nedeprinsi, cum sa zboare in drumul neobisnuit al vazduhului, ii conduce mergand inaintea lor, tot asa , pe cararea necalcata a cerului, pe care nu s-a artat urma de om, a zburat Domnul inaltat, mergand inainte, conducand ca pe niste pui , sufletele dreptilor.(...)"
Dar nici fericitii ingeri nu inteleg Inaltarea slavita, cu trupul, a Mantuitorului Hristos.
Acum iarasi vazandu-L pe El ca se inalta la cer imbracat cu trup omenesc, si acesta insemnat cu stigmatele ranelor si inrosit cu precuratul Lui sange ce a curs din coasta, stau la indoiala in fata minunii straine si intreaba : " Cine este Acesta care vine din Edom? Si pentru ce sunt hainele Lui rosii?

Dar iconomie este ceea ce se vede : Stapanul iubitor de oameni vrea sa infatiseze si in ceruri simbolurile patimii, semne nesterse ale dragostei catre noi si ale biruintei puternice impotriva stapanitorului lumii(...)

Trebuia negresit sa se inalte Hristos la ceruri cu acelasi trup pe care l-a luat, mai intai ca sa fie mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, aratand Ttatalui cel ceresc cel fara de inceput, trupul acela fara de pacat, pe care l-a adus pe Cruce jertfa curata si nepangarita, ca sa-L imblanzeasca fata de pacatele noastre.
Al doilea ca sa avem noi, care am fost botezati in Hristos, care am trait dupa Hristos, nadejde sigura si neclintita a invierii in trup. Pentru ca, daca Hristos a inviat in trup, daca a fost slavit in trup, El care este capul credinciosilor, trebuia de asemenea sa invie in trup, ca sa fie slaviti in trup si credinciosii care sunt madulare ale lui Hristos.(...) De aceea spune Pavel :" Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti, si cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti " . ( I Corinteni 15:48 )
Cat de neinteleasa este maretia binefacerilor lui Dumnezeu, cat sunt de inalte maririle firii noastre ", omenesti !
" Dar daca dumnezeiescul nostru Tata si Invatator S-a inaltat de pe pamant la cer , totusi nu ne-a lasat orfani. Cand Ilie Tezviteanul a fost inaltat cu caruta de foc la cer, ca sa mangaie pe ucenicul sau Elisei, i-a lasat cojocul. La fel inaltandu-Se Dumnezeu Iisus Hristos, ne-a lasat ca mangaiere imbracamintea dumnezeirii Sale pe care a purtat-o pe cand era om, adica Trupul Lui cel preafericit, in infricosatoarea haina si taina a sfintei Euharistii ". (...)
Pentru aceasta ne mangaie zicandu-ne :
" Iata , Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacului "

Nota :

Fragment extras din cartea " Parintele Sofian"