"Dimineaţa, a doua
zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Şi văzând un smochin lângă
cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis
lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat
îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul
îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea
credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci
şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. Iar după ce a
intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii
poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea
aceasta?Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe
care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru
sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe
Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El:
Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. Dar ce vi se pare? Un om avea doi
fii.
Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în
via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la
al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi
căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui:
Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi
desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan
la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au
crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în
el.Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit
vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o
lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe
slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.Dar lucrătorii, punând mâna pe
slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele
tot aşa.
La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul
meu.Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este
moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna
pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis. Deci, când va veni stăpânul viei,
ce va face acelor lucrători?I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde,
iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor
Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au
nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul
a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri"?De aceea vă spun că
împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face
roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea
îl va strivi. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că
despre ei vorbeşte.Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl
socotea prooroc."
Sfanta Evanghelie dupa Matei 21,18-46
"Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru
Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel
frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne
impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind
poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că
a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o
preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda,
unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut
să împlinească întru toate voia
Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat.
Fericitul Iosif este omul
vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de
părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacov. Fraţii lui l-au vândut în
Egipt. A ajuns în Egipt şi așezarea sufletului său a fost probată într-o ispită
peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a
ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele
Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a
salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi,
pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl
pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.
Tot în această zi
de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o
minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un
smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră
Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei
credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că
Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, și noi suntem datori să-i oferim
Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade.
Smochinul cel blestemat
de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos
răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte
şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine.
Se spune în Sinaxarul de
la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat
niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor - să înţelegem în vremea
propovăduirii Sale - dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă
din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească
să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paşti, în care
vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi
înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu
şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic. "
Nota : Talcuire la Evanghelia de catre parintele Teofil Paraian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu