"Pentru a ne pastra pacea sufleteasca trebuie sa intram mai des in noi insine si sa ne intrebam : unde sunt ? " Sfantul Serafim de Sarov


Faceți căutări pe acest blog

marți, 25 iunie 2013

Un chip sfant si dulce !




Totdeauna obarsia si mediul inconjurator in care traieste o persoana joaca un rol important in formarea caracterului ei. Cei care vin in viata aceasta intr-un mediu bun si binecuvantat, intr-o atmosfera care miroase a tamaie, vor fi judecati foarte aspru. Nu acealasi lucru se poate spune despre cei care, din pricini pe care nu le stim, se nasc in niste familii in care parintii nu au simtaminte binecuvantate, pe care sa le transmita copiilor lor lor. Desigur pentru fiecare se iau in considerare conditiile sub care vine in lume, sub care creste si se fomeaza. Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu David, slujitorul si prietenul Preabunului Dumnezeu, s-a nascut in 1519 in Gardinita din Locrida, localitate care astazi se numeste Kiparisi. Parintii lui ,Hristodul si Teodora, erau cinstitori de Dumnezeu si plini de fapte bune.Tatal Cuviosului, care era impodobit cu evlavia si cu dumnezeiescul har, avea si vrednicia preoteasca.(…) Asadar David a crescut in biserica. Adeseori era vazut privind cu insistenta icoanele sfintilor si mai ales icoana SfantuluI Ioan Botezatorul, in fata careie statea ceasuri intregi.
– Parinte , - intreba sotia lui- ce face acest copil in fiecare zi inaintea icoanei Sfantului Ioan Botezatorul? Parca vorbesc impreuna. – Bine ai observant- a raspuns Acela. ( …) – David ce iti place mai mult in biserica ? – Tronul lui Iisus Hristos, ochii Maicii Domnului si aripile Sfantului Ioan Botezatorul.
Intr-o dimineata s-au trezit din somn si nu l-au mai aflat pe David in patul sau. Au iesit afara si l-au cautat, in gradina unde obisnuia sa mearga. Au mers la biserica, l-au cautat prin vecini si peste tot unde ar fi putut merge dis-de-dimineata, dar nu la-u gasit nicaieri. La inceput s-au nelinistit, iar seara cand au ajuns acasa, erau cuprinsi deja de deznadejde.’ Nu cumva s-a dus la mare? Nu cumva a cazut undeva ? Astfel de intrebari le treceau prin minte. Dar cu toate acestea ceva le spunea sa nu se nelinisteasca, caci copilul era atat de atent si cuminte, incat niciodata nu se ingijorasera din pricina lui. A doua zi a aflat tot satul. David a disparut intr-o zi de marti, iar pana joi a aflat tot tinutul de disparitia sa si a fost cuprins de neliniste.” David copilul ce sfant al preotului din Gardinita, a disparut. A plecat de acasa de marti dis-de –dimineata” Preoteasa era la un pas sa-si piarda mintile .
In afara satului era o bisericuta in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul.- Parinte nu mergem maine la Biserica SAfantului sa facem o Liturghie? Este si sambata, iar David al nostru il iubea atat de mult pe Sfantul Ioan. Vom merge si noi sa-l rugam pe Sfant pentru copil.Vom chema tot satul si poate rugaciunea vreunui sfant va ajunge la tronul lui Dumnezeu prin mijlocirile Sfantului Ioan Botezatorul. A doua zi preotul si-a luat vesmintele, prescurile si sfantele vase pentru Sfanta Liturghie si impreuna cu copii lui a plecat inainte la biserica Sfantului Ioan. In urma lui trebuia sa vina tot satul. Au ajuns la bisericuta care era descuiata.” Cum am lasat biserica descuiata ? s-a intrebat preotul. A intrat inauntru si ochii i-au cazut pe catapeteasma. “ Doamne, dar ce este aceasta …? “ si-a zis in sine si a cazut in genunchi plangand. Preoteasa , pana sa prinda de veste ce sa intamplat, a auzit pe unul din copii ei straigand cu bucurie” Mama, ia te uita ! David este in fata icoanei Sfantului Ioan cu mainile incrucisate! (…)
 – Ce faci aici copilul meu? – l-a intrebat tatal lui. Cum ai ajuns aici? Unde ai fost atatea zile? – Cum unde am fost ? – a raspuns copilul. Nu ma vedeti ? Sunt in casa Sfantului Ioan Botezatorul. El insusi m-a adus aici, dupa care s-a asezat la locul lui. Iar eu stau si il privesc bucurandu-ma. Nu ma lasa inima sa plec de langa el. Apoi cum as fi plecat singur, nestiind drumul ? – Dar cum te-a adus aici ? Nu vezi ca sfantul este in icoana lui? – Voi nu stiti. Iese si umbla, vorbeste, iti apare si in somn si atunci cand esti treaz. – Ce sunt aceste cuvinte pe care le spui copilul meu ?
– Sunt niste cuvinte adevarate. In acea zi dis- de – dimineata mi-a aparut in somn si m-a intrebat:” Vrei sa vii in casa mea ?, iar eu i-am raspuns :” Unde este casa ta ? Eu stiu ca stai in biserica in icoana ta “. Atunci mi-a spus:” Am si casa. Urmeaza-ma si vei vedea. Si m-am sculat repede si l-am urmat. - ? Dar nu te-ai temut? – Cum sa ma tem , cand Sfantul Ioan era langa mine si ma tinea de mana? Era viu, asa cum este si in icoana. El m-a adus aici si cand am ajuns in fata icoanei lui a intrat in ea. Apoi mi-a spus : Sambata va veni tatal tau si va savarsi aici Sfanta Liturghie”.
De aceea nu m-am intors acasa, pentru ca va asteptam pe voi. Are un chip atat de dulce si de dragostea lui mi s-a umplut inima. Ochii copilului  straluceau si toata fata ii era luminta. Dar era nedumerit si nu intelegea de ce s-au nelinistit parintii si fratii lui pentru el .” Doar v-am spus ca Sfantul Ioan a fost langa mine. Nu ma vedeti ca in fiecare zi merg si stau inaintea lui? Tata, nu l-ai vazut pe Sfantul Ioan cat de mult ma iubeste si cat de multi il iubesc si eu? (…) S-a savarsit Sfanta Liturghie cu intreg satul, intr-o atmosfera de mare evlavie. De acum inainte copilul se misca nestingherit in Biserica Inaintemergatorului pe care il considera prietenul sau.” 
 
 Nota: Fragment preluat din cartea “Cuviosul David Batranul “

luni, 17 iunie 2013

Responsabilitatea rugaciunii !

 
Multi oameni, chiar daca nu se roaga in mod deosebit, recunosc puterea si valoarea rugaciunii si in momente foarte grele ale vietii lor recurg la ajutorul Bisericii si al manastirii si ii roaga pe preoti si pe monahi  sa se roage pentru ei.
Acesta nu este un lucru rau, insa poate arata ca ei insisi nu vor sa-si asume efortul rugaciunii ( pentru ca rugaciunea necesita un efort ). Daca insa ne doare ceva, cei mai in masura sa ne rugam suntem noi insine. Atunci rugaciunea noastra dobandeste un avant deosebit si poate fi auzita de Dumnezeu. Aceasta rugaciune trebuie sa aiba un corespondent in viata noastra, sa se imbine cu o lupta duhovnicesca mai intensa.
Un tata l-a vizitat pe parintele Paisie.Cu multa durere i-a spus: - Parinte, roaga-te, fa ceva. Copilul meu este foarte bolnav. Batranul i-a raspuns: Eu o sa fac ceva, dar tu ce vei face? Ceva trebuie sa faci. – Ce sa fac, parinte ? Spuneti-mi, si orice imi veti spune o voi face.- Sa duci o lupta.
De exemplu, renunta la o patima de-a ta. Fumezi ? – Da, parinte. – Atunci pentru sanatatea fiului tau, renunta la tigari. Omul a scos imediat pachetul de tigari si l-a lasat acolo, spunand: - Pentru sanatatea fiului meu, din acest moment voi renunta la tigari! Si, intr-adevar, copilul s-a vindecat.
Alta data s-a petrecut o intamplare similara, cu final diferit. Un tata l-a rugat pe batranul pentru fiul lui bolnav. Batranul i-a raspuns cu aceeasi cuvinte:- Eu o sa fac ceva, dar tu ce vei face ? – Orice imi spui, parinte ! Pentru sanatatea fiului meu si daca imi spui sa sar de la etajul al saselea al cladirii unde locuiesc, o voi face. – Bine, a raspuns batranul, nu trebuie sa sari de la al saselea etaj. Renunta la o patima. Daca fumezi, renunta la fumat. Tatal nu a fost de accord. - Parinte , sar de la etajul al saselea, dar la tigara nu pot renunta ! Si, din pacate, copilul lui nu s-a vindecat. Tatal nu a vrut sa contribuie la stradania si la rugaciunea batranului. ‘”
Cocluzie:
Un crestin la- rugat pe parintele Epifanie Teodoropulos: - Parinte rugati-va pentru mine! Parintele Epifanie i-a raspuns foarte intelept: - Copilul meu, daca eu ma rog si tu dormi, nimic nu se va realiza “
 Nota : Fragment preluat din cartea “Sfantul Luca al Cimeii – Minunile contemporane “  Arhimandrit Nectarie

Din Germania la Chicago !


“ Ma numesc G.D. Era in 17 ianuarie 2007, pe atunci locuiam in Germania. Aveam un magazine in orasul Detmolt. Prietenul meu, Th. G., se afla in Chicago si se pregatea sa vina in Grecia.
In ajunul plecarii lui a simtit dureri puternice in zona abdomenului. A fost transportat la spital si doctorii i-au fcaut o injectie cu morfina, ca sa se linisteasca, pentru ca durerea era ingrozitoare si apoi i-au facut analizele. Sotia lui mi-a dat telefon si mi spus ca Th. Se afla la spital si sufera.Mi-a cerut sa ma rog pentru el.In ziua aceea au venit la mine l amagazin, niste prieteni de-ai mei din Grecia si mi-au adus Paraclisul Sfantului Luca si icoana lui. Eu nu il cunosteam pe sfant. Prietenii mei mi-au vorbit despre el. In timp ce vobeam, a telefonat sotia lui Th.Eu , absolut spontan, fara sa ma gandesc prea mult, i-am spus: - Spune-I lui Th. Sa stea linistit. O sa ii trimit in seara asta un nou sfant din Rusia.
Nu stiu cum mi-a venit sa spun asta, dar exact asa s-a intamplat. Sotia lui a crezut asa de mult ceea ce i-am spus, incat s-a dus la spital si l-a intrebat pe sotul ei: - Ce faci, Th ? – Ma doare foarte tare.- Prietenul tau, d, din Germania,mi-a spus ca iti va trimite un nou sfant din Rusia. Oare a ajuns ? – Te rog lasa-ma cu durerile mele ! Nu a trecut nimeni pe aici .Intre timp eu mi-am cerut scuze de la prietenii mei si am urcat in apartamentul nostru, care este deasupra magazinului.Acolo am citit pentru prima data Paraclisul Sfantului Luca si l-am rugat sa merga in America sa il ajute pe Th.
A doua zi  Th.mi-a telefonat si mi-a spus :- Ce legatura ai tu cu sfintii din Rusia? Nu am inteles ce vrea sa spuna. Th. a continuat : - Frate ieri s-a petrecut o mare minune. M-a vizitat insusi Sfantul Luca. Purta halatul alb de doctor. A venit langa mine si eu credeam ca este unul dintre doctorii spitalului. L-am intrebat : - Doctore, ce doresti ? – Sunt Sfantul Luca, doctorul din Rusia, si m-a trimis D. din Germania sa iti alin durerile. M-a atins pe abdomen si imediat au incetat durerile. Pana atunci eram indoit de durere.
Sfantul a plecat, iar eu m-a ridicat,le-am spus doctorilor ca sunt bine si ca plec. Doctorii mi-au spus : - Ce faci, esti nebun ? Eu am insistat si ei m-au pus sa semnez ca plec din spital pe proprie raspundere. Th. a luat bilet de externare si a doua zi a plecat in Grecia.Ajungand in Atena, s-a dus la Manastirea Sagmata si i-a multumit Sfantului Luca. “ 
Nota: Fragment preluat din cartea” Sfantul Luca al Crimeii- Minunile contemporane “

joi, 6 iunie 2013

Sunt valori multe,dar de masura bunatatii nu exista nimic !




" Fiecare dintre noi crestinii, trebuie sa staruim pentru o viata imbunatatita, sa fim mai buni. Candva, in satul meu, s-a schimbat preotul, si preotul care a venit era un cunoscut al meu. Atunci am intrebat-o pe mama- mama venind la mine la manastire: ce va predica parintele acesta, care e acum la noi ? Mama saraca- Dumnezeu s-o odihneasca- nu prea tinea minte predicile…nici predicile mele. Stiu ca mi-a spus odata: “ Sa stii ca am inteles toate cele ce ai spus, dar acum daca ma duc acasa sa-I spun lui taica-tau nu mai stiu nimic”. Si, totusi, am intrebat-o din nou : ce le predica parintele  de la noi ? Sarmana, a stat asa putin si nu a zis nimic, si daca a vazut ca starui, a zis : “ Apai, tot ce ne invata, ne invata sa fim buni !”
Mi-am dat seama ca pana la urma, sinteza tuturor ostenelilor noastre, sinteza tuturor stradaniilor noastre pentru noi si pentru altii, asata este : sa fim buni, sa fim mai buni ! Bunatatea este lucrul cel mai de capetenie, poate ca e lucrul cel mai de valoare din cate poate realiza omul in lumea aceasta. Mai sunt si alte valori, fara indoiala. E o valoare sa fii intelligent, e o valoare sa fii realizat, sa ai o infatisare frumoasa, sa ai o situatie buna. E o valoare sa fii conducator de oameni, daca poti ajunge conducator de oameni. Sunt multe valori in lumea aceasta, dar de masura bunatatii nu exista nimic ! "
 Nota : Fragment preluat din cartea “ Cum sa devenim mai buni” autor Arhimandrit Teofil Paraian